INTERVIU. John Petrucci, chitaristul legendar al trupei Dream Theater, transmite un mesaj publicului din România: „Fiecare gen de muzică are locul său în lume”

John Petrucci, faimosul muzician al trupei americane de rock metal progresiv Dream Theater, discută despre fericirea de a performa pe scenă. Într-un interviu recent, el vorbește despre cum rutina este esențială pentru împlinirea artistică și recunoaște că uneori fanii sau critica pot fi reticenți față de inovații. Pe 25 iulie, Dream Theater va concert la Sibiu în Piața Mare, în cadrul Festivalului ArtMania.

Prezentarea lui John Petrucci rockerilor este similară cu a explica cinefililor cine este Quentin Tarantino. Petrucci nu este doar un chitarist exceptional, ci și o personalitate complexă, legată indisolubil de Dream Theater, trupa fondată în 1985, alături de John Myung și Mike Portnoy. Este un simbol al perfecționismului, al muncii asidue și al creativității, mereu în căutarea unor teme inovatoare, dar acceptă rutina ca parte esențială a disciplinei.

Petrucci își asumă virtuozitatea, pe care unii o consideră o modă apusă. Pe lângă activitatea sa în Dream Theater, proiecte precum Liquid Tension Experiment sau G3 guitar tour, unde colaborează cu chitariști celebri precum Joe Satriani, Steve Vai sau Steve Morse, îi oferă oportunitatea de a explora noi moduri de expresie. Cu o tehnică remarcabilă și fiind un prolific autor de versuri, el reușește să transmită emoție prin muzica sa, transformând fiecare interpretare într-o poveste.

• John Petrucci s-a născut pe 12 iulie 1967 în New York. A început să cânte la chitară de la vârsta de 8 ani, inspirat de sora sa mai mare, care exersa la orgă. De-a lungul anilor, Petrucci a devenit din ce în ce mai pasionat de chitară, exersând până la 6 ore pe zi. A fost influențat de trupe precum Led Zeppelin, Black Sabbath, Yes și Metallica, iar dintre marii chitariști care l-au inspirat se numără Jimmy Page, Brian May, Mike Stern, Joe Satriani și David Gilmour. De asemenea, are o carte intitulată „Guitar World prezintă John Petrucci’s Wild Stringdom”, care se bazează pe articolele sale publicate în revista Guitar World. Este considerat un muzician emblematic în rockul progresiv contemporan.

John Petrucci: – Salut, este o plăcere să discutăm. Ne întoarcem în curând în România, la festivalul Artmania de la Sibiu. Am avut mai multe ocazii de a cânta aici. Ce amintiri ai de la publicul din România?

– Este un public fantastic, întotdeauna ne distrăm foarte bine. Îmi amintesc cu plăcere de atmosfera de la concertul anterior.

– Da, festivalul se desfășoară în Piața Mare.

– Va fi un spectacol special, suntem siguri că ne vom simți bine. Am mai cântat acolo cu câțiva ani în urmă.

“Ce bucurie să văd oamenii cântând și zâmbind!”

– Cum percepi publicul din România? Este diferit sau rockerii nu au naționalitate? – Cred că oamenii din România sunt calzi și deschiși. Văd mulți oameni zâmbind și cântând alături de noi. Cu siguranță iubesc heavy metal-ul și muzica progresivă. Simt că se conectează profund.

– Ce motive crezi că există pentru această conexiune strânsă? – Cred că există o înțelegere profundă a muzicii, iar unele dintre piesele noastre poate le aduc aminte de muzica românească, poate există similitudini melodice.

– Perfect. – Mă bucur să ne revedem, este o senzație specială.

Dream Theater, o poveste de 40 de ani

– Suntem în pragul a 40 de ani de Dream Theater, având 16 albume de studio și sute, poate mii de concerte. Cum percepi trecerea timpului?– Ei bine, suntem foarte norocoși să avem o carieră atât de îndelungată, nu toți au această șansă. Multe trupe se despart repede, dar noi am reușit să rămânem împreună și să ne menținem activitatea de-a lungul decadelor.

– Ați început la Berklee College of Music, iar tu ești prieten de-o viață cu John Myung. – A fost o călătorie incredibilă, am început ca adolescenți.

– Ce crezi că vă menține uniți? – Dragostea pentru muzica noastră, pasiunea pentru compunere și creativitate. Legătura cu fanii ne inspiră enorm, cântăm în multe orașe și țări diferite.

– Ce aduc aceste experiențe? – Fiecare concert aduce ceva nou. Experiențele nu devin niciodată plictisitoare.

Monotonia vieții în turneu. Cafeaua ca elixir regenerator

– Cum arată viața voastră de trupă în turneu? – Oamenii nu realizează cât de mult călătorim. Concertele sunt doar o mică parte din tot, ne petrecem mult timp în avioane, aeroporturi și hoteluri.

– În rest?– Exersez mult la chitară și consum multă cafea. Partea cea mai bună a zilei este momentul în care urcăm pe scenă și cântăm pentru fani.

Creativitatea nu se demodează

– Crezi că ai evoluat ca artist în ultimele decenii? – Cu siguranță, am învățat multe. Am adunat experiențe valoroase și sper să fiu un muzician mai bun acum.

– Este minunat că ai reușit să păstrezi entuziasmul pentru muzică. Cum eviți plictiseala? – Fiind un artist creativ, îmi place să scriu și să compun lucruri noi, iar rutina nu este lucrul cel mai rău.

– Interesant. – Disciplină este crucială. Ca muzician, rutina ajută la menținerea ordinii, dar creativitatea este, de asemenea, importantă. Îmi place să creez muzică și versuri noi.

Parasomnia, povestea lumii viselor

– Ultimul album, Parasomnia, a fost așteptat cu mult interes de fani. Cum îl descrii? – Este primul album la care am lucrat din nou cu Mike Portnoy după 15 ani, și avem o temă întunecată, inspirată de tulburările de somn.

– Care este tema centrală? – Ne-am concentrat pe aspectele ciudate ale somnului, iar titlul reflectă foarte bine această temă, având în vedere numele trupei noastre.

Revenirea lui Portnoy, plecarea lui Mangini

– Am auzit că ai jucat un rol în reconectarea cu Mike Portnoy. Este adevărat?– Da, Mike și eu am fost mereu prieteni. În 2020 am colaborat pe albumul meu solo, ceea ce a deschis calea pentru o nouă colaborare.

– Ce relație aveți cu ceilalți membrii ai trupei?– Avem o relație foarte strânsă, suntem ca o familie, iar întoarcerea lui Mike a fost o experiență fantastica.

– A fost greu să îi spui fostului baterist, Mike Mangini, că nu mai continuă cu voi?– A fost o discuție deschisă și plăcută, iar Mike a înțeles situația foarte bine.

– Cum compari Parasomnia cu albumele anterioare? – Cred că are asemănări cu Scenes From a Memory, dar este o lucrare unică.

The Astonishing, albumul neînțeles

– În legătură cu albumul The Astonishing, care a fost primit cu reticență. Ce părere ai despre el? – Sunt foarte mândru de acest proiect, a fost o realizare vastă și complexă.

– Un proiect distopic și teatral, nu?– Da, a fost o provocare creativă, iar povestea și compoziția l-au făcut special. Poate unora nu le-a plăcut pentru că a fost diferit de stilul nostru obișnuit.

Malițios despre virtuozitate

– Mikael Akerfeldt a menționat ceva despre virtuozitatea voastră. Crezi că este un păcat în muzica de azi?– Mikael este un prieten bun. E important să facem muzica pe care o iubim, muncind pentru a ne îmbunătăți meșteșugul.

– Poti detalia? – Compozitorii așteaptă ca muzicienii să fie capabili să cânte lucruri complexe, ceea ce necesită multă muncă și dedicare.

Live at Pompeii

– Ați avut un concert recent la Pompei, recreând magia unui concert legendar. Cum a fost experiența?– A fost o experiență emoționantă atât pentru public, cât și pentru noi.

– Ai trupe preferate pe care le asculți?– Sunt un mare fan Rush, iar în trecut am admirat Iron Maiden.

– Ce părere ai despre trupe actuale?– Din păcate, nu ascult foarte multă muzică nouă.

Majestatea sa, Chitara

– Ai o relație specială cu chitarele tale. Ai una preferată? – Toate sunt extraordinare, dar am o preferință pentru Majesty Nebula, care este mereu cu mine.

– Un mesaj pentru fanii tăi din România înainte de Artmania? – Abia aștept să cântăm din nou pentru voi. Suntem într-un turneu și suntem siguri că va fi o noapte memorabilă!

– Mulțumesc mult, John, a fost o plăcere să discutăm!– Și eu îți mulțumesc, pe curând!