Un ultim omagiu pentru Ion Iliescu: Amintirile celor care au venit să-și ia rămas bun

Peste câteva sute de persoane au venit la catafalcul lui Ion Iliescu, la scurt timp după ce publicului i s-a permis accesul în Palatul Cotroceni. Au adus flori, lumânări și și-au exprimat aprecierea pentru fostul președinte. Diverse persoane și-au împărtășit amintirile cu reporterii prezenți.

În apropierea intrării principale a Palatului Cotroceni, un mic altar a fost improvizat în memoria lui Ion Iliescu. Aproape de acesta, se află un portret al fostului lider, locul devenind punct de întâlnire pentru cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu.

Mai multe persoane au aprins lumânări și au ales să rămână lângă zidul palatului. Prima dintre ele a sosit încă de la ora 10.00, cu toate că accesul publicului nu a fost posibil decât după ora 13.00, așteptând în liniște momentul potrivit.

Pe fundal, se mai auzeau ocazional comentariile șoferilor care treceau: „Aici s-a întâmplat ceva?”. „Dar ce s-a întâmplat cu dosarele lui?”.

Cei prezenți nu păreau să dea atenție acestor întrebări. Ei aduseseră flori pentru a-și arăta respectul, iar întrebați despre amintirile lor legate de Ion Iliescu, și le-au împărtășit cu emoție.

„A menținut unitatea țării”

Purta un costum bleumarin când a sosit Florin Negoiță la Palatul Cotroceni, la ora 10.00. Pe atunci, accesul era permis doar oficialilor și liderilor diplomati.

„Am venit să-i transmit un respectuos omagiu ca recunoaștere pentru faptul că, prin înțelepciunea sa remarcabilă, a menținut unitatea națională. În perioadele în care a condus, a reușit să adune la un loc oameni și experți, patrioți autentici care au contribuit cu dăruire la dezvoltarea țării”, explică bărbatul, profesor universitar și avocat.

El consideră că nu toți au înțeles acțiunile fostului președinte, însă „fiecare judecă din perspectiva sa personală”.

„Mi-ar plăcea ca viitorii conducători să obțină și ei susținerea populară pe care a avut-o Ion Iliescu la primele alegeri din mai 1990”, adaugă el.

Cristina Lache este mai rezervată, menționând că durerea de spate se accentuează în clipele emoționante. Cu toate acestea, a sosit la Cotroceni pe la ora 11.30.

„Pentru mine, președintele Iliescu a fost un om cu un deosebit simț moral. Un om cinstit și modest. Avea o popularitate extraordinară și un spirit jovial. Dumnezeu să-i ofere odihnă veșnică”, spune Cristina, fostă asistentă medicală în cadrul MApN, acum pensionară.

„Un caracter remarcabil și altruist”

Mihaela Roxana Dumitru se prezintă ca scriitoare și parapsiholog, ținând în mână o carte scrisă de ea: „Matsuri. Sărbătoare. Gânduri pentru suflet”.

A ajuns la ora 10.00 la Cotroceni să aprindă o lumânare pentru Ion Iliescu, pe care îl admiră profund. A aflat că trebuie să aștepte și s-a întrebat cum să își ocupe timpul până la deschiderea oficială.

„Era o persoană extraordinară, cu un suflet generos. A ajutat enorm de mulți oameni. Chiar și doamna Nina, asemenea, era o persoană deosebită, împreună făcând o pereche admirabilă”, susține ea.

Agitație la orele prânzului

În jurul prânzului, circa 200 de persoane așteptau să intre în curtea palatului. Printre ele se aflau și tineri care nu erau născuți pe timpul președinției lui Iliescu.

Alexandru, un tânăr de 24 de ani, masterand la Istorie, face parte din această categorie.

„Am venit pentru a-mi exprima respectul față de funcția de președinte și pentru ceea ce reprezintă Ion Iliescu, în ciuda controverselor din perioada sa. Este un moment istoric pe care îl consider important și nu vreau să-l ratez”, explică el.

Își exprimă „regretul că verdictul în dosarele sale va veni poate prea târziu”.

„Astăzi, am pierdut un om liber”, adaugă tânărul, purtând cu mândrie un tricolor românesc.

„Dorea binele țării”

Printre cei aflați la coadă sunt și cei care sunt curioși să vadă cum arată Palatul Cotroceni. „Este exact ca la televizor, te controlează ca la aeroport. Am venit doar să văd și acum plec”, spune cineva.

Unii sunt nemulțumiți de numărul mic de oameni prezenți. „E trist că presă este mai multă decât public”, comentează o femeie.

O altă persoană afirma: „Cu greu vom mai avea un președinte ca el”. Evită să discute cu anumiți jurnaliști, fiind precaută asupra cui își exprimă opiniile.

Majoritatea oamenilor preferă să nu comenteze dosarele în care a fost implicat fostul președinte. Se limitează la expresii precum „Istoria își va spune cuvântul” sau „Justiția își va urma cursul”.

„Îl voi păstra în memorie ca pe un apărător”

Cei mai mulți consideră că Ion Iliescu a fost cel mai bun președinte al României, apreciindu-l pentru apropierea sa de cetățeni, spre deosebire de politicienii actuali.

„A dorit mereu binele țării, spre deosebire de situația actuală, când suntem divizați. Nivelul de trai nu a evoluat, nici politic și nici economic”, spune o femeie.

„Singurul președinte care și-a înțeles cu adevărat rolul”, adaugă un bărbat fără a dori să explice mai mult.

O femeie, profund emoționată, povestește că sub conducerea lui Ion Iliescu s-a simțit eliberată: „Înlăturându-se haosul, am descoperit o liniște reală. Îl voi ține minte ca pe un salvator”.

Menționează și cazul Mineriadei, unde justiția nu și-a făcut încă datoria, dar și speranța că acest fapt se va îndrepta.

Omagiul doamnei Nina Iliescu

După agitația din fața palatului, intrarea la catafalc se desfășoară în liniște.

Oamenii intră pe rând, unii izbucnind în plâns, alții aducând un salut ceremonios sau punând mâna la inimă în semn de respect.

Se află singuri în grandioasa Sală a Unirii din Palatul Cotroceni, înaintea catafalcului străjuit de patru gărzi, lângă crucea modestă și coroana de trandafiri albi cu mesajul: „Odihnește-te în pace. Cu dragoste, Nina”.

Fiecare persoană își ia un moment personal de adio, înainte de a ieși din sală, unde dialogurile se reiau rapid.

„Al treilea său mandat a fost cel mai de succes”. „Nu, eu cred că al doilea mandat a fost cel mai eficient și nu mă poate contrazice nimeni”. „Sunt suprins de atitudinea lui Nicușor, cum poate fi atât de arogant?”. „De ce nu l-au adus la Sala Palatului? De aceea sunt așa de puține flori aici”.

După o vreme, pleacă fiecare pe drumul său, unii simțindu-se „întristați de nedreapta judecată istorică a fostului președinte”, iar alții bucuroși că au avut ocazia să îi aducă un omagiu.