Avioanele B-2 ale SUA care au efectuat atacuri asupra Iranului s-au dispersat în două direcții distincte ale globului. „Operațiunea de intoxicare a fost un succes remarcabil”

Avioanele B-2 sunt unice pe planetă, având capacitatea de a transporta bombe de mari dimensiuni, destinate țintelor nucleare din Iran. Deși numărul total de astfel de aeronave deținute de SUA rămâne necunoscut, speculațiile sugerează că sunt destul de puține. De aceea, apariția unor B-2 care au decolat spre Pacific a provocat confuzie. De fapt, o altă escadrilă s-a îndreptat spre Atlantic, zburând prin est, traversând Europa pe la sud și Africa pe la nord, deasupra Mării Mediterane, pentru a ajunge în aproximativ 18 ore asupra țintelor.

Pentagonul a descris atacul asupra Iranului ca fiind „cea mai extinsă operațiune a avioanelor B-2 din istoria SUA”. Operațiunea a fost gândită să păcălească atenția armatei iraniene, conform raportărilor.

Secretarul Apărării Pete Hegseth a specificat că „dimensiunea operațiunii a fost limitată intenționat”, însă a adăugat că forțele armate americane dispun de capacități „aproape nelimitate”.

Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme, a oferit detalii despre cronologia misiunii și strategiile de intoxicare utilizate pentru atacarea instalațiilor nucleare de la Fordow, Natanz și Ispahan.

Bombardierele, însoțite de zeci de aeronave suplimentare

Orașul de start al operațiunii a fost Baza Aeriană Whiteman din Missouri, de unde bombardierele nedetectabile B-2 au decolat la 12:01, ora locală a zilei de sâmbătă. Unele dintre acestea au zburat spre vest, în direcția Pacificului, ca parte a unei manevre de disimulare. Caine a menționat că a fost „un efort de intoxicare cunoscut de un număr restrâns de lideri de vârf”.

Forța principală de atac, compusă din șapte bombardiere B-2 Spirit, fiecare având un echipaj format din două persoane, s-a îndreptat spre est, limitând comunicațiile cât mai mult posibil, timp de 18 ore.

Avioanele au fost realimentate în zbor în repetate rânduri, iar odată ajunse deasupra uscatului, au realizat legătura cu avioane de vânătoare pentru a avea asistență în timpul misiunii. Caine a descris această coordonare ca fiind „o manevră complexă, necesitând o sincronizare perfectă între mai multe platforme într-un spațiu restrâns, toate realizate cu comunicații minime”.

La aproximativ 12:30, ora locală în Iran, un submarin american a lansat peste 20 de rachete Tomahawk țintind infrastructură de suprafață, în timp ce forța principală de atac intra în spațiul aerian iranian.

Apoi, au fost utilizate și alte tehnici de disimulare, avioanele de sprijin avansând înaintea grupului de bombardiere cu viteză mare și la altitudine ridicată, distrăgând atenția avioanelor inamice și a rachetelor sol-aer.

Pe măsură ce grupul de B-2 se apropia de Fordow și Natanz, avioanele de sprijin au lansat rachete cu viteză mare pentru a facilita trecerea în siguranță a bombardierelor.

„Am păstrat secretul operațiunii”

„Deocamdată nu avem informații că grupul de atac ar fi fost țintit la intrarea în Iran”, a declarat Caine. Instalațiile nucleare de la Fordow au fost lovite la 02:10, ora locală. Bombardierul B-2 din fruntea grupului a lansat două bombe antibuncăr, urmate de celelalte avioane, atingând un total de 14 bombe aruncate. Alte rachete Tomahawk lansate de submarin au lovit țintele din orașul Ispahan.

După finalizarea misiunii, bombardierele s-au întors la baza din Missouri, iar în timpul revenirii nu s-au înregistrat acțiuni de ripostă din partea Iranului. „Avioanele de vânătoare iraniene nu s-au ridicat de la sol și se pare că sistemele de rachete sol-aer nu ne-au detectat în timpul misiunii. Am reușit să păstrăm elementul-surpriză”, a adăugat Caine. „Operațiunea de intoxicare a fost un succes remarcabil”, au concluzionat oficialii americani.

Cunoscută sub denumirea de Midnight Hammer, operațiunea a implicat 125 de avioane, incluzând șapte bombardiere B-2, avioane de vânătoare de generația 4 și 5, zeci de avioane pentru alimentare în zbor, submarine și „o varietate largă” de avioane de supraveghere și recunoaștere.

Forțele americane au utilizat 75 de proiectile ghidate, iar cele 14 bombe antibuncăr au marcat prima utilizare operațională a acestui tip de armă.

Generalul a subliniat că acesta a fost cel mai mare atac efectuat de bombardierele B-2 până în prezent, adăugând că „nicio altă armată din lume nu ar fi fost capabilă să execute o astfel de operațiune.” De asemenea, el a evidențiat că de la faza de planificare la execuție au trecut doar câteva săptămâni.