INTERVIU: „Am degustat zacuscă și sarmale la pelerinaje împreună cu cei mai săraci, uitați și disprețuiți locuitori ai acestei țări. De la ei am învățat ce înseamnă respectul”

Mirel Bănică este un expert în antropologia religiei ortodoxe, având experiență vastă în pelerinaje, unde a observat realitățile dure ale locurilor neglijate de autoritățile României. El afirmă că acolo a descoperit adevăratul sens al respectului. Într-un interviu, el discută despre „fragmentarea severă” a societății și despre „vulnerabilitatea” acesteia în fața unor șocuri care necesită unitate națională.

Doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Geneva, Bănică este cunoscut și ca cadru didactic universitar. Cartea sa recent publicată se intitulează „Între două lumi. Monahismul ortodox şi modernitatea”, apărută la Editura Polirom în 2024.

• „Am petrecut mulți ani mâncând zacuscă, sarmale și caras prăjit alături de cei mai săraci, uitați și disprețuiți membri ai acestei societăți, pe care o parte din mass-media și weekend-ii din Calea Victoriei nu le acordăau atenție. De la acești oameni am învățat ce înseamnă respectul: căldură umană și acceptare.”
• „Relația românilor cu statul este o luptă pentru supraviețuire, nu o colaborare benefică pentru ambele părți.”
• „Istoria religiilor ne arată că după un 'mesia' urmează altul care îl contestă pe precedent. Personal, aștept un nou 'mesia'.”

„Relația românilor cu statul este una dezechilibrată și traumatică”

– Ați călătorit mult prin țară, în orașe mici și uitate. Ce reprezintă respectul? – Respectul presupune să protejezi persoana de lângă tine, să-i apreciezi atât calitățile, cât și defectele, evitând atât critica excesivă, cât și laudele.

Pe parcursul anilor, am mâncat zacuscă, sarmale și caras prăjit în compania celor mai săraci dintre săraci, cei ignorați și disprețuiți de societate. De la ei am învățat despre respect: despre căldura umană și acceptare. Nu idealizez aceste experiențe, am înțeles acolo ce înseamnă respectul: o formă de acceptare a celuilalt, fără prejudecăți sau superioritate.

– De ce românii nu au încredere în autorități? – Am participat acum câțiva ani la realizarea unui studiu de piață pentru o companie de asigurări, care voia să înțeleagă de ce clienții români preferă să cheltuie mai mult pe cosmetice auto decât pe asigurări.

Am ajuns inevitabil la concluzia că relația cu statul este dezechilibrată și traumatică, o bătălie pentru supraviețuire.

Administrația românească înglobează trei influențe istorice distincte: rigorile rusești, birocrația franțuzească și complacerea turco-levantină. Aceasta continuă să funcționeze datorită profesioniștilor care își îndeplinesc datoria.

O reacție frecventă în domeniul asigurărilor este abandonul în fața voinței divine, cu iconițe și mătănii folosite de unii ca formă de protecție preferată.

Românii nu se simt parte a statului, ci într-o continuă confruntare cu acesta.

„Distanța dintre „adevărul” laic și „adevărul” credinței poate fi foarte mare”

– Alegerile au fost amânate, reluate, validând totodată regăsirea spiritualității.– Am observat cum presa românească exprima îngrijorări față de credința excesivă în politică. Din perspectiva mea de cercetător în relația dintre religie și stat, aceste observații par naivitate, dar și o dovadă a teoriilor secularizării.

– Aș dori o enumerare a acestor vectori de modernizare?– Aceste tendințe sunt vizibile din urmă cu 10-15 ani, întâlnindu-se la pelerinaje și mănăstiri, incluzând și oamenii care nu s-au identificat cu valorile europene.

„TikTok a devenit vocea celor care nu cuvântă”

– Ce înseamnă „trecutul este cea mai bună țară”?– Religia a reîncărcat terenul pierdut, ceea ce ar putea fi numit contra-secularizare, o reacție pozitivă a instituțiilor religioase în probleme sociale.

Sunt forme de religie care lipsesc din discuțiile generale, iar implicarea lor este semnificativă.

Nimeni nu poate evalua cu precizie formele de credință, dar acest sentiment răspunde adesea apelurilor la credință.

– Totuși, există o frecvență mare a folosirii „Doamne ajută!” și alte expresii sacre.– Da, aceste expresii au câștigat popularitate, în special online, și tendința va continua.

TikTok a devenit o platformă pentru cei care înainte nu aveau o voce. Democratizarea informației a adus cu sine și complexitățile sale.

De la „apa dacică” din anii ‘80, la noile forme de spiritualitate ale anilor ‘90

– Ce anunță apariția unui nou „mesia”? – Asta arată că societatea românească a experimentat o secularizare rapidă după căderea comunismului, cu rădăcini în trecutul istoric.

Astfel, s-a schimbat și modul în care religia este experimentată, în sensul că mulți preferă spiritualitatea personalizată.

„Istoria religiilor ne arată că după un mesia urmează alt mesia”

– Întrebarea rămâne cum poți iubi sincer țara în zilele noastre fără a fi asociat cu aspecte negative ale istoriei?– Există mulți care cred cu tărie în această dragoste, dar este important să ne întrebăm cum acceptăm această diversitate.

Finalul ne reamintește că după un mesia trebuie să vină un alt mesia, așteptând noi valori care să combine rațiunea cu carisma.

„Trăim într-o cultură a performanței care transformă căutarea de sine într-o cursă fără final”

– Mulți dintre noi ne confruntăm cu o obsesie a descoperirii sinelui. Ce căutăm efectiv?– Această căutare a sinelui nu este o noutate, ci reflectă nevoia profundă de ordine într-o lume tot mai fragilă.

Este important de menționat că în această căutare, unele structuri tradiționale slăbesc, lăsând indivizii expuși unor presiuni uriașe.

Sub influența tehnologiei, oamenii caută adesea răspunsuri simple la întrebări existențiale complexe.

Tendințele extreme, fie ele religioase sau ideologice, îndeplinesc o nevoie de stabilitate psihologică.

– De ce ajungem la extreme în căutările noastre?– Aceste extreme sunt cultivate de o societate care generează nesiguranță și competiție constantă.

Întrebarea nu este doar ce caută oamenii, ci și ce le oferă societatea în această căutare.

„Avem de-a face cu o reașezare tectonică a societății, iar asta nu se poate face fără tensiuni”

– Incendiul de la Colectiv a lăsat urme?– După acel eveniment tragic, România a intrat într-un proces accelerat de secularizare.

Acest moment de transformare a evidențiat fracturile din societate și nevoia de coeziune, subliniată de teoreticieni precum Durkheim.

România se află acum într-o situație divizată care reflectă valorile și normele contraditorii dintre generații.

– O notă optimistă la final?– Există o narațiune că individul va alege în cele din urmă să îmbrățișeze valoarea spirituală, chiar și în vremuri dificile.