Decizia lui Trump de a amâna atacul asupra Iranului: „Întotdeauna un pacificator”

Conform mai multor surse, președintele Donald Trump a fost concentrat în ultima săptămână pe tensiunea crescută dintre Israel și Iran. În timpul întâlnirilor sale din Canada, la summitul G7, a solicitat constant noi informații de la consilieri. În această perioadă, a petrecut mai mult timp în Camera de Criză a Casei Albe decât de la începutul celui de-al doilea mandat.

Așadar, a părut surprinzător să fie prezent miercuri pentru a supraveghea instalarea unor catarge de aproximativ 30 de metri în curtea Casei Albe, în loc să fie implicat în criza respectivă. „Sunt cele mai bune catarge din țară, chiar din lume. Sunt conice, au un vârf frumos. Este un proiect încântător pentru mine”, a declarat el reporterilor.

Amânarea acțiunii oferă mai multă flexibilitate

Între discuțiile legate de Iran, președintele Trump a profitat de o pauză pentru a se bucura de iarba de pe peluza sudică a Casei Albe.

Cu o zi mai târziu, președintele a hotărât să nu ia o decizie imediată. A transmis o declarație secretarei de presă Karoline Leavitt, menționând că va amâna o acțiune militară împotriva Iranului pentru următoarele două săptămâni în speranța găsirii unei soluții diplomatice.

Această alegere a fost comunicată după o altă întâlnire în Camera de Criză, unde Trump a evaluat planurile de atac și a solicitat detalii privind posibilele rezultate.

După ce a folosit un ton agresiv – chiar sugerează evacuarea a 10 milioane de locuitori din Teheran – amânarea a oferit lui Trump mijloacele necesare pentru a continua analiza opțiunilor propuse de generalii săi.

Această decizie ofera și mai mult timp facțiunilor divergente din propriul său partid pentru a-și prezenta argumentele direct președintelui, având în vedere că Trump a considerat serios declanșarea atacurilor asupra instalațiilor nucleare ale Iranului. Președintele a evitat să adopte public o poziție clară, alternând pe rețelele sociale între amenințările de atac și îngrijorările privind un posibil război prelungit.

Colaboratorii apropiați

În cadrul discuțiilor din Camera de Criză, Trump s-a bazat în special pe directorul CIA, John Ratcliffe, și pe președintele șefilor de stat major, generalul Dan Caine, pentru a analiza diferitele opțiuni, conform surselor. Emisarul său special, Steve Witkoff, a discutat cu ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, pentru a evalua posibilitățile de reluare a contactelor diplomatice.

Alți oficiali au fost în mod public marginalizați. În două rânduri, Trump a contestat evaluările oferite de Tulsi Gabbard, șefa Comunității de Informații, referitoare la programul nuclear iranian.

Gabbard a declarat în martie că agențiile de informații au confirmat că Iranul nu dezvoltă o armă nucleară. Totuși, Trump a contestat aceste afirmații, spunând reporterilor: „Comunitatea de informații se înșală.” După ce a aflat că informația provine de la Gabbard, el a replicat: „Greșește.”

În timp ce ia în considerare acțiuni cu implicații pe termen lung, se pare că Trump se sprijină în principal pe intuiția sa, ceea ce l-a determinat să amâne un atac ce ar putea schimba fundamentele geopolitice.

După ce consilierii săi au informat că un atac israelian asupra Iranului este iminent, Trump nu a fost surprins. Aceștia se pregătiseră timp de luni de zile pentru o posibilă acțiune din partea Israelului, având în vedere slăbiciunea actuală a Iranului.

Unele surse au raportat că consilierii săi au ajuns la un consens înainte de a-i prezenta președintelui planurile. De la Camp David, Trump a comunicat cu Benjamin Netanyahu, care a confirmat intenția de a declara o campanie împotriva Iranului.

Aliații în răspunsuri confuze

La zece zile după inițierea atacurilor israeliene, Trump se întâlnea în Canada cu aliații din G7, care încercau să își clarifice poziția SUA. În discuții private, liderii europeni voiau să afle dacă Trump are de gând să ordone un atac asupra instalațiilor nucleare subterane de la Fordo.

Trump a păstrat tăcerea asupra intențiilor sale, iar la summit a plecat înainte de final. Pe fondul indiciilor că Iranul ar putea fi deschis negocierilor, Trump părea tot mai nerăbdător în a găsi o soluție diplomatică, coincizând cu declarația sa: „E foarte târziu, știți? E foarte târziu să mai negociem.”

În discuțiile private, Trump s-a arătat convins de necesitatea distrugerii instalațiilor de la Fordo, dar a afirmat în public că Statele Unite dispun de puterea necesară. „Suntem singurii care avem capacitatea de a o face, dar asta nu înseamnă că o să o fac. M-a întrebat toată lumea, dar nu am luat o decizie”, a spus Trump în timpul unei întâlniri cu echipa de fotbal Juventus.

„Vreau doar să joc fotbal”

În cadrul unui moment de conversație despre bombardierul B-2, Trump a întrebat jucătorii din echipa italiană: „Dacă ați fi nedetectați, nu ați pierde niciodată, nu?” fără a primi răspuns.

Timothy Weah, unul dintre jucători, a comentat momentul: „A fost puțin ciudat. Când a început să vorbească despre politică cu Iranul, a fost cam… Eu vreau doar să joc fotbal.”

În această perioadă, Trump a fost contactat de diverși membri ai partidului, unii dintre ei exprimând îngrijorări cu privire la perspectiva unui război de lungă durată.

Printre cei care l-au contactat s-a numărat și senatoarea Lindsey Graham, un susținător fervent al atacului, care a declarat: „Când vorbește despre lipsa armelor nucleare pentru Iran, vorbește serios. Le-a dat o șansă pentru diplomație.”

Întâlniri cu Steve Bannon

Steve Bannon, fostul strateg al lui Trump și o voce importantă împotriva unui atac, a luat prânzul la Casa Albă. Deși nu a dezvăluit detalii despre discuțiile cu Trump, la o întâlnire anterioară a afirmat că implicarea într-un conflict cu Iranul ar fi o greșeală istorică. „Israelienii trebuie să termine ce au început. Nu putem repeta aceeași greșeală, nu putem avea un alt Irak,” a spus Bannon.

Controversata gamă de opinii și sfaturi nu este o noutate pentru Trump, însă găsirea unei soluții în această situație ar putea fi mai dificilă. Decizia Israelului de a ataca, chiar și în ciuda apelurilor la reținere, a fost previzibilă, însă Iranul rămâne un adversar tradițional în așezarea pozițiilor sub presiunea Statelor Unite.

Vineri, Trump a menționat că va fi greu să-i ceară lui Netanyahu să oprească atacurile pentru a da prioritate diplomației, ținând cont de succesul Israelului în acest conflict. De asemenea, a reiterat că fereastra de două săptămâni reprezentată ca termen-limită pentru diplomație este maxim pe care îl oferă, păstrând opțiunea de atac înainte de expirarea acestui interval.

Deși nu a putut să afirme dacă decizia ce trebuie luată este cea mai semnificativă din mandatul său, Trump a păstrat un echilibru între dorința de a opri ambițiile nucleare ale Iranului și menținerea SUA la distanță de un conflict armat. „Întotdeauna un pacificator. Uneori, ai nevoie de puțină duritate pentru a realiza pacea, dar întotdeauna un pacificator,” a conchis Trump.