„Un pariu imens și nesigur: Strategia lui Trump împotriva Iranului”

Prin intermediul unei acțiuni militare pe care predecesorii săi de la Casa Albă au evitat-o, Trump își asumă riscuri semnificative în Orientul Mijlociu. Președintele are încredere că SUA pot neutraliza orice reacție din partea unui Iran slăbit și că au compromis capacitatea regimului de a-și reînnoi programul nuclear, conform analizei din publicațiile Financial Times și New York Times.

În seara zilei de sâmbătă, Donald Trump a inițiat cea mai riscantă acțiune din cei patru ani și jumătate de mandat, atacând Iranul și alăturându-se astfel conflictului Israelului cu republica islamică.

Estimarea lui Trump este că Iranul și aliații săi din Orientul Mijlociu sunt într-o stare atât de slăbită încât președintele poate prezenta acțiunea sa ca fiind limitată și de succes.

În același timp, mizează pe ideea că Teheranul, intimidat, va căuta rapid o soluție, în loc să contracareze.

Dacă asumarea sa este corectă, Trump ar putea îndeplini un obiectiv de lungă durată al politicii externe americane – neutralizarea amenințării nucleare iraniene – și totodată, ar realiza acest lucru cu costuri relativ reduse.

Cu toate acestea, această acțiune riscă să agraveze și mai mult situația din Orientul Mijlociu, punând în pericol securitatea Statelor Unite și a Israelului.

Pe lângă aceasta, ar putea avea impact și asupra moștenirii sale, având în vedere că a promis că nu va implica America în noi conflicte globale.

„Totul depinde de reacția regimului iranian – și nu este clar care sunt capacitățile și intențiile acestuia în prezent. Totuși, rețeaua Iranului în regiune este extrem de activă din punct de vedere operațional și are potențialul de a crea și mai multă instabilitate și teroare, dacă decide să acționeze în acest sens”, a declarat Brian Katulis, cercetător la Middle East Institute, pentru Financial Times.

Trecerea de la pacificator la intervenționist

Trump a petrecut o bună parte din campania sa pentru prezidențiale din 2024 subliniind că își va promova imaginea de pacificator în al doilea mandat, renegociind conflictele globale în loc să provoace altele noi.

Totuși, sub influența prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, a ajuns la concluzia că atacul asupra Iranului reprezintă atât o oportunitate de a acționa, cât și o modalitate de a-și întări imaginea ca lider care folosește forța militară americană.

După atacuri, Trump părea deja să se bucure de tranziția sa de la o atitudine izolaționistă la una intervenționistă.

În discursul său post-acțiune, el a subliniat că este pregătit să extindă campania militară împotriva Iranului, dacă se va dovedi necesar.

„Va fi pace sau o tragedie mult mai mare pentru Iran decât ceea ce am văzut în ultimele opt zile”, a declarat Trump. „Trebuie să ne amintim, sunt multe ținte pe lista noastră. Dacă nu vine pacea rapid, vom acționa cu precizie, rapiditate și eficiență împotriva altor ținte”, a adăugat el.

Iranul - o excepție de la regulă

Iranul a reprezentat întotdeauna o excepție de la filozofia non-intervenționistă a lui Trump.

La începutul anului 2020, spre sfârșitul primului său mandat, el a ordonat o acțiune militară de mare amploare care a dus la asasinarea generalului iranian Qassem Soleimani la Bagdad.

„Dacă americanii sunt amenințați, avem toate aceste ținte identificare pregătite și suntem gata să luăm orice măsuri necesare. Acest lucru se aplică în mod special Iranului”, a spus Trump atunci.

Cu ocazia unei vizite recente în regiunea Golfului, președintele SUA a transmis un mesaj clar către Teheran.

„Dorim ca ei să fie o națiune excelentă, sigură și de succes, dar nu pot deține arme nucleare”, a declarat el. „Aceasta este o ofrandă care nu va dura pentru totdeauna”, a întărit el.

Aceste avertizări publice la adresa Teheranului au devenit mult mai acentuate în ultima săptămână, când Trump a părăsit prematur summitul G7 din Canada pentru a discuta despre opțiunile militare împotriva Iranului.

Contradicții în politica externă

Washingtonul a încercat să reducă la tăcere impactul acțiunilor militare.

Sâmbătă seară, consilierii lui Trump au comunicat aliaților că obiectivul principal al Washingtonului este eliminarea programului nuclear iranian. Acțiunea a fost descrisă ca o operațiune limitată și bine controlată, asemeni celei care l-a eliminat pe Osama bin Laden în 2011.

„Au subliniat în mod clar că nu este vorba de o declarație de război”, a afirmat un diplomat european de rang înalt, raportând o discuție cu un oficial al administrației, conform New York Times.

Dana Stroul, fostă secretară adjunctă a apărării pentru Orientul Mijlociu, acum asociată a Institutului Washington pentru Politica Orientului Apropiat, a indicat pentru Financial Times că stilul lui Trump față de Iran este în contradicție cu politicile sale anterioare de politică externă.

„Trump a exprimat în mod constant preferința pentru diplomatia, dorința de a negocia și intenția de a fi apreciat pe baza faptului că Statele Unite nu se vor implică în conflicte”, a spus ea.

„Acum, la cinci luni după începutul celui de-al doilea mandat, el a implicat Statele Unite într-un conflict direct cu Iranul, fără a oferi populației informații substantiale despre parametrii serviciilor de informații și fără a se angaja serios în discuții cu Congresul pentru autorizarea utilizării forței militare”, a observat ea.

Reacții mixte

Senatorul democrat Chris Van Hollen din Maryland a criticat vehement acțiunile lui Trump, anticipând reacțiile negative din țară.

„Greșelile din Irak au fost de asemenea inițiate pe baza unor pretexte false”, a spus Van Hollen. „Statele Unite au susținut în mod justificat apărarea Israelului, dar nu ar trebui să se alăture lui Netanyahu în această campanie militară de alegere”, a explicat el.

În schimb, alți legislatori republicani au fost de acord cu această decizie.

„Acțiunea decisivă a președintelui previne ca cel mai mare susținător al terorismului din lume, care strigă „Moarte Americii”, să obțină cele mai devastatoare arme disponibile. Aceasta este politica America First în acțiune”, a afirmat Mike Johnson, președintele Camerei Reprezentanților.

Riscurile și incertitudinile agenției lui Trump

Decizia lui Trump de a acționa împotriva Iranului vine într-un moment în care 51% din populația americană nu susține performanța sa, în timp ce 46,9% o aprobă, conform mediei sondajelor de la Realclearpolitics.com.

Aaron David Miller, fost negociator al Departamentului de Stat al SUA pentru Orientul Mijlociu, în prezent la Carnegie Endowment for International Peace, a afirmat că Trump are „o marjă considerabilă de manevră” pentru a continua acțiunile, mai ales în cazul în care Iranul se răzbună.

Totuși, el a avertizat că această fereastră de oportunitate ar putea fi efemeră, mai ales dacă conflictul se extinde sau generează o nouă criză economică în domeniul energiei.

„Reacția americanilor la sacrificarea concetățenilor și la prețul petrolului crescând peste 100 de dolari pe baril reprezintă o întrebare deschisă”, a spus Miller.

Jack Reed, liderul democraților din Comisia pentru servicii armate a Senatului, a caracterizat acțiunea ca un „pariu uriaș al președintelui Trump”, adăugând că nimeni nu poate anticipa dacă va avea succes.