Femeile din politică primesc un volum mai mare de atacuri online decât omologii bărbați, iar așteptările sociale le pot împinge spre sfera privată.

În Europa, femeile implicate în politică pot deveni ținte ale hărțuirii pe rețele, indiferent cât de cunoscute sunt, iar o cercetare de specialitate explică mecanismele din spatele acestor ostilități.

Cercetarea, realizată de oameni de știință de la Cambridge, a analizat peste 23 de milioane de mesaje adresate oficialilor din Germania, Spania, Regatul Unit și Statele Unite, în perioada în care platforma încă aplica moderare activă.

Conform rezultatelor publicate la începutul verii într-o revistă de științe politice, femeile politice sunt mai vulnerabile la atacuri bazate pe identitate pe rețelele sociale decât colegii lor de sex.

Studiul arată totodată că bărbații în politică primesc în mod obișnuit insulte generale, în timp ce femeile sunt vizate mai des pentru înfățișare, gen, etnie sau moralitate.

În Europa, faima nu pare să conteze în atacuri: femeile în politică primesc tweet-uri nepotrivite indiferent de notorietatea lor și rămân mai expuse decât colegii lor bărbați.

Tweeturile considerate necivilizate includ discursuri de ură, stereotipuri de gen, limbaj discriminator, amenințări la adresa drepturilor individuale, injurii, atacuri la persoană, limbaj vulgar, sarcasm, strigături cu majuscule sau conținut inflamator sau degradant.

Cercetătorii avertizează că astfel de mesaje pot diminua prezența online a femeilor și pot descuraja candidaturile la funcții politice.

România, la coada clasamentului UE privind reprezentarea femeilor în politică

Femeile reprezintă peste jumătate din populația României, dar participarea lor în politică rămâne modestă și sub media UE.

Pentru 2024, datele Eurostat indică faptul că cele mai mari rate de reprezentare în parlamentele naționale au fost în Suedia, Finlanda și Danemarca, în jur de 45%.

La polul opus, Cipru, Ungaria și România au cele mai mici valori ale prezenței femeilor în legislativ, potrivit aceleiași analize.

Tot în 2024, femeile dețineau aproximativ 30% din pozițiile guvernamentale, în creștere față de 20% în 2014.

În ciuda unui nivel ridicat de educație în domeniul politicilor publice (aproximativ 71%), reprezentarea femeilor în Parlament a rămas una dintre cele mai scăzute din UE, estimată în jur de 9,8% în total (11,4% în Senat și 5,8% în Camera Deputaților).

Statisticile arată totodată o prezență modestă a femeilor în funcții locale — aproximativ 3,5% ca primari, 4,7% ca prefecți și 10,7% ca subprefecți — iar singura zonă cu o reprezentare relativ mai bună este Parlamentul European, unde românii au în jur de 36% dintre europarlamentari.

Un caz european ilustrativ despre agresiunea online asupra politicienelor

Un exemplu din Italia arată cum o reprezentantă proaspătă în politică a fost expusă la reacții negative repetate pe rețelele sociale în legătură cu teme precum migrația, rasismul și feminismul, iar prezența ei online a avut un preț.

Se vorbește despre o violență semnificativă în spațiul digital, potrivit acestei politice din centrul-stâng.

Ea relatează că primește numeroase comentarii agresive, în special când tratează teme feministe.

Deși nu este o figură foarte cunoscută pe scena politică italiană, se confruntă deja cu hărțuire online, iar insultele vizează adesea genul și vârsta sa.

Este menționat că este etichetată ca fiind tânără, ceea ce poate submina credibilitatea ei în ochii publicului.

Experiența acestei situații nu este o excepție pentru femeile care intră în spațiul politic.

Așteptările tradiționale despre rolurile feminine în sfera publică

Profesora Andrea Pető explică că hărțuirea online a femeilor a fost analizată de mult timp, stimulând cercetări, dezbateri și reforme legislative.

Ea arată că puterea, politica și dezbaterea publică nu au fost asociate istoric cu modele feminine, iar în unele țări dreptul universal la vot a fost acordat cu mult după perioada de referință.

urma acestei inegalități este încă vizibilă; atunci când femeile intră în spațiile politice, inclusiv în mediul online, întâmpină ostilitate doar pentru că sunt femei.

Se afirmă că așteptarea ca femeile să rămână în sfera privată poate genera măsuri disciplinare împotriva celor care contestă această separare, în spațiul public dominat de bărbați.

Însă această ostilitate online este alimentată de atitudini sociale adânc înrădăcinate și de mecanismele tehnologice care o amplifică.

Cauzele profunde ale urii online față de femei

Specialista Sandra Wachter, profesoară de tehnologie și reglementare, explică că tehnologia adesea funcționează ca o oglindă a opresiunii existente în societate.

Ea spune că cei care deja se confruntă cu discriminarea pot observa o intensificare dacă tehnologia este utilizată fără reglementări adecvate, iar cadrul legal este esențial.

Wachter subliniază că factorii economici ai marilor companii de tehnologie joacă un rol în survenirul atacurilor online, deoarece modelele de afaceri vizează să mențină utilizatorii online cât mai mult timp pentru a crește veniturile din reclame.

Conținutul scandalos captează mai mult interes și, prin urmare, se răspândește mai rapid decât informațiile prudent susținute.

Chiar și așa, mulți oameni nu conștientizează în plin amploarea problemei; victimele sunt adesea culpabilizate, în timp ce autorii scapă nevăzuți din cauza mediului digital.

Cum se poate remedia problema

Unele platforme, precum TikTok, folosesc moderarea bazată pe inteligență artificială, în timp ce altele, cum ar fi Facebook și Instagram, au redus eforturile de revizuire a conținutului.

Totuși, AI nu poate detecta totul, avertizează Sara de Vuyst, profesoară de cultură vizuală la Universitatea Maastricht, Olanda.

Ea notează că unele nuanțe, cum ar fi sarcasmul, se pierd în procesare, ceea ce poate afecta corectitudinea moderării.

Atât de Vuyst, cât și Wachter sunt de acord că reglementări precum Directiva europeană privind serviciile digitale reprezintă un pas în direcția potrivită.

Implementată în februarie 2024, DSA are ca obiectiv protejarea drepturilor utilizatorilor online, facilitând raportarea postărilor problematice și obligând platformele mari să implementeze protocoale de reducere a riscurilor.

Totuși, experții subliniază că, în cadrul acestei reguli, responsabilitatea corporativă a companiilor rămâne insuficient reglementată.