Cum a ajuns un Mercedes la Kim Jong Un și ce lecție economică ne oferă această situație

Limuzina de ultimă generație a liderului nord-coreean Kim Jong Un, un Mercedes-Maybach S600 blindat, a fost prezentată publicului pentru prima dată în februarie 2019. Acest vehicul a fost introdus ilegal în țară, după un itinerar complex care a traversat China, Japonia, Coreea de Sud și Rusia.

Procesele de achiziție și livrare ale acestei mașini, alături de un alt S600, evidențiază metodele prin care sancțiunile internaționale sunt eludate de Coreea de Nord. De-a lungul ultimilor zece ani, traficanți interpuși au adus în țară peste 800 de vehicule de lux și camioane străine.

Daimler, compania care produce mărcile Mercedes și Mercedes-Maybach, ia măsuri de precauție pentru a investiga toți potențialii clienți. Aceștia susțin că nu vând vehicule către entități intermediare care acționează în numele Coreei de Nord.

În iunie 2018, vehiculele au sosit în portul din Rotterdam, Olanda, după cum anunță C4ADS.

Ulterior, o firmă olandeză de transport maritim, Slavenburg & Huyser BV, le-a expediat către Dalian, China. La sosire, firma japoneză Zuisyo Company a semnat documentele pentru containere, direcționându-le mai departe spre Osaka, Japonia.

În Japonia, responsabilitatea containerelor a fost preluată de Mino Logistics Japan, care a organizat transportul către Busan, Coreea de Sud. Acolo, Mino Logistics Company, o firmă sud-coreeană, a formalizat înregistrarea containerelor. C4ADS nu a reușit să stabilească o legătură formală între cele două companii, deși denumirile lor sunt asemănătoare.

Odată ajunse la Busan, pe 30 septembrie 2018, vehiculele au fost încărcate pe nava DN5505, sub pavilion togolez, operată de Do Young Shipping, cu sediul înregistrat în Insulele Marshall.

La scurt timp după plecarea din Busan, DN5505 a raportat ca destinație portul Nakhodka, Rusia, cu o dată estimată de sosire pe 5 octombrie 2018. Totuși, nava și-a dezactivat transponderul pe 1 octombrie, semnalul reapărând abia pe 19 octombrie, în apropiere de Busan.

Transponderul navei a fost reactivat atunci când aceasta se întorcea spre Busan. C4ADS nu a putut confirma dacă nava a ajuns vreodată în Nakhodka sau în alt port rusesc de pe coasta Pacificului la data stabilită.

De asemenea, pe 7 octombrie 2018, Air Koryo, linia aeriană de stat nord-coreeană, a trimis trei avioane Il-76 Candid la Vladivostok, Rusia. C4ADS subliniază faptul că aceste avioane, capabile să transporte vehicule, inclusiv limuzine, vizitează periodic Vladivostok, în ciuda naturii imprevizibile a acestor zboruri. Călătoria din octombrie nu a fost planificată și a marcat prima sosire după câteva luni.

Patru luni mai târziu, presa de stat nord-coreeană a difuzat un videoclip în care Kim apărea la bordul uneia dintre aceste noi limuzine.

Marc Rich: Povestea unui trader descurcăreț

În anii 1980, într-o seară de vineri, un ministru jamaican a descoperit că țara nu mai avea fonduri disponibile.

Hugh Hart, ministrul energiei și minelor din Jamaica, a fost informat de un oficial al băncii centrale că situația financiară era critică, cu puține resurse pentru a acoperi costurile unui transport de petrol esențial.

„Și, în plus,” a spus oficialul, „stocurile noastre de petrol se vor epuiza duminică.”

Hart, aflat într-o dilemă, și-a amintit de discuțiile sale cu jurnaliștii de la Bloomberg, Javier Blas și Jack Farchy, care au explorat povestea în cartea lor, "O lume de vânzare."

Această relatare despre interacțiunea Jamaicăi cu Marc Rich este documentată în detaliu, bazată pe interviurile cu Hugh Hart și alți oficiali ca Manny Weiss și Vincent Lawrence, alături de Carlton Davis.

Jamaica achiziționa lunar 300.000 de barili de petrol pentru singura rafinărie din Kingston. Însă, în acea lună, banca centrală nu dispunea de fonduri suficiente pentru plata combustibilului, riscând să oprească întreaga producție de carburanți.

Hart era conștient de consecințele unei crize energetice. Situația politică haotică din anii 1970 a încărcat economia țării, iar stoparea furnizării de petrol ar fi afectat grav stabilitatea economică și socială.

Hart a apelat la Willy Strothotte, un comerciant german de la Marc Rich + Co din New York, cu speranța unei soluții.

Compania era deja interesată de Jamaica datorită resurselor bogate de bauxită din Caraibe, esențiale pentru producția de aluminiu, unde Marc Rich + Co deținea poziția de lider mondial.

„Hugh, îmi pare rău, dar nu pot oferi asistență. Situația e complicată,” i-a spus Strothotte. Totuși, l-a sfătuit să-l contacteze personal pe Marc Rich, chiar dacă era o oră târzie în Elveția.

Fără altă opțiune, Hart a apelat numărul lui Rich. „Domnule Rich, sunt Hugh Hart. Probabil nu mă cunoașteți,” a început el.

„Ba da, Hugh, sunt la curent,” a spus Rich. „De ce, totuși, mă trezești la această oră?”

„Este o urgență națională,” a explicat Hart, detaliind criza iminentă a Jamaicăi.

„Ce pot face acum? E târziu și banca ta centrală nu poate face rost de 10 milioane de dolari.”

Hart a insistat, iar după o pauză de gândire, Rich i-a indicat să revină cu un apel către Willy peste o oră, închizând discuția.

După ce Hart a sunat înapoi, a aflat că un petrolier plin era deja pe drum spre Jamaica, la instrucțiunile lui Rich. Situația critică a fost astfel evitată, vehiculul descărcând petrolul chiar înainte de epuizarea totală a stocurilor.

Această întâmplare subliniază influența considerabilă deținută de Marc Rich pe piața petrolului. Crizele din anii '70 aduseseră profituri mari pentru traderi, iar aceștia și-au folosit resursele pentru a naviga strategic în piețe riscante. Faptul că Rich a intervenit fără contract, bazându-se pe relații și reputație, a demonstrat capacitatea sa de a schimba jocul economic.

Jamaica, aproape insolvabilă și evitată de creditori, a beneficiat de asistența lui Rich care, prin această acțiune curajoasă, a cimentat un parteneriat profitabil de lungă durată.

„A fost un moment extrem de stresant,” a rememorat Hart. „Guvernul ar fi riscat colapsul.”

Marc Rich a demonstrat nu doar puterea financiară, dar și capacitatea de a opera în medii incerte, un exemplu clar al schimbărilor economice globale din acea perioadă.

Până la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80, creșterea economică și globalizarea au împins traderii să investească masiv în resursele primare, în ciuda naționalizărilor și provocărilor de pe piețele emergente.

„Naționalismul resurselor” a redefinit relațiile economice, provocând un interes avid din partea traderilor care căutau să profite de noile dinamici globale.

În industria aluminiului, schimbările au fost semnificative, cu Guyana preluând controlul asupra resurselor sale minerale, un semnal transmis clar piețelor internaționale. Această evoluție a deschis drumul pentru comercianți ca Philipp Brothers să negocieze și să optimizeze producția de bauxită și aluminiu pe sectorul global.

Naționalizările din Guyana au stârnit temeri printre investitorii occidentali. CIA a fost sceptică față de succesul acestor măsuri, dar nu a anticipat intervențiile comercianților capabili să navigheze în apele tulburi ale resurselor globale.