Europa și Ucraina în fața lui Trump & Co. Provocarea crucială pentru Europa: cum să susțină Ucraina și să-și securizeze viitorul
Pe fondul unei posibile reduceri internaționale, anarhie și insecuritate, Europa se confruntă cu o întrebare esențială: cum poate salva Ucraina și, în același timp, să își asigure propriul destin. Deși NATO continuă să există, influența Statelor Unite ca principal asigurător de securitate este contestată. Uniunea Europeană se dovedește a fi o entitate economică puternică, însă nu este pregătită pentru provocările apărării, evidențiază politologul Andreas Umland, care a studiat științele politice și istoria la instituții de renume din Berlin, Oxford, Stanford și Cambridge.
Recenta tensiune dintre Washington și Kiev este doar un aspect al transformării profunde a sistemului internațional în care trăim. Aceasta ar putea continua, se poate atenua sau chiar escalada. Este evident că, sub influența mișcării MAGA, Statele Unite își revizuiesc sprijinul pentru ordinea mondială stabilită după prăbușirea fascismului și a imperiilor coloniale în secolul XX.
În ultimele opt decenii, SUA au jucat un rol central în construirea structurilor globale și europene. Cu toate acestea, noul guvern american care va intra în funcție în ianuarie 2025 pare a avea ca obiectiv subminarea ordinii internaționale postbelice. Indiferent de modul în care este percepută, această ordine a fost co-creată de SUA și a fost parțial definită pe teritoriul american. Carta ONU a fost semnată în 1945 la San Francisco, iar sediul ONU se află la New York. De asemenea, NATO a fost fondat în 1949, iar parteneriatul strategic cu Ucraina a fost stabilit la Washington D.C. în 2008.
În ultimele săptămâni, liderii instituțiilor europene au fost criticați pentru dependența lor de Washington în asigurarea securității continentului. Aceasta este o oportunitate pentru o reevaluare și reformare care se impune de mult. Totuși, acordurile fundamentale ale ordinii de securitate europeană, încă din anii '70 până în prezent, au fost influențate de SUA, inclusiv de administrațiile republicane.
De exemplu, la semnarea Acordurilor de la Helsinki în 1975, sub președinția lui Gerald Ford, s-a recunoscut granițele postbelice europene, implicând 31 de state europene, Uniunea Sovietică, Statele Unite, Canada și Turcia. În mod similar, George Bush Sr. se afla la conducere când în 1990 a fost aprobată Carta de la Paris, care promova securitatea și democrația în Europa. George W. Bush Jr. a fost președinte în 2008 când a fost adoptată Declarația de la București, care a oferit Ucrainei și Georgiei perspective privind aderarea la NATO.
În prezent, relațiile Ucrainei cu SUA, precum și cu alte state precum Canada, Danemarca sau Panama, se află într-un moment delicat. Deși au existat colaborări, legăturile dintre Ucraina și SUA nu au fost la fel de solide ca cele dintre Washington și Ottawa sau Copenhaga.
Colaborarea între Ucraina și Statele Unite se bazează pe diferite garanții de securitate, depășind controversatul Memorandum de la Budapesta din 1994, semnat de SUA, Ucraina, Marea Britanie și Rusia. Suportul SUA pentru integritatea teritorială a Ucrainei este, de asemenea, subliniat în Carta Parteneriatului Strategic din 2008 și în Acordul Bilateral de Securitate din 2024. Aceste documente, pe care se bazează în prezent relațiile, ar putea fi acum contestate.
Vor putea supraviețui principiile integrității teritoriale și suveranității naționale în fața obstrucționismului american?
Pe măsură ce lumea se îndreaptă către o posibilă întoarcere către anarhie și instabilitate, Europa se confruntă cu o dilema majoră: cum să asigure viitorul Ucrainei și, implicit, al său. Deși NATO este încă activ, rolul SUA ca protector de securitate este din nou pus la îndoială. Uniunea Europeană rămâne o entitate economică robustă, dar nu a fost creată pentru a face față provocărilor de securitate.
Această retragere a Statelor Unite din modelul bazat pe reguli complică și mai mult situația Războiului ruso-ucrainean. Viitorul Ucrainei devine o preocupare centrală în ceea ce privește securitatea internațională. În fața amenințării imediat din partea Rusiei, provocarea mai largă ține de protejarea principiilor fundamentale ale dreptului internațional. Există întrebări dacă stabilitatea granițelor și suveranitatea națională pot rezista într-un mediu de retragere americană.
Un succes al Ucrainei, în colaborare cu parteneri europeni și internaționali, în recâștigarea controlului asupra teritoriului său, și prin eforturi diplomatice și militare, ar putea reprezenta o realizare semnificativă pentru securitatea nu doar europeană, ci și globală. O victorie a Ucrainei nu doar că ar contracara imperialismul rus, dar ar putea și să restabilească normele fundamentale ale dreptului internațional. Deși ar fi o provocare să se atingă acest scop fără sprijinul SUA, impactul succesului ar fi cu adevărat semnificativ.
O capitulare parțială sau totală a Ucrainei ar genera o eră întunecată, unde forța ar prevala odată mai mult. Moscova, împreună cu aliații săi, ar putea fi incitată să adopte tactici agresive și amenințări, inclusiv războaie expansioniste și acțiuni ce pot duce la crime împotriva umanității, similare cu cele din 2014. În contrast, o victorie ucraineană ar putea să deschidă uși către o nouă eră de respectare a dreptului internațional și cooperare, fără intervenția americană.
Importanța unei soluționări a conflictului ruso-ucrainean și atingerea unei păci juste devin tot mai clare. Astfel, sprijinul european și internațional pentru Ucraina ar trebui să se intensifice.
