Atacul Israelului asupra Iranului: o acțiune de proporții fără precedent. Care este contextul?

De-a lungul anilor, Israelul a afirmat că nu va permite Iranului să dispună de arme nucleare. Recent, Benjamin Netanyahu, principalul susținător al unei intervenții militare, a decis că a sosit vremea să acționeze, conform analiziilor din presa internațională.

În noaptea de joi spre vineri, Israelul a realizat un atac împotriva mai multor ținte din Iran, având ca rezultat decapitarea conducătorilor militari ai țării și distrugerea semnificativă a uzinei de îmbogățire a uraniului de la Natanz. Potrivit autorităților din Teheran, acest atac a dus la moartea a cel puțin 78 de civili, mai ales în loviturile asupra capitalei.

Acest atac, pregătit de mai mult timp, a implicat nu doar o armată de avioane, ci și lovituri efectuate din interiorul Iranului, eu fiind rezultatul unor acțiuni bine coordonate de către Mossad.

Benjamin Netanyahu a justificat această acțiune, subliniind că este o chestiune vitală pentru supraviețuirea Israelului.

Premierul a declarat că operațiunea va continua atât timp cât va fi necesar, evidențiind faptul că Iranul a încheiat măsuri de înarmare în ultimele luni, iar dacă nu este oprit, ar putea produce o armă nucleară într-un timp scurt.

Observatorii au punctat faptul că Israelul a profitat de oportunitatea creată de slăbiciunea alianțelor Teheranului în zonă, în special a Hezbollah, și de postura mai permisivă a fostului președinte Donald Trump.

Acest atac ar putea nu doar să întârzie programul nuclear iranian și să perturbe negocierile dintre SUA și Iran, ci și să întărească moștenirea lui Benjamin Netanyahu.

Principala țintă: Natanz

Imaginile satelitare post-atac au relevat daune severe în două zone ale site-ului de la Natanz: stația electrică care îl alimentează și uzina de îmbogățire a combustibilului, care adăpostea sute de centrifuge.

Instalația de la Natanz a fost locul unde Iranul a produs majoritatea combustibilului său nuclear, iar în ultimii trei ani a generat o parte semnificativă din materialul necesar pentru dezvoltarea unei arme nucleare.

Răspunsul la întrebarea esențială legată de atacul asupra infrastructurii nucleare iraniene va dura, deși datele sunt contradictorii.

Armata israeliană susține că atacurile aeriene au distrus o sectiune subterană esențială a facilității, care găzduia centrifuge și alte echipamente critice.

De asemenea, au fost distruse infrastructuri esențiale pentru funcționarea continuă a programului nuclear iranian.

Organizația iraniană pentru energie atomică a declarat că majoritatea daunele provocate de atacurile aeriene israeliene au fost la suprafață, negând existența unor victime în rândul personalului tehnic.

Prioritate pentru Israel

Israelul s-a pregătit pentru un astfel de scenariu încă din anii '90, când Amos Gilead a identificat intențiile nucleare ale Iranului și a informat conducerea guvernamentală.

De atunci, Israelul a avertizat constant comunitatea internațională, iar eforturile de sabotare a programului nuclear iranian au inclus atacuri cibernetice sau asasinări.

De-a lungul anilor, Israelul a reușit să întârzie acest program cu aproximativ două decenii, dar discuțiile despre necesitatea unei acțiuni militare asupra instalațiilor nucleare nu au dispărut.

Netanyahu a subliniat constant angajamentul său de a împiedica Iranul să dispună de arme nucleare și a criticat acordul nuclear realizat în timpul administrației Obama.

Pentru a accentua urgența situației, un oficial militar israelian a declarat recent că Iranul ar avea suficiente material pentru a construi până la 15 bombe nucleare în câteva zile.

Contextul negocierilor

Există, însă, și factori politici care pot influența acțiunile Israelului.

Negocierile între SUA și Iran pentru un acord referitor la programul nuclear al Teheranului aveau programate discuții suplimentare.

Netanyahu ar fi putut percepe acest moment ca pe o oportunitate crucială pentru a opri ceea ce el consideră un acord inacceptabil.

Situația Iranului, care se află într-o perioadă vulnerabilă, a ajutat la determinarea acestei acțiuni.

Militar, Netanyahu și consilierii săi au considerat că Iranul și aliații săi sunt mai slăbiți și că nu mai reprezintă o amenințare.

Iranul, la rândul său, s-a dovedit a fi mai expus atacurilor aeriene, mai ales după ce un atac anterior a distrus majoritatea sistemelor sale antiaeriene.

Va trebui să observăm în zilele următoare dacă evaluările Israelului se confirmă sau dacă s-a făcut o eroare de calcul.

Legatul lui Netanyahu

Acest atac militar împotriva programului nuclear iranian a fost o opțiune dorită de Netanyahu de multă vreme.

Pentru el, este o luptă de 25 de ani, a declarat un fost consilier, subliniind că acesta se gândește la moștenirea sa.

A încercat un atac major asupra Iranului în urmă cu mai bine de un deceniu, dar l-a anulat sub presiunea administrației Obama.

Alegerea lui Trump i-a oferit lui Netanyahu o oportunitate mai favorabilă, iar președintele american a lăudat acțiunile Israelului, amenințând Iranul în cazul în care nu își va opri programul nuclear.

Context politic

Pe plan intern, un atac asupra Iranului ar putea să îi fie benefic lui Netanyahu.

Reputația sa, afectată de atacul Hamas, ar putea fi revigorată dacă acest atac va diminua semnificativ programul nuclear iranian.

Analiștii sugerează că Netanyahu își dorește un avantaj electoral înainte de alegerile de anul viitor.

Acesta caută să fie perceput ca un lider care a reușit să oprească programul nuclear iranian, dacă situația o va permite.

Întrebări nerezolvate

Acțiunile Israelului nu s-au limitat doar la distrugerea instalațiilor nucleare, ci au avut și scopul de a ridica capacitățile de conducere militară.

Israelul a vizat mulți oameni de știință din domeniul nuclear în mod individual, unii fiind uciși prin metode specifice.

Întrebarea actuală este dacă Israelul va încerca atacarea celei mai bine protejate instalații, Fordo, situată adânc într-un munte.

Experți indică faptul că Israelul nu dispune de capabilitățile necesare pentru a distruge instalația Fordo, unde sunt stocate cele mai avansate centrifuge iraniene.

Dacă Fordo rămâne integră, este posibil ca Iranul să își mențină capacitatea de a dezvolta arme nucleare.