Avertizarea unui specialist pediatru: „Înecul secundar este rar, dar poate avea consecințe grave. Rata supraviețuirii depinde de rapiditatea identificării semnelor de către părinți”.

Cunoscut sub numele de „înec pe uscat”, înecul secundar se manifestă atunci când o persoană care a trecut printr-un episod de înec inhalează apă, rezultând complicații ulterioare. Dr. Raluca Bidiga, specialist în pediatrie, subliniază că înecul secundar cu apă sărată este mai periculos decât cel cu apă dulce din cauza distrugerii surfactantului, care este esențial pentru respirație. Este crucial să observăm simptomele la copii și să solicităm asistență medicală promptă după un incident de inhalare a apei.

Înecul secundar se poate întâmpla în moduri neașteptate, de exemplu când un copil este surprins de un val mic. În câteva momente, poate inspira apă sărată, impactul asupra plămânilor fiind imediat neobservabil. Dr. Bidiga avertizează că și o cantitate mică de apă poate provoca edem pulmonar, iar simptomele pot deveni evidente până la 48 de ore mai târziu. „Chiar dacă aparent copiii par sănătoși, simptomele pot apărea mai târziu, în intervale de până la două zile după incident”, explică pediatrul.

Semne la care trebuie să fim atenți

Supraviețuitorii înecului pot părea inițial în regulă, dar simptomele înecului secundar pot apărea între una și două ore, dar și la zile distanță. Pediatrul Raluca Bidiga subliniază importanța monitorizării copiilor timp de până la 48 de ore după un astfel de incident.

Printre simptomele de urmărit se numără:

• Dificultăți de respirație – copilul poate simți că nu are suficient aer;
• Tuse frecventă;
• Fatigabilitate extremă sau somnolență – copilul poate întâmpina dificultăți în respirație și obosește rapid;
• Episoade de vomă repetată;
• Comportament neobișnuit sau iritabilitate;
• Letargie.

Dr. Bidiga accentuează importanța supravegherii constante:

„Observați atent copilul timp de cel puțin 6-8 ore, chiar și în absența simptomelor inițiale”.

Când este necesară intervenția medicală

Este esențial să solicităm ajutor medical chiar și pentru simptome minore precum tusea sau oboseala. În situațiile severe, ca apatie sau vomă, vizita la spital devine urgentă. „Rata de supraviețuire în cazul înecului secundar depinde de rapiditatea reacției părinților”, subliniază Dr. Bidiga.

La spital, medicii vor evalua starea generală a copilului și semnele vitale. Din investigații face parte ascultarea plămânilor și măsurarea oxigenului în sânge. Deseori se impune internarea și monitorizarea pentru 48 de ore dacă se suspectează înec secundar.

Criteriile de externare includ:

• Respirație stabilă, fără necesitatea oxigenului suplimentar;
• Saturație de oxigen peste 94%;
• Copilul fiind conștient și alert;
• Absenta zgomotelor pulmonare anormale.

O radiografie este necesară doar în caz de complicații. „Consultați întotdeauna un medic pentru că înecul secundar este o urgență medicală rară, dar severă”, recomandă medicul Bidiga.

Importanța consultului medical 

Subestimarea acestui risc poate fi periculoasă. Dr. Bidiga insistă:

• Inflamația căilor respiratorii se poate dezvolta fără simptome vizibile inițiale;
• Simptomele întârziate complică tratamentul și cresc riscul de deces;
• Monitorizarea precoce prin verificări și investigații reduce riscul de complicații fatale.

Dr. Bidiga continuă: „Copiii care par salvați pot dezvolta simptome ulterior.” Înecul poate duce la bronhospasm, similar unui atac de astm.

Un articol medical descrie acest bronhospasm ca o dificultate respiratorie severă, care necesită tratament intensiv, mai ales la astmatici. Netratarea poate provoca acumulare de lichid în plămâni și scăderea oxigenului în organism, devenind rapid periculoasă. Este vitală evaluarea medicală promptă pentru siguranța copilului.

Sfaturi utile pentru părinți

Asigurați-vă că sunteți mereu cu ochii pe cei mici atunci când sunt în apă, fie că este vorba despre mare sau piscine. Este crucial să prevenim înecurile silențioase, mai ales la copiii sub cinci ani, grupul cu cea mai mare rată de înec conform OMS.

Colacii nu sunt o măsură de siguranță absolută. Copilul poate înghiți apă fără ca părinții să-și dea seama, iar impresia de securitate creată de colac poate fi înșelătoare.

Echipați copilul cu veste de salvare certificate și optați pentru lecții de înot cu instructor calificat. Evitați produsele nesigure sau care nu oferă protecție adecvată.

Evitați distragerile precum telefoanele mobile când copiii sunt în preajma apei. Atenția exclusivă este salvatoare, deoarece chiar și un moment de neatenție poate avea consecințe grave. În mod special, copiii mici de pe malul mării sunt vulnerabili la valurile care îi pot răsturna. Înecul secundar poate surveni în momente, iar simptomele pot să apară chiar la 48 de ore de la incident. Monitorizarea constantă este esențială pentru prevenirea accidentelor.