Călătorie de 22 de ore cu trenul prin Balcani: experiențe memorabile

O călătorie cu trenul între București și Sofia este o aventură care poate dura până la zece ore și jumătate, în timp ce drumul cu mașina se reduce la mai puțin de șase ore, dacă nu apar dificultăți. Pe calea ferată, distanța este mai mare cu 170 km, ceea ce contribuie la prelungirea timpului de călătorie. Descoperă prin ochii unui jurnalist bulgar cum arată trenurile și gările din România și ce impresie au făcut acestea asupra călătorilor.

• Articol realizat prin proiectul european PULSE de Vlad Barză și Samuil Dimitrov

Tren internațional cu trei vagoane speciale

Trenul internațional ce leagă România de Bulgaria și Turcia are în componență trei vagoane specifice fiecărei țări: unul românesc către Varna, unul turcesc către Istanbul și unul bulgăresc către Sofia. La nodul feroviar Gorna Oriahovița, la 130 km de Giurgiu și 6 km de Veliko Târnovo, vagoanele își continuă drumul separat. Acest tren este disponibil zilnic din iunie până în octombrie.

În prima parte a traseului, trenul este tractat de o locomotivă diesel, pentru că secțiunea dintre București și Ruse este neelectrificată. După această porțiune de 50 km, trenul trece pe locomotive electrice. Trenul pleacă din Gara de Nord la ora 10:11 și ajunge la Sofia la ora 20:40.

În timp ce distanța rutieră dintre București și Giurgiu este de 60 km, pe șine călătoria măsoară 114 km și durează aproximativ două ore și jumătate. Trenul ocolește pe la Videle, dat fiind că ruta prin Gara Progresu întâmpină probleme de infrastructură, permițând doar automotoarelor să circule.

Vagonul bulgăresc BDZ, vechi de zeci de ani, are un interior simplu, cu 11 compartimente a câte șase locuri. Băncile sunt mai confortabile decât cele salon ale CFR, dar nu există instalație de aer condiționat și toaletele sunt neîngrijite. Biletul costă 336 lei dus-întors, fiind mai ieftin decât transportul aerian. Autocarele Flixbus percep aproximativ 300 lei pentru o călătorie de șapte ore.

În jur de jumătate din locurile din vagon erau ocupate, dar nu toți călătorii mergeau până la Sofia. Unii au coborât la Ruse, iar drumul complet durează 537 km, pe parcursul a 10 ore și jumătate, dacă nu sunt întârzieri. Drumul pe șosea este mult mai scurt, de 380 km, și durează sub șase ore.

Ruta include numeroase opriri, în total sunt 21 până la Sofia, iar timpul de staționare în gări însumează peste două ore, cu o oprire de minimum 45 de minute la Ruse. La întoarcere, o problemă tehnică la un vagon a prelungit călătoria la 11 ore și 45 de minute.

Cine alege o călătorie lungă și lentă spre Sofia?

Cu toate că trenul a plecat din Gara de Nord cu 24 de minute întârziere, timpul de călătorie lung a permis trenului internațional să plece punctual din Ruse. În ciuda aceastei întârzieri inițiale, ruta spre Ruse, ce durează puțin peste o oră cu mașina, a fost parcursă în trei ore. În 21 iulie trenul a întârziat 41 de minute la plecare, iar pe 22 nici nu avea vagonul cu destinația Sofia.

Călătorii care aleg acest drum sunt deseori turiști din țări îndepărtate, aflați în călătorii lungi prin Europa cu trenul, negrăbiți de timpul lung și de viteza redusă. Printre pasageri s-au aflat oameni din Elveția, Norvegia, SUA sau chiar o tânără din Coreea de Sud, care mergea la Ruse.

Două americance, care veniseră de la Londra cu două săptămâni înainte, și-au continuat călătoria către Istanbul, de unde se vor întoarce în SUA cu avionul. Au apreciat trenul vechi, ce permite deschiderea geamurilor, o raritate în Europa Occidentală, unde trenurile sunt în general climatizate.

Deschiderea geamurilor compensează lipsa aerului condiționat, dar călătorii trebuie să fie atenți la vegetația de pe marginea căii ferate. De asemenea, geamurile nu rămân deschise fără un PET de apă sau un cordon.

Un grup de fete din Germania a fost surprins de lipsa vagonului restaurant și de starea neplăcută a toaletei. Cu toate acestea, și-au păstrat buna dispoziție, dansând pe peronul din Ruse în timp ce așteptau o locomotivă nouă.

Pregătirea este esențială pentru o astfel de călătorie

Norvegienii care călătoriseră anterior în această zonă erau bine pregătiți cu provizii și cunoștințe de alimentare limitată. Într-o călătorie anterioară de la Istanbul la București au întâmpinat o întârziere de trei ore, deși parcursul a durat 23 de ore.

„Cel mai murdar tren” a fost descrierea unui canadian care, deși obișnuit cu călătoriile de lungă durată din Canada, a fost surprins de condițiile neîngrijite ale trenului internațional.

La graniță, controlul vamal a fost rapid, cu înregistrarea pașapoartelor fotografic, spre deosebire de dificultățile din trecut când România nu era membră Schengen.

În Bulgaria, viteza trenului a crescut, iar condițiile infrastructurii feroviare au fost vizibil mai bune de după Ruse, cu mai puține macazuri ruginite și gări curate.

La Gorna Oriahovița, vagoanele românești și turcești au fost desprinse, iar trenul s-a reformat cu vagoane exclusiv bulgărești, atingând viteze de până la 130 km/h.

Traversarea primei sute de km după plecarea din București a durat două ore și jumătate, dar aceeași distanță a fost parcursă în doar o oră pe teritoriul bulgar.

În tren au urcat mulți localnici, dar călătoreau pe distanțe scurte. Gările din Bulgaria sunt mari, însă arhitectura nu este plăcută. Peroanele sunt late și curate, spre deosebire de multe din România.

Peisajele Bulgariei văzute de la fereastra trenului

Peisajul se schimbă dramatic la câțiva kilometri de Plevna, cu stânci, lacuri și tuneluri ce fac drumul interesant, mai ales după ore de căldură și monotonia călătoriei.

Linia ferată bulgară traversează rar zone locuite, iar peisajul este marcat de vegetație abundentă, sate răzlețe și ocazional panouri solare și câmpuri uscate.

Într-o întâmplare neobișnuită, un câine furios legați în lanț a lătrat la trenul nostru ce trecea rapid prin zona sa.

Sosirea la Sofia după o călătorie de 10 ore și jumătate

Doi turiști olandezi preferau încă să consulte o hartă de hârtie în loc de tehnologia modernă și au demonstrat că în Sofia se pot orienta și astfel. I-am întâlnit ulterior la hotelul la care m-am cazat, dovadă că metoda lor a fost eficientă.

Contrastele feroviare ale Bulgariei

Locomotive noi și vagoane vechi sunt imaginea contrastantă a căilor ferate bulgărești. Gara din Sofia, reabilitată recent, seamănă cu un aeroport modern, depășind cu mult învechita Gară de Nord din București, unde lipsa curățeniei este mai evidentă.

Gara Sofia are o estetică îngrijită, semnalizare bună și facilități curate, dar contrastul cu împrejurimile este remarcabil, iar gara Sever din Sofia este în stare precară, reamintindu-mi de mizeria din Gara Basarab.

Numărul mare de vagoane din trenul către București s-a redus semnificativ pe parcurs, detalii precum însemnele în chirilice complicând localizarea trenului corect.

Compartimentele trenului înapoi erau aproape goale, iar un călător român mi-a explicat că preferă trenurile, fiind mai accesibile ca preț decât avionul.

Deși a fost incomodat de mirosul puternic din băi și fumătorii din compartimente, a decis să se limiteze în consumul de apă pentru a evita nevoia de a folosi toaleta.

La Ruse, trenul a întâmpinat probleme tehnice, fiind nevoie să fie stationat două ore pentru a rezolva problema unui vagon turcesc, ajungând astfel la București cu doar puțin înainte de ora 19.

O călătorie inversă prin ochii unui jurnalist bulgar

Jurnalistul Samuil Dimitrov a regăsit aceleași dificultăți de transport pe ruta inversă, plastinessii între București și Bulgaria fiind similari. Parcurgând drumul destul de încet, călătoria sa a totalizat 1300 km în 30 de ore, incluzând o oprire la Varna.

Recomandarea: să ai mereu alimente și apă la îndemână, întârzierile fiind frecvente, iar opțiunile de cumpărare limitate. Dimitrov a povestit că a supraviețuit cu croissante pe durata călătoriei sale.

Gara Giurgiu Nord amintește de cele mai neîngrijite gări bulgărești, iar proastă infrastructură face călătoria lentă. Dimineața devreme, înainte de plecare, pasagerei de pe jos, fie datorită structura neîngrijită a gării, deoarece acest caracter.