Transformarea lui Dmitri Medvedev: De la reformator la susținător al retoricii nucleare
Cu doar câțiva ani în urmă, Dmitri Medvedev era văzut drept un reformator de orientare liberală în inima Kremlinului. De la începutul conflictului din Ucraina, fostul președinte rus, care ocupă acum poziția de vicepreședinte al Consiliului de Securitate, s-a remarcat prin declarații incendiare care au provocat reacții puternice, inclusiv de la Donald Trump.
Aceste afirmații controversate îl mențin în atenția publicului și reflectă o linie dură în cadrul elitei ruse. Ele par să fie un mod prin care Moscova încearcă să provoace Occidentul prin declarații publice șocante, continuând în același timp liniile de comunicare diplomatică tradiționale.
Începând cu invazia Ucrainei din 2022, Medvedev, fost președinte între 2008 și 2012 și prim-ministru până în 2020, și-a adoptat un ton agresiv pe platforme precum Telegram și X.
Departe de imaginea sa anterioară de lider deschis tehnologiilor moderne, el recurge la limbaj dur împotriva președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, ironizează presupusa declinarea Europei și sugerează frecvent posibilitatea unui conflict nuclear devastator cu Occidentul.
Trump, deranjat de discursul lui Medvedev
Deși mesajele sale au un impact limitat din cauza influenței sale reduse în Rusia, unde deține funcția de vicepreședinte al Consiliului de Securitate, afirmațiile lui Medvedev au reușit să-l deranjeze pe fostul lider american. În contrast cu poziția precaută față de Putin, Trump a reacționat vehement la adresa lui Medvedev.
Situația a escaladat când, pe rețeaua Truth Social, Trump a anunțat că a ordonat desfășurarea unor submarine nucleare în regiuni strategice, ca răspuns la declarațiile provocatoare ale lui Medvedev. Trump a explicat că aceasta a fost o reacție la amenințările nucleare venite din partea rusului.
Medvedev, într-un schimb acid pe rețelele sociale, l-a atacat pe Trump, evocând conceptul de „mâna moartă” — un sistem sovietic automatizat destinat lansării de atacuri nucleare, care se activează în cazul decapitării structurii de comandă.
Cu toate acestea, Medvedev a arătat o oarecare admirație pentru dorința republicanului de a schimba ordinea economică globală și pentru critica sa la adresa președintelui Zelenski în timpul vizitei la Casa Albă.
În contrast, Medvedev manifestă o atitudine extrem de critică față de liderii europeni, acuzând cancelarul german de minciuni și ironizând dificultățile întâmpinate de Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene.
Parcursul lui Medvedev alături de Putin
Crescut în Leningrad, actualul Sankt Petersburg, asemenea lui Vladimir Putin, Medvedev și-a construit întreaga carieră alături de mentorul său. Acest avocat de formație a fost considerat lider al unei facțiuni liberale în regimul lui Putin, dar a fost repede marginalizat de gruparea influentă a „silovikilor” din armată și servicii.
La începutul anilor '90, Medvedev s-a alăturat Comisiei municipale pentru relații externe, condusă de Putin, și l-a urmat în ascensiunea sa la Moscova în 1999. După ce Putin a fost ales președinte în 2000, Medvedev a devenit șef de administrație prezidențială și ulterior viceprim-ministru.
În 2008, Medvedev a preluat președinția, deoarece Putin nu putea candida pentru un al treilea mandat consecutiv. Totuși, mișcarea a fost văzută ca o „permutare” simplă, Putin redevenind prim-ministru și revenind la președinție în 2012.
Ca președinte, Medvedev a cultivat o relație strânsă cu președintele american Barack Obama și a dorit să îmbunătățească legăturile cu Statele Unite.
O perioadă de decădere
Cu un interes marcant pentru muzica rock și trupa Linkin Park, Medvedev și-a creat o imagine modernă în timpul președinției. Într-o vizită în Silicon Valley, a primit un iPhone de la Steve Jobs și și-a deschis contul de Twitter chiar din sediul Apple.
În plan internațional, această deschidere s-a tradus prin abținerea Rusiei de la un veto în Consiliul de Securitate al ONU în legătură cu Libia, facilitând intervenția NATO care a condus la debarcarea lui Gaddafi, stârnind dezaprobarea lui Putin.
După revenirea lui Putin la conducere în 2012, Medvedev a devenit prim-ministru, dar a fost treptat marginalizat, concentrându-se pe probleme tehnice și confruntându-se cu critici interne din cauza dificultăților economice.
În 2020, a fost înlăturat din funcție și acum rămâne activ în spațiul public mai ales prin declarațiile sale provocatoare.
