Precedent istoric infam care planează asupra discuțiilor dintre Trump, Zelenski și liderii europeni la Washington

Furnizarea unor linii defensive ample către un vecin ostil, hotărât să-ți submineze statul, este, în general, o alegere neinspirată. Zelenski a reiterat această îngrijorare în timpul vizitei la Washington, unde a discutat cu Trump, după ce șeful de la Casa Albă avusese anterior discuții cu Vladimir Putin.

În 1938, cedarea Sudetenlandului și a rețelei sale de fortificații a slăbit rapid capacitatea Cehoslovaciei de a rezista în fața Germaniei Naziste. În prezent, temerile sunt că Kievul ar putea întâmpina un scenariu similar dacă presiuni externe ambigue pun la îndoială statutul său defensiv din Donbas.

Deși unii ar putea interpreta Donbasul ca pe un trofeu negociat pentru a obține o înțelegere, Zelenski insistă că un asemenea compromis ar eroda fundația oricărui acord de pace și ar lăsa Rusia să profite de pe urma unei reduceri de teren.

Un oficial ceh avertizează să nu se transforme această situație într-un nou München sau Ialta, subliniind importanța garanțiilor de securitate pentru Europa în contextul reconstrucției Ucrainei.

Putin vrea pe tavă cea mai puternic fortificată zonă a Ucrainei

Conform relatărilor din presa internațională, există voci care susțin că Rusia ar accepta un armistițiu dacă Kievul cedează integrala Donețk și întreaga Luhansk. Înaintea întâlnirii de la Casa Albă, liderul american sugera că Zelenski ar putea pune capăt războiului dacă ar dori.

Zelenski a declarat jurnaliștilor în Kiev că nu va accepta o asemenea retragere, evidențiind că Donbasul nu poate fi părăsit, deoarece rușii ar putea utiliza frontiera actuală ca rampă pentru o nouă ofensivă.

Rusia controlează aproape întreaga regiune Luhansk și mare parte din Donețk, conform unei hărți prezentate în timpul întâlnirii Trump-Zelenski.

Experții militari avertizează că orice concesie în Donbas ar putea avea consecințe severe pe teren.

Un raport al unui think tank dedicat studiului războiului indică faptul că Rusia dorește ca Ucraina să cedeze o centură fortificată — o linie defensivă formată din orașe puternic apărate, întinsă pe dealuri, prin păduri și de-a lungul cursurilor de apă, care a susținut rezistența ucraineană încă din 2014.

Experții subliniază că Ucraina a investit peste un deceniu resurse semnificative în consolidarea acestei centuri și în dezvoltarea unei infrastructuri defensive și industriale în jurul acestor așezări.

Dacă Rusia ar avansa, frontul s-ar muta aproximativ 80 de kilometri spre vest, forțând Ucraina să ridice noi linii defensive în regiuni deschise ca Harkiv și Dnipropetrovsk, o sarcină mult mai complexă decât apărarea orașelor fortificate de azi.

Ministerul britanic al Apărării estima în urmă cu câteva zile că lupta pentru ocuparea celor patru regiuni anexate în 2022 ar putea dura ani și ar costa Rusia aproximativ 1,9 milioane de oameni răniți sau morți.

Precedentul Cehoslovaciei și al Regiunii Sudeților

Nu este pentru prima dată când forțe externe caută să impună un acord dezavantajos pentru a evita un conflict.

În septembrie 1938, Hitler a susținut cedarea Sudetenlandului către Germania ca soluție pentru a reduce amenințarea războiului, iar Franța și Marea Britanie au fost de acord, forțând Praga să cedeze. Liderul german, pentru care cuvântul său era de încredere, a declarat că nu mai urmărește alte obiective teritoriale.

Cehoslovacia investise ani în fortificații; Germania a obținut totul fără lupte.

În martie 1939, trupele germane au pătruns în restul țării, iar armata cehă nu a putut să opună rezistență.

Kievul prinde lecții din München: Ucrainenii sunt conștienți de ce s-a întâmplat cehilor acum 87 de ani.

Un comentariu al unui profesor de politică comparată avertizează că fără garanții de securitate, un armistițiu ar echivala cu un al doilea München 1938.

Referința respectivă la garanțiile pentru Kiev este văzută ca o paralelă cu ideea unui articol de contract în spațiul nord-atlantic, deși discuțiile despre aderarea Ucrainei la NATO au fost incerte.

Ce s-ar putea întâmpla cu ucrainenii din teritoriile pe care le vrea Rusia?

Analistul Haran susține că în lipsa garanțiilor de securitate, un acord de încetare a focului sau organizarea de alegeri ar permite Rusiei să reia agresiunea aproape imediat, recunoscând de facto controlul asupra terenurilor pentru o perioadă nedeterminată.

Istoricul Yaroslav Hrîțak avertizează că pericolul poate fi mai mare decât o altă trădare de tip München, vorbind despre potențialul moment de schimbare a frontierelor.

Europa dispune de o vastă experiență în aceste cazuri: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regimuri totalitare au orchestrat epurări în zonele pe care le ocupau.

Dacă Ucraina ar fi forțată să cedeze întregul Donbas, se poate pune în discuție dreptul Rusiei de a decide soarta locuitorilor din fostele republici sovietice, ceea ce contravine dorinței populației și principiului de suveranitate.

Cu toate acestea, există diferențe clare între situația din prezent și cea din 1938, iar contextul geopolitic actual ocolește repetările istorice.

În 1938, Praga nu a fost invitată să negocieze; în prezent, Zelenski a fost prezent la Washington pentru a discuta un armistițiu bazat pe linia frontului actual, iar Trump a dorit o întâlnire directă între Putin și Zelenski.

De asemenea, o întâlnire a fost sugerată cu participarea lui Trump, iar liderii europeni au apăsat pentru ca și ei să fie implicați în discuțiile viitoare.