Am devenit dependenți de plățile cu cardul? Riscurile unor comisioane ascunse pentru micile achiziții.

Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, critică sever introducerea unei taxe pe tranzacțiile bancare, considerând-o o „fumigenă” în contextul reducerii deficitului bugetar. El subliniază o soluție alternativă, adică întărirea profesionalismului la ANAF. Rădulescu a menționat un „gap” anual de 9 miliarde de euro în încasările de TVA, arătând că nimeni în Uniunea Europeană nu se confruntă cu o neîncasare atât de mare.

Direcția bugetului este extrem de precar. România se află într-o situație provocată de ani de subfinanțare și cheltuieli excesive din bani publici, ajungând la un deficit bugetar de 9,3% din PIB în 2024, cu costuri de 4 lei pentru fiecare 3 lei încasate. Persistă întrebarea: cine va suporta această diferență, și la ce preț?

Pentru 2024, guvernul promisese o reducere a deficitului la 5,4%. În urma lipsei de măsuri credibile, Comisia Europeană a subliniat că Romania riscă pierderea fondurilor europene, ceea ce ar putea conduce la un declin economic grav. Este posibil ca politicienii să înceapă să colaboreze pentru a găsi soluții?

Soluția evidentă, dar evitată cu precauție

O soluție esențială ar fi depolitizarea și profesionalizarea ANAF, entitatea responsabilă de colectarea veniturilor publice, care nu reușește să își îndeplinească atribuțiile. Problema este complexă, iar gap-ul anual de 9 miliarde de euro la TVA este un semn al gestionării deficitare.

Nu vorbim despre neglijență, ci despre un jaf organizat, sprijinit de entități care par să depășească guvernul și partidele politice. România înregistrează o neîncasare de 30,6%, comparativ cu media UE de 6%.

Există, de asemenea, posibilitatea extinderii aplicării taxării inverse, care a funcționat eficient pentru anumite categorii de produse, dar nu este o prioritate.

Taxa pe tranzacții bancare – o soluție efemeră

Discuțiile recente s-au concentrat pe o taxă pe tranzacțiile bancare, estimată la 50 de miliarde de lei anual, care pare o soluție rapidă, dar nu ia în calcul impactul asupra cetățenilor. Aceasta ar însemna, de fapt, să plătească fiecare român suma de 10 lei pe zi, ceea ce este greu de acceptat.

Dacă taxele se măresc, este de așteptat ca tranzacțiile să treacă în zona plăților în numerar sau în afara jurisdicției naționale. Exemplele din Ungaria și Slovacia, care au aplicat taxe similare, arată efecte economice negative.

Taxe suplimentare pe muncă – un risc dublu

Propunerile recente vizează creșterea impozitelor pe muncă, ceea ce ar duce impozitarea medie la 57%. Experiențele anterioare arată că impozitul progresiv, în trecut, generase incasări mai mici decât cota unică.

Modelul impunerii progresive ar presupune mobilizarea a 15 milioane de cetățeni, un proces logistic extrem de dificil, cu multe neclarități.

Reacțiile plătitorilor de taxe

Este greu de crezut că contribuabilii vor accepta o astfel de creștere. Istoricul nostru sugerează că cei impozitați vor căuta modalități de a evita taxele.

Un alt aspect important este că impozitul progresiv ar necesita declararea veniturilor la Fisc, un proces complicat având în vedere sistemul nostru actual de colectare, care se confruntă cu mari provocări.

Propunerea unei „taxe de solidaritate” pentru cei cu venituri mari este menționată, dar se ridică întrebări legate de aplicabilitate și de echitatea acestor măsuri.

Probleme sistemice ignorate.

Discuțiile pe tema costurilor ridicate ale funcționarilor publici care primesc sporuri substanțiale sunt rare. Soluții precum creșterea venitului minim pentru a include tichete de masă s-ar putea dovedi benefice, dar sunt ignorate.

Pe lângă aceste teme, PNRR reprezintă o oportunitate importantă pentru restructurarea economică, iar neîndeplinirea lui ar putea duce la stagnarea dezvoltării.

Soluții eficiente pe termen scurt.

În ciuda măsurilor propuse, efectele lor nu vor fi imediate. O posibilitate de reducere rapidă a deficitului ar putea fi reducerea subvențiilor pentru partidele politice, deși impactul global ar fi mic.

Creșterea unor taxe pe consum precum accizele ar genera venituri imediat și ar contribui la echilibrarea bugetului.

Este improbabilă o creștere substanțială a veniturilor fără ajustarea cotei de bază a TVA. Aceasta ar putea provoca unele efecte adverse, dar ar putea fi necesară dacă sunt luate și măsuri de reducere a cheltuielilor.

Situația este complexă. Partidele politice trebuie să realizeze că reducerea deficitului public nu poate fi amânată.