Explicația programului nuclear al Iranului și contextul atacului israelian

În ziua de joi, Iranul a declarat că a dezvoltat și va opera o a treia unitate de îmbogățire a uraniului nuclear, ceea ce intensifică tensiunile cu ONU. Acest anunț a venit după ce Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a criticat Iranul pentru nerespectarea angajamentelor de neproliferare, care au scopul de a preveni dezvoltarea unei arme nucleare.

De ce Iranul nu poate deține arme nucleare?

Iranul afirmă că obiectivele programului său nuclear sunt strict civile.

Declarația sa este că nu are intenția de a crea arme nucleare; cu toate acestea, multe națiuni, inclusiv AIEA, nu sunt convinse de această afirmație.

Îngrijorările privind intențiile nucleare ale Iranului au apărut în 2002, când s-au găsit instalații nucleare secrete.

Această acțiune a contravenit unui acord denumit Tratatul de neproliferare nucleară (TNP), semnat de Iran și majoritatea țărilor.

TNP permite statelor să utilizeze tehnologie nucleară pentru scopuri non-militare, cum ar fi sănătatea, agricultura și energia, dar interzice dezvoltarea de arme nucleare.

Avansurile programului nuclear al Iranului

După retragerea SUA din acordul nuclear, cunoscut sub numele de Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (JCPOA), în 2018, Iranul a început să încalce angajamentele convenite, ca reacție la reinstaurarea sancțiunilor.

A fost echipat cu mii de centrifuge avansate pentru îmbogățirea uraniului, ceea ce contravine termenilor JCPOA.

Pentru a produce arme nucleare, este necesar uraniu îmbogățit la o puritate de 90%. Conform JCPOA, Iranul avea dreptul să păstreze doar 300 kg de uraniu îmbogățit la 3,67%, suficient pentru utilizări civile, dar insuficient pentru arme.

Cu toate acestea, până în martie 2025, AIEA a indicat că Iranul deținea aproximativ 275 kg de uraniu îmbogățit la 60%, ceea ce ar putea fi teoretic folosit pentru a construi șase arme nucleare, în cazul continuării procesului de îmbogățire.

Autoritățile americane consideră că Iranul ar putea transforma acest uraniu într-un material suficient pentru o bombă nucleară în doar o săptămână, deși construirea efectivă a unei arme ar necesita între un an și 18 luni. Unii experți sugerează că un dispozitiv mai puțin sofisticat ar putea fi realizat într-un interval de șase luni sau mai scurt.

Fostul președinte Trump a încurajat Iranul să negocieze un acord, exprimându-și temerile cu privire la posibile conflicte majore în Orientul Mijlociu.

Nouăsprezece țări din consiliul guvernatorilor AIEA au votat pentru adoptarea unei rezoluții împotriva Iranului, potrivit unor diplomați care au cerut anonimat.

Această rezoluție a fost inițiată de Franța, Regatul Unit, Germania și SUA, în timp ce Rusia, China și Burkina Faso s-au opus, iar 11 state s-au abținut.

Rezoluția solicită Iranului să ofere răspunsuri imediate în cadrul unei investigații referitoare la urmele de uraniu găsite în locații neautorizate de Teheran.

Oficialii occidentali suspectează că aceste urme de uraniu ar putea condamna Iranul pentru un program secret de arme nucleare până în 2003.

Iranul deține două facilități subterane nucleare, la Fordo și Natanz, și a construit tuneluri în zona montană din apropierea orașului Natanz.

Iranul a anunțat planuri pentru măsuri suplimentare ca reacție la criticile AIEA. Proiectul de rezoluție afirmă că nerespectările Iranului de a oferi cooperare Agenției constituie o încălcare a obligațiilor sale legale.

Amenințări din partea Franței, Regatului Unit și Germaniei de a reinstaura sancțiuni

Proiectul de rezoluție al AIEA sugerează ca Iranul să fie raportat Consiliului de Securitate al ONU pentru a evalua eventuale sancțiuni, subliniind rolul acestuia în menținerea păcii internaționale.

Franța, Regatul Unit și Germania au avertizat că vor reintroduce sancțiunile abolite prin acordul nuclear din 2015, dacă Iranul nu va oferi răspunsuri tehnice convingătoare.

Autoritatea de a reinstitui sancțiunile expiră în octombrie, ceea ce limitează capacitatea occidentală de a exercita presiuni asupra Iranului.

Rezoluția precedentă a fost generată de un raport al AIEA, care a calificat cooperarea Iranului cu agenția drept „nesatisfăcătoare” în investigarea urmelor de uraniu.

Context istoric

Interesul Iranului pentru un program nuclear a început înainte de revoluția din 1979. SUA au contribuit la dezvoltarea acestuia prin acorduri de cooperare nucleară în anii `50, inclusiv furnizarea unui reactor de cercetare.

Discuțiile despre asistența în construirea reactoarelor nucleare au adus în prim-plan nevoia de îmbunătățiri legate de garanții de neproliferare.

După revoluția din 1979, Iranul a reluat aspirațiile nucleare, chiar dacă inițial liderul ayatollah Khomeini era reticent.

După decesul lui Khomeini, liderul suprem Ali Khamenei a intensificat activitățile nucleare nedeclarate, ceea ce a condus la întrebări serioase despre intențiile Iranului.