Tații activi contribuie la fericirea și prosperitatea copiilor. Expert: „În cazul adolescenților care consumă substanțe, tatăl este adesea absent sau implicat foarte puțin.”

La fel ca mamele, tații joacă un rol crucial în dezvoltarea bunăstării emoționale a copiilor lor. Absența tatălui ca părinte activ poate avea consecințe grave: de la tulburări emoționale, cum ar fi anxietatea și depresia, până la consumul de substanțe.

A avea un copil este o experiență universală, dar a fi tată înseamnă a face o diferență semnificativă. Implicarea tatălui în sănătatea și dezvoltarea copiilor a fost subiect de studii în decursul ultimului deceniu, iar relevanța acestuia în practica pediatriei a crescut. Potrivit unei cercetări realizate de Academia Americană de Pediatrie, rolul taților în îngrijirea copiilor este crucial.

Un atașament esențial pentru familie

Implicarea activă a taților are un impact pozitiv asupra copiilor și asupra partenerelor de viață. „Cercetările au demonstrat de multă vreme efectele benefice ale implicării tatălui, iar atașamentul acestuia joacă un rol vital în perioada prenatală și în anii de dezvoltare ulterioară, până la adolescență,” afirmă psihologul Mihai Copăceanu.

O cercetare recentă din Elveția subliniază conexiunea semnificativă dintre implicarea tatălui și dezvoltarea emoțională adaptivă a copiilor, în special în primii 5 ani de viață.

„Studiul concluzionează că participarea tatălui – atât cantitativ, cât și calitativ – are un impact profund asupra dezvoltării copilului. Atașamentul stabilit între tată și copil este esențial pentru sănătatea mintală și binele copilului pe termen lung. De exemplu, creșterea încrederii tatălui în sine se corelează cu o scădere a dificultăților de sănătate mintală la copii. Din acest motiv, autoritățile din Australia au început să dezvolte intervenții specifice pentru tații, cu scopul de a implica mai mult bărbații în educația copiilor,” mai adaugă Copăceanu.

„Sub 5% dintre tați inițiază discuții cu un specialist”

Observăm adesea o absență a taților în activitățile legate de educația copiilor, avertizează psihoterapeutul: „Pregătirea mamei în sarcină este, în mare parte, o responsabilitate exclusiv feminină. După naștere, de multe ori, tatăl rămâne în spate, așteptând în sala de așteptare în timp ce mama se ocupă de vizitele la medic. La grădiniță și în cadrul școlii, tații sunt frecvent absenți. Mamele preiau majoritatea rolurilor de implicare, mai ales în educație.”

În cazul copiilor cu dificultăți comportamentale, psihologul Mihai Copăceanu observă că tatăl are o implicare minimă: „În situațiile recente, chiar și în cazul adolescenților care consumă droguri, tatăl este puțin sau deloc prezent, nu fizic ci emoțional. Din experiența mea, mai puțin de 5% din tați inițiază sesiuni cu psihologul, iar odată ce primesc recomandări, implicarea lor crește,” subliniază expertul.

Este crucial ca tații să se implice în educația și dezvoltarea copiilor, deoarece, conform lui Copăceanu, „ei încurajează asumarea unor riscuri sănătoase și pregătesc copiii să se descurce singuri, stimulându-le curiozitatea.”

Această dinamică de interacțiune se dezvoltă prin jocuri fizice cu copiii, demonstrând că acești copii au o probabilitate mai mică de a dezvolta probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea în primii ani de viață. Acest lucru evidențiază impactul pozitiv al taților activi asupra sănătății mintale a copiilor,” susține psihoterapeutul.

Implicarea nu este necesară doar în momentele dificile

Conform datelor din studiul „Implicarea taților în viața copiilor: Statele Unite, 2006–2010”, publicat de CDC, contribuțiile aduse de tați au efecte benefice asupra succesului academic și scad riscurile de delincvență și consum de substanțe. „Tații implicați în activități educative și prin comportamente parentale pozitive, cum ar fi afecțiunea și monitorizarea constantă a nevoilor copiilor, joacă un rol unic în dezvoltarea sănătoasă a acestora,” concluzionează Mihai Copăceanu.

Din nefericire, observăm că multe mame se află sub presiune, având responsabilitatea exclusivă în educația copiilor, ceea ce duce la epuizare. „Ca specialiști, trebuie să promovăm implicarea tatălui pe parcursul întregului proces educativ, nu doar în momentele de criză,” concluzionează Mihai Copăceanu.

Tații servesc drept modele pentru fete și băieți, dar distinct

Tații sunt exemple pentru ambele sexe, dar influența lor se manifestă diferit. Fetele caută siguranță și sprijin emoțional la tații lor. Un tată iubitor le va ajuta să înțeleagă ce înseamnă o relație sănătoasă. Comportamentul tatălui va modela așteptările fetelor față de partenerii lor de viitor.

Băieții, pe de altă parte, își formează caracterul în funcție de modelul tatălui. Potrivit unui studiu de pe healthychildren.org, ei absorb comportamentele tatălui, fie ele pozitive sau negative.

Cercetările evidențiază că afecțiunea și suportul din partea tatălui îmbunătățesc dezvoltarea cognitivă și socială a copilului, generând un sentiment de bunăstare și încredere în sine. Un tată grijuliu va modela valori similare în fiul său.

În absența tatălui, băieții sunt nevoiți să caute figuri masculine alternative pentru a învăța cum să se comporte și să supraviețuiască.

Modul în care un copil își va construi relațiile ulterioare va fi influențat de relația sa cu tatăl, afectând astfel prieteniile și parteneriatele din viața adultă.

În concluzie, evaluând cine are un rol mai semnificativ, mama sau tatăl, este esențial de reținut că fiecare părinte are o contribuție specifică în creșterea și educarea copiilor, iar rolul fiecăruia este distinct și important.