„Ne solicitați să petrecem opt ore pe zi la școală. Permiterea alegerii gândurilor noastre în timpul liber este esențială”. Răspuns pentru ministrul Educației, ai cărui declarații „dezamăgesc”

Andrei Avram, profesor de istorie, aduce în discuție recentele comentarii ale ministrului Educației, Daniel David, afirmând: „Dacă ești plătit pentru 8 ore, trebuie să fii prezent 8 ore în școală, nu doar în timpul orelor de predare.” Deși a încercat să clarifice afirmațiile, acestea și-au păstrat impactul.

Mulți educatori au avut așteptări pozitive față de actualul ministru, dar ultimele declarații creează dezamăgire și afectează încrederea acordată inițial.

Ministrul susține constant că educatorii ar trebui să își dedice opt ore pe zi activităților din școală, argumentând că acest lucru ar spori calitatea educației și ar rezolva numeroase probleme.

„Replicarea vechilor stereotipuri”

Prin afirmația că pentru a obține salarii mai mari, educatorii ar trebui să depună mai mult efort, se transmite mesajul că aceștia sunt deja plătiți bine în raport cu munca depusă.

Acest tip de abordare nu face decât să reitereze stereotipurile consacrate despre profesori: că muncesc puțin, că vacanțele lor sunt exagerate, și că în sistem intră doar cei care nu au reușit în alte domenii.

Aceste idei sunt propagate chiar de la cele mai înalte niveluri, deși sunt prezentate sub forma unor discuții „științifice” și din perspectiva „interesului superior” al educației.

Se ignoră complet lipsa infrastructurii în școli. Se discută despre formarea educațională în unitățile de învățământ și despre examinarea profesorilor în biblioteci, în timp ce realitatea este diferită: școli supraaglomerate, competiție pentru sediul personal, părinți care se consultă pe holuri din cauza lipsei spațiului, și biblioteci lipsită de fonduri actualizate, care nu oferă resurse utile pentru cadre.

„Ce înseamnă că mintea profesorilor ar trebui să fie dedicată școlii?”

Unde ar trebui să își petreacă profesorii cele opt ore într-o zi de școală? Pe holurile instituțiilor?

Care ar fi remunerarea pentru un cadru debutant care ar trebui să petreacă opt ore pe zi la școală, în condițiile în care salariul este sub 4000 de lei?

După o nuanțare a mesajului, ministrul a recunoscut că în multe școli nu există condiții adecvate și a subliniat că „mintea profesorilor ar trebui să fie dedicată școlii și elevilor timp de opt ore pe zi”—o afirmație care stârnește întrebări.

Astfel, cadrele didactice sunt avertizate asupra gândurilor lor în perioada petrecută în școală. Este important de menționat că „ministerul urmărește ce gândiți!”

Mulți asociază personalitatea ministrului cu figura unui om de știință, dar se ridică întrebări despre ce înseamnă această dedicare a gândului profesorilor. Este oare gestionabil și cum poate contribui la calitatea educației?

„Decidenții nu au înțeles nimic din ultimele evenimente”

Ce ar putea spune psihologia despre această abordare? O privire istorică sugerează o asemănare mai mare cu un „lider autoritar” decât cu un profesionist în căutarea soluțiilor relevante.

De asemenea, o altă propunere discutată este creșterea normei de predare a cadrelor didactice. Îndeplinirea promisiunilor legate de încetarea grevei, în timp ce se discută despre creșterea normei didactice dovedește că retorica îmbunătățirii condiției profesorilor rămâne o simplă promisiune politică.

Probleme persistente pentru cadrele didactice

În continuare, salariile profesorilor sunt extrem de mici. Tinerii educatori nu pot lua în considerare întemeierea unei familii cu venitul actual.

Pe lângă cele opt ore de activitate în școală, creșterea normei didactice reprezintă o amenințare directă la adresa reformării sistemului educațional, care nu poate fi înfăptuită fără atragerea absolvenților calificați către cariera didactică.

În loc de atragerea oamenilor de valoare, se aleg soluții temporare și se împovărează cadrele didactice deja suprasolicitate. Aceasta nu este o reformă, ci o contrareformă, lipsită de respect față de cadrele didactice.

Se recunoaște necesitatea îmbunătățirii condiției profesorilor, dar pare că nimeni nu ia acest lucru în serios. Statutul acestora rămâne în continuare neremarcat. De mult timp, această profesie a fost privită cu o lipsă de respect, iar societatea nu poate să se schimbe în scurt timp.

Aceste mesaje mă pun pe gânduri. Încep să mă îndoiesc de locul meu în acest sistem, întrebându-mă dacă vreau să continui într-o meserie atât de des atacată și disprețuită.

Sunt obosit de a munci pe promisiuni, așteptând o recompensare corectă pentru efortul depus.

Am înțeles, doriți să predăm mai mult, ne solicitați opt ore pe zi la școală. Permiteți-ne măcar să decidem singuri ce gândim în timpul liber.

Acest text a fost inițial publicat pe Contributors.ro.