Analiza Comisiei Europene: Prețurile locuințelor în România sunt mai accesibile comparativ cu majoritatea țărilor din UE

Conform unui raport al Comisiei Europene, creșterea prețurilor locuințelor din România a fost mai lentă decât creșterea veniturilor gospodăriilor, ceea ce a dus la o scădere a raportului dintre prețurile locuințelor și venituri. Astfel, acest raport evidențiază faptul că prețurile locuințelor în raport cu veniturile sunt mai scăzute în România decât în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană.

În ceea ce privește costurile de finanțare ipotecară, capacitatea de împrumut a populației s-a îmbunătățit semnificativ în ultimul deceniu. De asemenea, piața chiriilor este destul de restrânsă, iar raportul dintre noile chirii și venituri a cunoscut o scădere în ultimele zece ani.

Provocările fondului locativ din România din cauza lipsei diversificării

Peste 95% dintre români dețin locuințe, în timp ce doar 4,4% locuiesc în chirie formală, însă piața neoficială de închirieri ar putea fi mai extinsă. În 2022, România a avut un număr total redus de locuințe sociale, cu cereri de închiriere ce depășesc capacitatea unităților disponibile.

Există o Strategie Națională a Locuirii, ce prevede măsuri ce ar fi trebuit să fie implementate. În anul anterior, statul român a pus la dispoziție doar 500 de locuințe sociale.

Printre aspectele care necesită atenție se numără: 

• „Posibilitatea de a sprijini accesul la locuințe pentru categoriile vulnerabile
• Construirea de locuințe destinate tinerilor sub 35 de ani din comunități aflate în risc
• Îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor vulnerabile prin renovări energetice și alte intervenții utile
• Accesul la servicii de locuire pentru persoanele fără adăpost, prin inițiative „locuință înainte de toate”

Costurile de tranzacționare în România se situează între 4,4% și 10,2% pentru cumpărători

Cele mai scăzute cifre de tranzacționare se registreză în județele Giurgiu, Teleorman, Covasna, Olt și Sălaj, unde sub 0,6% din totalul tranzacțiilor se desfășoară. Aproape 38% din tranzacțiile de unități individuale sunt realizate prin credit bancar.

Costurile de tranzacționare sunt moderate, variind de la 4,4% până la 10,2% pentru cumpărători, incluzând taxa de timbru, onorariile notariale și taxa de înregistrare, iar pentru vânzători acestea se situează între 3% și 6%.

Cele mai mari costuri de tranzacționare sunt întâlnite în Franța, Malta și Belgia, în timp ce Bulgaria, Cehia și Polonia au costuri de tranzacționare mai mici decât cele din România.

Peste 8.000 de persoane afectate de lipsa de adăpost

Conform raportului Comisiei Europene, lipsa de adăpost afectează peste 8.000 de persoane, fiind mai accentuată în mediul urban (70%), în special în București (35,5%). Principala cauză identificată este lipsa locurilor de muncă (44,1%).

Insecuritatea locuințelor în comunitățile informale este amplificată de absența dreptului de proprietate asupra terenurilor, ceea ce îngreunează accesul la utilități și suportul guvernamental. Eforturile autorităților de a regulariza proprietățile și de a asigura accesul la utilități sunt esențiale pentru îmbunătățirea vieții celor vulnerabili, conform autorilor studiului.

Cheltuielile mari cu locuința afectează standardul de viață; în 2024, 4,7% din populație a dedicat peste 40% din venitul disponibil acestor cheltuieli, comparativ cu media de 8,2% din UE.

Provocările legate de costul locuinței și condițiile de locuit persistă.

Un număr mare de români, în special cei în risc de sărăcie, își alocă o parte semnificativă din venituri pe locuințe, conform raportului. Cheltuielile cu locuințele reprezintă o povară serioasă pentru 40% din gospodării.

România se confruntă cu una dintre cele mai ridicate rate de privare severă de locuință și supraaglomerare în Uniunea Europeană, în special în mediul rural.

Pentru a aborda aceste probleme, este urgentă realizarea de investiții strategice în infrastructura locuințelor și în politici care să faciliteze accesibilitatea și disponibilitatea locuințelor, în special pentru persoanele vulnerabile.

Reglementările mai ferme în domeniul locuințelor și o planificare teritorială eficientă, inclusiv prin adoptarea zonării favorabile incluziunii (ce impune un minim de locuințe accesibile în noile dezvoltări), pot ajuta la ameliorarea situației locativă. De asemenea, se recomandă investiții suplimentare în locuințe accesibile, în completarea fondurilor provenite din planurile de redresare și reziliență, dedicate tinerilor și personalului educațional și sanitar.

Problemele locative severe persistă, în special în mediile rurale și comunitățile dezavantajate.

În 2024, 40,7% dintre indivizi trăiau în condiții de supraaglomerare (comparativ cu 16,9% în UE). În rândul persoanelor expuse riscului de sărăcie, acest procent a crescut la 53,7% (28,8% în UE).

România a raportat una dintre cele mai ridicate rate de privare severă de locuință în mediul rural (14,5% comparativ cu 3,5% în UE).

Această situație este deosebit de gravă în rândul gospodăriilor aflate sub pragul sărăciei, părinților singuri și familiilor cu copii. De asemenea, o proporție ridicată din populație, în special cei afectați de sărăcie, nu beneficiază de acces la utilități esențiale, precum toaletele cu apă curentă în interior (15,4% și 43,3%, respectiv), afirmă autorii raportului.