Atacurile Israelului relevă un obiectiv audacios în conflict. Cât de fezabil este acest scenariu?

Acțiunea neașteptată a Israelului asupra Iranului a avut ca scop evident perturbarea programului nuclear al Teheranului. Totuși, amploarea ofensivei, selecția țintelor și retorica politicienilor israelieni sugerează o ambiție pe termen lung: demontarea regimului iranian, informează specialiști.

Acțiunile de vineri dimineață nu au vizat doar instalațiile nucleare și fabricile de rachete ale Iranului, ci și personalități cheie din structura de comandă militară și cercetători din domeniul nuclear.

Loviturile par să aibă în vedere reducerea credibilității Iranului atât la nivel intern, cât și în ochii aliaților din regiune – elemente ce ar putea destabiliza conducerea iraniană, spun experții.

„Presupunem că unul dintre motivele pentru care Israelul acționează astfel este dorința de a genera o schimbare de regim”, a afirmat pentru Reuters Michael Singh de la Washington Institute for Near East Policy, fost oficial în administrația George W. Bush.

„Ar dori să vadă poporul iranian revoltat”, a adăugat el, subliniind că numărul limitat al victimelor civile în cadrul primelor atacuri indică un obiectiv mai amplu.

Unii analiști avertizează că riscurile asociate cu un astfel de scenariu sunt considerabile, iar șansele de succes rămân deocamdată incerte.

Netanyahu își face auzite mesajul

Într-o intervenție video, la scurt timp după atacurile avioanelor israeliene asupra infrastructurii nucleare și sistemelor de apărare aeriană iraniene, premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a adresat un apel direct populației iraniene.

„Regimul islamic, care vă opresează de aproape 50 de ani, amenință să distrugă țara noastră, statul Israel”, a declarat Netanyahu.

Scopul Israelului a fost acela de a elimina amenințările nucleare și cu rachete balistice, dar el a adăugat: „Pe măsură ce ne atingem obiectivul, vă deschidem și vouă calea spre libertate”.

„Regimul nu știe ce l-a lovit și nu știe ce urmează. Nu a fost niciodată mai slab. Aceasta este ocazia voastră să vă ridicați”, a mai subliniat Netanyahu.

Premierul israelian a făcut apel la o schimbare de conducere în Iran și în luna septembrie.

Un regim bine înrădăcinat

Cu toate distrugerile cauzate de ofensiva israeliană fără precedent, decadelor de ostilitate față de Israel – nu doar din partea liderilor iranieni, ci și dintre cetățenii iranieni majoritar șiiti – ridică întrebări despre fezabilitatea planului israelian.

Perspectiva eliminării regimului teocratic bine consolidat și susținut de forțe de ordine loiale este incertă.

În ultimii ani, au avut loc proteste populare, uneori ample, care păreau a amenința regimul din Teheran, însă acestea au fost repede reprimate.

Singh a subliniat că nimeni nu știe ce condiții ar fi necesare pentru ca o opoziție să se formeze în Iran.

Un conflict de lungă durată

Atacul de vineri a marcat prima etapă din ceea ce Israelul anticipează că va deveni o operațiune de lungă durată.

Israelul are încă multe de realizat pentru a distruge capacitățile nucleare iraniene, iar analiști militari cred că nu va reuși să dezactiveze complet site-urile bine protejate de la Teheran.

Specialiștii rămân sceptici cu privire la disponibilitatea Israelului de a obține resursele necesare pentru a distruge unilateral programul nuclear iranian.

„Este foarte probabil ca Israelul să nu poată elimina complet programul nuclear de unul singur, fără sprijin american”, a declarat vineri Sima Shine, fost analist Mossad și cercetătoare la Institutul israelian pentru studii de securitate națională.

Cu toate acestea, acțiunea militară ar putea facilita un acord cu Statele Unite care să limiteze programul nuclear.

„Ideal ar fi să vedem o schimbare de regim”

Deși contracararea programului nuclear al Teheranului ar fi benefică pentru Israel, dorința de a submina regimul ar putea explica de ce Israelul a urmărit atâtea figuri militare importante, provocând confuzie și haos în instituțiile de securitate iraniană.

„Acești indivizi erau extrem de influenți, bine informați și au fost o componentă crucială a stabilității regimului, în special în domeniul securității”, a explicat Shine.

„Într-o lume ideală, Israelul ar prefera să observe o schimbare de regim, fără nicio îndoială”, a subliniat ea.

Totuși, o astfel de schimbare ar veni cu riscuri, a adăugat Jonathan Panikoff, fost adjunct al ofițerului național de informații al SUA pentru Orientul Mijlociu, care își desfășoară activitatea acum la Atlantic Council.

În primul rând, nu există dovezi că o reacție în lanț ar avea loc, iar chiar și dacă s-ar produce, nu este clar în ce direcție ar putea conduce un astfel de proces.

Dacă Israelul reușește să provoace înlăturarea conducerii iraniene, nu există nicio garanție că urmașul care va apărea va fi mai puțin radical în relația cu Israelul.

„Istoria ne arată că poate fi și mai grav”

Cei care dețin puterea dominantă în Iran sunt cei care controlează forțele armate și economia, iar majoritatea acestei puteri revine susținătorilor liniei dure din cadrul IRGC și a altor organizații nelegitime.

Aceștia nu trebuie să organizeze o lovitură de stat, deoarece sunt deja la conducere, având capacitatea de a îndrepta Iranul spre o direcție și mai conflictuală.

„De ani de zile, mulți în Israel au susținut că o schimbare de regim în Iran ar aduce o nouă eră mai bună – că nu poate existat nimic mai rău decât actualul regim teocratic”, a declarat Panikoff.

„Dar istoria ne arată că întotdeauna se poate agrava situația”, a avertizat acesta.

Un scenariu posibil ar fi, de asemenea, un vid de putere în Iran.

Cu o populație de aproximativ 90 de milioane de oameni, evenimentele din această țară ar avea un impact major asupra întregului Orient Mijlociu.

Cine reprezintă opoziția în Iran? Situația este complexă

Obiectivul dorit de Israel pare să fie o rebeliune care să conducă la preluarea puterii de către o forță favorabilă, dar o întrebare principală în acest context este cine ar putea fi alternativa?

Forțele de opoziție iraniene sunt extrem de fragmentate în ultimii ani și nu există opțiuni clare.

După tumultul din 2022, cunoscut ca „mișcarea pentru libertatea vieții femeilor”, care a cuprins mari părți ale Iranului, unele grupuri de opoziție au încercat să formeze o coaliție.

Cu toate acestea, coaliția nu a durat din cauza divergențelor de opinie privind conducerea și forma guvernului care ar trebui să preia puterea după răsturnarea actualului regime.

Prințul moștenitor Reza Pahlavi

Liderii Israelului ar putea considera anumite grupuri sau indivizi ca alternative preferate.

Un exemplu este fostul prinț moștenitor iranian, Reza Pahlavi, fiul fostului șah, care a fost detronat în revoluția islamică din 1979.

Acesta trăiește în exil și s-a străduit să convingă actorii internaționali să susțină cauza sa.

A vizitat Israelul în ultimele ani.

Deși a câștigat aprecierea din partea unora dintre iranieni, nu este sigur dacă aceasta s-ar putea transforma rapid într-o forță capabilă să schimbe regimul.

Mujahideen-e Khalq

Există de asemenea grupul Mujahideen-e Khalq (MEK), o grupare de opoziție exilată care susține răsturnarea Republicii Islamice, dar se opune revenirii la monarhie.

Inițial constituit ca un grup musulman de stânga, MEK s-a opus ferm șahului.

După revoluție, MEK a fost nevoită să se refugieze în Irak și s-a alăturat lui Saddam Hussein în timpul conflictului cu Iranul, ceea ce l-a făcut nepopular în rândul multora dintre iranieni.

Grupul activează în continuare și are susținători în SUA, dintre care unii au legături strânse cu tabăra lui Donald Trump.

Există și alte forțe politice, variind de la cei care doresc o democrație seculară la cei care favorizează o monarhie parlamentară.