Cum putem proteja copiii: Alertele pe grupurile de părinți contribuie la siguranța lor sau doar creează panică? Opinia unui psiholog criminalist

Un incident recent a generat o reacție puternică în comunitate, când un bărbat cu un comportament suspect a fost observat în apropierea unor unități de învățământ din sectorul 5. Mesajele de avertizare au circulat rapid pe grupurile de părinți, stârnind alarma atât în comunitate, cât și în rândul autorităților. Specialiști în psihoterapie, inclusiv un expert în criminalistică, au fost consultați pentru a oferi sfaturi despre cum ar trebui să reacționeze părinții și reprezentanții școlilor în astfel de situații.

Cu două săptămâni în urmă, grupurile de părinți din diverse școli din Rahova au primit un mesaj alarmant despre un bărbat suspect care părea să urmărească copiii, având antecedente de agresiune sexuală.

Poliția a fost alertată, a identificat bărbatul și a stabilit că nu a fost implicat în fapte de gravitate, fiind de fapt un pacient cu probleme psihice. Cu toate acestea, mulți părinți au relatat interacțiuni conflictuale cu acesta.

„A fost o panică nejustificată”

„Situația a fost destul de stresantă; părinții au devenit foarte agitați, deoarece prezența unui astfel de individ în apropierea școlii nu este normală. Ne-am asigurat că este o informație reală, pentru că ar fi putut fi o exagerare. Am comunicat părinților și, foarte repede, am fost informați că poliția s-a implicat. A fost doar o panică”, a afirmat Violeta Filip, directoarea Școlii nr. 280 din Sectorul 5.

Ea a evidențiat că școala nu s-a mai confruntat cu astfel de incidente și a recomandat părinților să discute cu copiii despre cum ar trebui să reacționeze în cazul întâlnirii cu străini.

„Dispunem de buton de panică”

Roxana Haiden, directoarea Grădiniței nr. 178 din zonă, a recepționat semnalări din partea părinților cu privire la situație, însă persoana în cauză nu a fost observată în preajma grădiniței.

„Părinții ne-au adus la cunoștință, iar noi am fost la curent cu mesajele primite. Nu am văzut individul, însă am aflat că a fost prins de poliție. Le-am comunicat părinților că securitatea noastră este alertă, porțile sunt închise continuu. Am luat toate măsurile necesare de precauție, am notificat echipa de paza, precum și BGS. Avem și buton de panică, ceea ce ne permite să avem un echipaj prezent în trei minute”, a adăugat directoarea grădiniței.

Psiholog criminalist: „Este esențial să avem o reacție responsabilă”

Gabriela Groza, psiholog criminalist, consideră că reacțiile părinților au fost justificate, dar atrage atenția asupra necesității de a menține un echilibru între vigilență și rațiune. „Este lăudabil că părinții au semnalat comportamente suspecte; aceasta este reacția pe care ne-o dorim din partea unei societăți responsabile.”

Totuși, specialista menționează că nu toate comportamentele considerate „neobișnuite” sunt dovezi ale unor intenții malefice.

„O persoană cu probleme psihice sau comportamente maniacale poate să atragă atenția fără a dori să facă rău. Cei care prezintă devianțe sexuale nu manifestă întotdeauna comportamente vizibile. De aceea, este important ca autoritățile să investigheze faptele înainte de a reacționa”, afirmă aceasta.

Cum se dezvoltă alertarea socială

„Există oameni predispuși la paranoia, care își imaginează rapid teorie ale conspirației și devin îngrijorați de amenințările pe care le reprezintă ceilalți. În cazul copiilor, percepția de pericol este amplificată, mai ales în legătură cu abuzurile sexuale, generând o stare de alertă socială”, explică Gabriela Groza.

Aceasta adaugă că autoritățile trebuie să ia în considerare atât posibilitatea unor sesizări corecte, cât și pe cea a alarmelor false: „Este esențial să monitorizeze individul, să verifice antecedentesle, să legitimeze și să evalueze comportamentul. Dacă există suspiciuni fundamentate, se poate efectua o evaluare psihiatrică. În caz contrar, nu este necesară intervenția.”

„Frica părinților determină modul de percepție al copiilor”

Psihoterapeutul Andreea Chiru-Maga subliniază că frica părinților are un impact direct asupra modului în care copiii vede lumea: „Copiii formează percepții despre lume având ca referință reacțiile părinților lor, iar aceste reacții pot transmite ideea că lumea este un loc periculos.”

„Este normal să simțim frică; aceasta este o emoție naturală menită să ne protejeze. Însă atunci când frica devine colectivă și scapă de sub control, se transformă în anxietate și panică. Dacă părinții reacționează cu neliniște sau panică, copiii vor învăța că lumea este nesigură, chiar dacă ei nu observă pericole reale”, completează psihoterapeutul.

De asemenea, ea menționează că reacțiile colective de frică reflectă adesea o anxietate profundă, care poate să nu fie legată de un pericol evident: „Astfel de reacții denotă o frică latentă în societate, teama de nesiguranță, de lipsa de protecție și de ambiguitatea autorităților.”

„Explozia fricii nu se produce doar în urma unui risc concret, ci este și o manifestare a unei temeri legate de controlul asupra siguranței copiilor. Această reacție colectivă devine o oglindă a sentimentelor noastre ca grup, scoțând la iveală ce ne lipsește și ce ne doare”, concluzionează Andreea Chiru-Maga.

Părinții joacă un rol dublu

O provocare deosebită pentru părinți este să gestioneze simultan grija pentru copii și emoțiile proprii. „Discuțiile despre pericole se concentrează adesea pe amenințările externe, dar unele dintre cele mai mari riscuri pot proveni chiar din interiorul familiei: un adult abuziv, o rudă sau un vecin, care pot crea o dinamică de putere care îl poate afecta pe copil. Relațiile dintre adulți sunt la fel de importante ca și acestea externe”, afirmă psihoterapeutul.

Chiru-Maga accentuează necesitatea unui parteneriat între adulți, bazat pe o comunicare deschisă. „Dacă există frică, autoritate rigidă sau tăcere, copilul va fi reticent să își împărtășească emoțiile, chiar și atunci când se află într-o situație reală de pericol.”

Cum discutăm despre siguranță cu copiii?

Psihoterapeutul oferă părinților câteva recomandări utile:

• Să creeze un „plan simplu de siguranță”, care să stipuleze cu cine are voie să plece copilul, ce trebuie să facă dacă se pierde și cum poate solicita ajutor.
• Copilul ar trebui să știe numerele de telefon, adresa și numele părinților.
• Să conștientizeze că nimeni nu are dreptul să îl atingă fără permisiunea sa și că are dreptul să spună „nu”, chiar și în fața unui adult.
• Să fie încurajat să discute despre experiențele și emoțiile sale în fiecare zi.
• Să fie învățat să facă distincția între un „secret bun” și un „secret rău”.
• Utilizarea jocurilor de rol sau a poveștilor poate ajuta la exersarea reacțiilor potrivite în situații incomode.
• Să își asculte intuiția și să ceară ajutor atunci când simte că ceva nu este în regulă.