DOCUMENT Motivarea CCR privind secretizarea declarațiilor de avere. Confidențialitatea unor date considerată insuficientă

Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei din 29 mai, prin care a considerat neconstituțională publicarea declarațiilor de avere pe site-ul Agenției Naționale de Integritate (ANI) și a veniturilor soților. Unul dintre argumentele esențiale invocate de CCR este că nu s-a realizat corecta implementare a unei decizii anterioare a Curții și că anonimizarea informațiilor din declarațiile actuale nu oferă un nivel adecvat de confidențialitate.

Magistrații au menționat anterior o decizie a CCR din 2010, care a stabilit că legea ANI conține prevederi neconstituționale, inclusiv cea referitoare la publicarea declarațiilor de avere.

Potrivit motivării deciziei, în urma acelei decizii, Parlamentul a adoptat Legea nr. 176/2010, care a acordat conformitate cu dispozițiile Constituției doar anumitor articole din Legea nr. 144/2007, care asimilau Agenția Națională de Integritate cu un organ de anchetă penală, contrar principiilor constituționale referitoare la înfăptuirea justiției prin instanțe. Legea nr. 176/2010 a păstrat obligația de publicare a declarațiilor de avere, însă a introdus doar anonimizarea unor detalii precum adresa imobilelor declarate (cu excepția localității), adresa instituției care administrează activele financiare, codul numeric personal și semnătura.

Curtea Constituțională susține că aceste măsuri de anonimizare nu garantează suficient protecția vieții private a persoanelor, așa cum este prevăzut în Constituție.

Judecătorii argumentează că, în multe cazuri, cunoașterea localității unde se află imobilele permite identificarea ușoară a acestora, chiar dacă adresa exactă este anonimizată. Aceasta este o problemă în localitățile mici, unde comunitățile sunt restrânse și informațiile sunt larg cunoscute. Curtea reține că nu doar adresa concretă este o informație personală, ci și localitatea în care este situat imobilul reprezintă o dată sensibilă în legătură cu patrimoniul declarantului.

Judecătorii menționează, de asemenea, că declararea averilor nu este o practică standard în cadrul Uniunii Europene.

Din cele 27 de state membre UE, doar 10, pe lângă România, impun parlamentelor naționale să declare averile (Belgia, Bulgaria, Grecia, Franța, Italia, Cipru, Lituania, Polonia, Portugalia și Slovenia). În trei dintre acestea, declarațiile de avere nu sunt făcute publice prin nicio metodă, fiind depuse la organisme competente. În alte state, publicarea este doar parțială.

Curtea Constituțională a stabilit că declarațiile de avere și de interese nu trebuie să includă bunurile și veniturile soților. De asemenea, instanța a declarat neconstituțional articolul de lege care impune publicarea declarațiilor pe site-ul ANI.

Legea nr. 115/1996, care reglementează declararea și controlul averii demnitarilor, prevede mecanisme pentru controlul integrității în exercitarea funcțiilor publice. Judecătorii subliniază că salariile funcționarilor publici sunt informații publice, asigurând transparența veniturilor acestor persoane.

Curtea subliniază că publicarea declarațiilor de avere poate duce la „fragilizarea securității persoanei și a demnității sale”, în special pentru persoanele divorțate sau cu statut patern neclar, dar și pentru cei menționați în declarații care nu sunt angajați ai statului.

Curtea evidențiază că, prin accesarea acestor declarații, se pot obține informații despre starea civilă a persoanei, regimul matrimonial aplicabil, sau detalii despre rude, cum ar fi numele tatălui, care sunt aspecte ce nu ar trebui să fie expuse public.

Știre în curs de actualizare.