Galerie foto: cum arată comunitatea rusă dintr-o enclavă aflată în spațiul NATO, cu localnici care doresc să plece.

Unii oficiali din serviciile de informații occidentale tem că un acord între Rusia și Norvegia privind Insulele Svalbard poate oferi Moscovei oportunități de destabilizare regională.

În ultimii trei ani, vasele rusești destinate pescuitului au deteriorat un cablu de comunicații care se întinde pe sute de kilometri până la coasta continentală a Norvegiei.

În anul următor, administrația lui Putin a inclus Norvegia pe lista țărilor ostile.

În luna martie, Rusia a acuzat Norvegia de încălcare a tratatului privind Insulele Svalbard și de desfășurare a unor activități militare în arhipelag.

Pentru locuitorii din Barentsburg, al doilea oraș ca mărime din Svalbard și pentru puținii oameni din orașul minier din apropiere, Pyramiden, situația înseamnă o izolare în creștere.

O femeie venită din Moscova în urmă cu aproximativ o lună pentru a lucra cu turiștii mărturisește că visează să plece cât mai curând. Populația Barentsburgului a scăzut de la aproape 2.000 de locuitori în secolul trecut la circa 340 în prezent. Mina care nu mai aduce profit extrage cărbune de calitate modestă, iar coșurile centralei electrice aruncă funingine peste ghețarii din apropiere.

Cei care lucrau în minerit în Ucraina au părăsit în mare parte zonele respective, iar rușii cu idei liberale au emigrat. Unii s-au mutat în Longyearbyen, orașul norvegian aflat la aproximativ 40 de kilometri, accesibil cu barcă, snowmobil sau elicopter.

Umbra lungă a războiului din Ucraina planează și asupra rușilor din Insulele Svalbard

O rusoaică stabilită în Longyearbyen, capitala arhipelagului, spune că a devenit prea complicat să rămână în Barentsburg după opoziția sa față de război. Un alt rus afirmă că este prins pe insulă fără pașaport și jură că nu se va mai întoarce în Rusia. Chiar și o simplă vizită în Barentsburg implică riscuri. Cei ruși din Longyearbyen care au mers să voteze la alegerile prezidențiale de anul trecut au relatat că au fost percheziționați la sosire și au trebuit să-și exprime votul sub supravegherea oficialilor locale.

Guvernatorul norvegian al insulelor, Lars Fause, supervisează orașele administrate de ruși. El spune că nu există tensiuni evidente, dar autoritățile descurajează vizitele norvegienilor și ale turiștilor străini în Barentsburg și Pyramiden. Cu toate acestea, unii vizitează totuși pentru drumeții, schi și pentru a observa fauna sălbatică, inclusiv urși polari, reni, morse și balene.

O altă atracție este arhitectura sovietică învechită.

Un bloc din 1974, vopsit în culori vii și denumit Stele, este promovat drept cel mai nordic zgârie-nori din lume, având patru etaje.

Norvegienii și rușii se înțelegeau mai bine chiar și în perioada Războiului Rece

Relațiile dintre orașe erau bune și în timpul Războiului Rece. Primarul din Longyearbyen, Terje Aunevik, observă că locuitorii au încetat să mai organizeze vizite reciproce de ziua națională a fiecărei țări. Paradele rusești sunt mai militare azi și folosesc simboluri care subliniază diferențele culturale, cum ar fi o cruce ortodoxă de lemn.

Pe clădiri din Barentsburg au apărut câteva steaguri sovietice. Rușii pot intra în Svalbard fără viză dacă ajung cu barca din Murmansk. Un episcop pro-Putin a vizitat des obiective religioase ortodoxe pentru filmări.

Un geolog din Sankt Petersburg spune că a cartografiat teritorii din Svalbard de zeci de ani, căutând terenuri rare și alte minerale împreună cu colegi din Polonia, Germania și Norvegia. În prezent lucrează doar cu alți ruși.

O cercetătoare marină norvegiană spune că proiectele sale anterioare, realizate împreună cu parteneri ruși pentru monitorizarea mărilor și a gheții din fiord, s-au încheiat.

Rusia nu intenționează să își abandoneze așezarea; a propus un centru de cercetare pe insulă destinat savanților din sudul global, deși norvegienii probabil nu vor accepta ideea. Orașul își păstrează valoare propagandistică și, poate, utilă pentru un plan strategic la nivel înalt.

Cărbunele din Barentsburg poate să nu justifice exploatarea pe scară mare, însă oferă Moscovei un pretext să rămână în acea zonă.