În spatele războiului comercial dintre SUA și China: cum a reconfigurat Trump ceea ce lăsase Obama, după un apel venit de la Xi Jinping

La 22 martie 2018, Robert Lighthizer—cel de-al 18-lea reprezentant comercial al Statelor Unite—a prezentat un raport ce sintetizează concluziile investigației asupra practicilor comerciale ale Chinei, sugerând că Beijing își extinde influența economică prin tehnologii și proprietate intelectuală obținute în mod ilicit din SUA.

Acuzațiile privind politica economică a Chinei au fost atât de numeroase încât nu au putut fi trecute cu vederea. Subvențiile și barierele comerciale amenințau diverse sectoare, de la mașinile auto din Detroit și oțelul din Pennsylvania până la creșterea porcilor din Georgia și meseriașii din Carolina de Nord. În centrul atenției rămăsese, totuși, tehnologia.

Guvernul din Beijing urmărește să devină lider global într-o plajă extinsă de tehnologii, prin orice mijloace. Dominarea tehnologică ar facilita depășirea Chinei față de SUA în plan economic, militar și, în timp, diplomatic.

Însă nu era clar cum ar putea arăta o contraofensivă tehnologică eficace. Tarifele, instrumentul preferat, ar diminua cererea de tehnologie chineză în SUA, dar nu ar eroda atractivitatea produselor chineze în alte piețe, ceea ce ar permite în continuare firmelor chineze să recâștige cotă de piață în fața companiilor americane.

Primul episod major al administrației Trump în încercarea de a limita dominația Huawei în 5G a fost un caz-test al acestor dificultăți. Sub conducerea lui Robert Spalding, consilier pentru planificare strategică, inițiativa urmărea izolarea rețelelor 5G americane de tehnologia Huawei. Însă acest proiect, deși modest, a întâmpinat obstacole de la început.

Nu există certitudini că Huawei și ZTE operează independent de influența statului

La vremea aceea, mari companii de telecomunicații din SUA, cum ar fi AT&T și Verizon, erau în faza de evaluare a capabilităților 5G. De ani de zile, acești operatori au evitat în mare măsură echipamentele Huawei și ZTE.

În 2012, un raport al Comitetului de Informații al Camerei concluziona că nu se poate avea încredere că Huawei și ZTE sunt libere de influența statului și că riscurile asociate cu furnizarea de echipamente pentru infrastructura critică a SUA ar putea submina interesele esențiale de securitate națională.

La acel moment echipamentul 5G al Huawei era considerat cel mai bun și avea un preț cu 30 la sută mai mic decât echipamentele comparabile produse de Ericsson și Nokia. Decizia tranzacționatorilor de a evita producătorii chinezi doar pe baza unei înțelegeri informale cu Congresul devenise o provocare importantă.

În72 de ore, Spalding a fost inevoit să-și facă bagajele. Nu a existat niciun salut de rămas bun

Soluția propusă de Spalding implica un rol mult mai amplu în construcția rețelelor 5G ale țării. Guvernul federal ar putea achiziționa în sine toate echipamentele necesare, asigurându-se că nu conțin componente fabricate chinezești și să le închirieze unor operatori precum AT&T, Sprint, Verizon și T-Mobile.

La începutul anului 2018, zvonuri despre posibila naționalizare a unei părți din rețeaua 5G au circulat în spațiul public, sugerând că oficialii de securitate iau în calcul o preluare federală fără precedent pentru protecția împotriva Chinei.

Jucătorii din piață s-au mobilizat rapid, temându-se că administrația Trump ar putea să îngenuncheze ideile lui Spalding. Casa Albă a încercat să limiteze daunele, iar autoritatea de reglementare a comunicațiilor a afirmat că piața, nu guvernul, este cea mai bună forță pentru inovație și investiții.

După 72 de ore, Spalding a fost nevoit să plece. El a spus ulterior că despărțirea a fost bruscă: nu a existat salut de rămas bun, doar o ieșire din funcție.

ZTE nu era la prima abatere. În timpul celui de-al doilea mandat al lui Obama, autoritățile americane au confiscat un laptop al directorului financiar al ZTE la aeroportul Logan din Boston; în conținutul său se afla o colecție de documente ce sugerau un plan de a cumpăra tehnologie americană pentru a o revinde Iranului. ZTE a fost prinsă în încălcarea sancțiunilor și a reglementărilor de export.

ZTE a pledat vinovat de acuzații penale și a acceptat să-și revizuiască managementul și să plătească o amendă de 1,2 miliarde de dolari

Ca răspuns, Departamentul de Comerț a emis ordine ce restricționează companiile din SUA să vândă către ZTE. Deoarece ZTE se baza în mare măsură pe importuri din Statele Unite, inclusiv software de la Google și cipuri de la Intel și Qualcomm, negocierile s-au desfășurat în noua administrație, iar la scurt timp părțile au ajuns la o înțelegere. ZTE a pledat vinovat de acuzații penale și a acceptat să-și revizuiască managementul și să plătească o amendă de 1,2 miliarde de dolari, cea mai mare pedeapsă în istoria SUA într-un caz de control al exporturilor.

Dar Ross a aflat la începutul lui 2018 că ZTE încalcă termenii acordului — compania acordase bonusuri directorilor pe care promisese să-i mustre — ceea ce l-a înfuriat. Pe 16 aprilie, Ross a autorizat un „ordin de refuz” pentru ZTE, un control draconian al exporturilor (foarte rar folosit), care interzicea companiei chineze să cumpere orice produs fabricat în SUA.

Xi Jinping nu putea să stea cu mâinile în sân.Pe 8 mai, l-a sunat peTrump și l-a rugat să acorde ZTE o amânare ca o favoare personală

A doua zi după ce Commerce a impus sancțiunea, ZTE a suspendat tranzacționarea acțiunilor sale la bursele din Hong Kong și Shenzhen, evaluând „gama completă de implicații”. Trei săptămâni mai târziu, compania a făcut un anunț: „Ca urmare a ordinului de refuz, activitățile operaționale majore ale companiei au încetat”. ZTE s-a închis efectiv. Prin întărirea rolului Americii în tehnologia de vârf, Washingtonul părea să amenințe al doilea mare producător de echipamente telecom din China, și totul s-a întâmplat în mai puțin de o lună.

Xi Jinping nu putea să stea deoparte în timp ce o companie mare chineză de tehnologie se prăbușea. Pe 8 mai, el a sunat pe Trump, cerând să acorde ZTE o amânare ca gest personal. A avertizat despre impactul asupra zecilor de mii de muncitori chinezi, un argument mai greu de respins dacă venea dintr-un lider democratic decât dintr-un regim autoritar. Totuși, Trump a fost de acord, anticipând că Xi îi va răsplăti în viitor.

C după câteva zile, Trump a afirmat că președinții Xi și el colaborează pentru a oferi ZTE o cale de revenire rapidă în afaceri, argumentând că multe locuri de muncă din China erau în joc. Departamentul de Comerț a fost instruit să pună în practică planul.

Motivul pentru care lui Trump i-a păsat atât de mult de locurile de muncă din China rămâne subiect de discuție.

Trump a oferit ZTE o nouă șansă la viață, iar raționamentul său devenea tot mai clar: era dispus să ignore temporar preocupările legate de securitate națională și să submineze o decizie a secretarului său de comerț dacă astfel ar putea facilita acordul comercial cu China.

Congresul a încercat, dar nu a reușit să inverseze decizia lui Trump prin legislație. Departamentul de Comerț a reluat în grabă negocierile cu ZTE, iar în iunie Ross a anunțat că firma a acceptat să plătească o amendă suplimentară de 1 miliard de dolari. Plata a fost mai avantajoasă pentru ZTE decât a-și înceta activitatea, iar în scurt timp compania și-a reluat operațiunile și acțiunile au revenit.

ZTE fusese cruțată, dar pentru liderii chinezi episodul a reprezentat un avertisment privind vulnerabilitatea campionilor lor tehnologici.