INTERVIU: Artista care a realizat fotografii cu 500 de femei din 60 de țări: „Frumusețea umană poate schimba aceste vremuri dificile”

Mihaela Noroc, fotografa română recunoscută pe plan internațional pentru proiectul său „Atlasul frumuseții”, anunță un nou inițiativă. Această lucrare, ce continuă demersurile anterioare, include 500 de portrete de femei din 60 de țări, evidențiind nu doar diversitatea culturală a lumii, ci și poveștile acestora. În cadrul unui interviu, artista a detaliat mesajul cărții sale „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie” („The Power of Women: An Atlas of Beauty Book”).
De peste zece ani, Mihaela Noroc călătorește în jurul lumii cu aparatul foto, având scopul de a captura esența feminină din cele mai variate colțuri ale planetei. Proiectul său emblematic, „Atlasul frumuseții”, a schimbat percepția globală asupra frumuseții, demonstrând că aceasta nu este uniformă, ci apare sub diverse forme și în diferite povești.
După șapte ani de călătorii intense și nenumărate întâlniri emoționante, Mihaela lansează acum cartea „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie” („The Power of Women: An Atlas of Beauty Book”).
Am avut ocazia să discutăm cu Mihaela Noroc despre această nouă provocare profesională, despre experiențele care i-au inspirat lucrările și mesajul pe care vrea să-l transmită prin noua sa carte.
„Frumusețea se manifestă atunci când îți folosești puterea pentru lucruri pozitive”
– Ce v-a motivat să continuați proiectul „Atlasul frumuseții”? A fost doar succesul primului volum sau a existat și altceva? – Mihaela Noroc: Proiectul „Atlasul frumuseții” este o misiune pe termen lung pentru mine. Uneori mă imaginez lucrând la el toată viața. Evoluez constant ca persoană și ca fotograf și simt că pot contribui mereu cu ceva nou. Continuarea primului atlas a venit natural. Deși rețelele sociale sunt importante pentru mine, cea mai mare dorință este să-mi văd munca într-un mediu tangibil, cum ar fi cărțile și expozițiile, unde oamenii pot experimenta acest lucru în mod direct. Cred că fotografiile și poveștile asociate lor capătă mai multă valoare atunci când sunt prezentate împreună.
– Ce este diferit în „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”, comparativ cu primul volum? Cât a durat documentarea pentru acest nou proiect? – La primul volum am lucrat aproximativ 5 ani. Pentru această nouă carte, însă, am dedicat aproape 8 ani. Desigur, am devenit mamă între timp, iar pandemia a făcut călătoriile mult mai dificile. În ciuda acestor obstacole, această carte a fost un proiect elaborat și meticulos, față de prima lucrare. Deși include tot 500 de imagini, are mult mai multe povești, multe mai multe țări și o abordare considerată mai matură, care reflectă evoluția mea ca individ și fotograf.
– Ați inclus și femei din Ucraina în „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”? – Da, există câteva femei extraordinare din Ucraina în această carte. Fotografii au fost realizate înainte de începutul războiului, dar poveștile lor surprind și întâmplări din timpul conflictului.
– Care a fost cel mai provocator loc în care ați fotografiat pentru „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”? – Am fost în Kabul, capitala Afganistanului, cu câteva săptămâni înainte de retragerea trupelor americane (august 2021). Deși talibanii nu ajunseseră încă în oraș, tensiunea era palpabilă. Îmi amintesc că, în timp ce fotografiam o tânără, au început să se audă împușcături nu departe. Ea era calmă, spunându-mi că asta se întâmpla frecvent în acele zile în Kabul. Eu eram însă destul de anxioasă.
Adevărul este că am avut parte de și mai mult stres. Era prima mea călătorie în care o lăsam pe fiica mea de 18 luni acasă. Voiam să încep înțărcarea, deci poate că nu părea real pentru mulți, dar anxietatea de a fi departe de copil a fost mult mai copleșitoare decât stresul legat de călătoria în Afganistan.
– Ce ați învățat despre frumusețea și puterea femeilor în urma acestui proiect? – Pentru mine, frumusețea apare atunci când o femeie își folosește puterea în scopuri nobile. Puterea nu o definesc doar prin sensul ei literal, ci ca un concept mai amplu. Cred că puterea unei femei se reflectă prin toate calitățile sale.
Puterea, așa cum o percep eu, poate fi inteligență, perseverență, creativitate, înțelepciune etc., dar poate include și vulnerabilitate. Într-o lume care impune anumite standarde, fie ele super conservatoare sau extrem de liberale, cea mai mare dovadă de putere este să fii tu însăți. Poate suna clișeic, dar în această lume influențată de tendințe, este tot mai greu să-ți găsești propriul drum, în afară de normele din jur.
– Cum alegeți femeile pe care le fotografiați și cum creați o conexiune cu ele? – Le întâlnesc pe stradă, aflând despre poveștile lor prin internet sau de la alte persoane care îmi scriu. Apoi stabilesc întâlniri. Uneori fotografia durează doar câteva secunde, alteori, poate o oră. Metoda mea nu este standard, iar acest aspect mă ajută să mă conectez mai natural și mai ușor cu femeile pe care le fotografiez.
„Există o presiune ca fiecare femeie să se conformeze unor așteptări”
– Cum ați observat că s-a schimbat percepția asupra frumuseții în ultimul deceniu, în special datorită rețelelor sociale? – Fiecare femeie simte o presiune de a se conforma la anumite standarde, iar această presiune a crescut cu avansarea tehnologiei și a rețelelor sociale. În anumite culturi, este așteptat să arăți ca o manechină, în timp ce în alte culturi este cerută modestia. În alte situații, standardele de putere sunt modelate după trăsături masculine. Fiecare cultură are propriile cerințe. Din perspectiva mea, femeile ar trebui să aibă libertatea de a fi oricum își doresc; este esențial ca deciziile să le aparțină, fără a fi influențate de trenduri și prejudecăți.
– Cum percepeți frumusețea acum, comparativ cu începuturile proiectului? – La început, m-am concentrat mai mult pe aspectul fotografic, deși îmi doream să surprind diversitatea. Simt că nu reușeam să depășesc o anumită limită. După ce am început să interacționez mai intens cu femeile pe care le fotografiam, cred că am reușit să percep frumusețea umană într-o manieră mult mai complexă.
„Găsirea finanțării este cea mai grea provocare”
– Cum v-a influențat statutul de mamă viziunea artistică, mai ales având în vedere că a fost punctul de plecare pentru proiectul „Lumea fetelor”?– Maternitatea a avut un impact major asupra perspectivei mele artistice. Evoluția mea ca fotografă a fost accelerată de această experiență. Având mai puțin timp pentru proiect, a trebuit să mă concentrez pe esențial.
– Cât de dificil este să obțineți finanțarea pentru astfel de proiecte și care a fost costul călătoriilor pentru „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”? – Finanțarea este cu siguranță cea mai complicată parte a acestui proces. Costurile călătoriilor au crescut semnificativ în ultimele zile, în special după pandemie.
De obicei, investesc mai mult timp în căutarea finanțărilor decât în lucrul efectiv la proiect. Glumind, mi-ar plăcea să am o familie de mecena care să mă sprijine financiar, astfel încât să mă pot concentra doar pe fotografiat și pe rolul de mamă. Între timp, caut tot felul de colaborări cu branduri, susțin prezentări, uneori desfășor campanii de crowdfunding și, cu multe dificultăți, îmi continui activitatea. Nu am avut succes până acum în accesarea fondurilor publice pentru munca mea, dar sper să reușesc într-o bună zi.
– Ați avut momente în care v-ați gândit să abandonati proiectul? Ce v-a motivat să continuați? – Da, de multe ori, din cauza problemelor financiare. Puțini își imaginează cât de mult poate costa un asemenea demers. Chiar dacă a avut succes, acest succes nu generează întotdeauna suficiente fonduri pentru a fi menținut. Cu toate acestea, iubesc extrem de mult ceea ce fac și caut mereu soluții pentru a merge înainte.
„Frumusețea umană poate transforma aceste vremuri dificile”
– Ce planuri aveți după „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”? Ați menționat că doriți să creați un album dedicat frumuseții din România. – Da, intenționez să realizez un album intitulat „Femeile României”. Între timp, vreau să continui cu „Atlasul frumuseții”, să vizitez locuri mai îndepărtate și să adun povești interesante. De asemenea, îmi doresc să deschid un spațiu expozițional permanent la Sibiu, dedicat acestui proiect, un fel de muzeu al femeii. Totuși, aceste inițiative vor depinde de capacitatea mea de a strânge fondurile necesare.
– Dacă ați putea transmite un mesaj femeilor din întreaga lume, care ar fi acela, mai ales în contextul revenirii extremismului? – Când vorbim despre extremism, mesajul meu se adresează tuturor oamenilor, nu doar femeilor. Cred că frumusețea umană, pe care încerc să o evoc în proiectul meu, poate avea un impact real în vremuri complicate. Desigur, sunt doar o mică parte dintr-un întreg, dar, până la urmă, oceanul este compus din aceste picături și dacă fiecare dintre noi aduce un strop de frumusețe, cu siguranță vom trăi într-o lume mai bună.