INTERVIU „Personajele de pe scenă șoptesc direct în urechea spectatorului”: Călin Țopa și piesa „Șapte minute după miezul nopții” oferă o experiență audio inovatoare

Călin Țopa (34 de ani) s-a impus ca unul dintre cei mai creativi artiști contemporani în domeniul sunetului. Lucrările sale pot fi ascultate în piese de teatru remarcabile, printre care „Exil” și „Pădurea Spânzuraților”, dar și în noul spectacol „Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls)”. Această producție oferă spectatorilor o experiență unică prin sunet live, utilizând căști wireless, care creează senzația că se află pe scenă. Călin a discutat despre integrarea tehnologiei în teatru și impactul sunetului asupra emoțiilor autentice.

Călin Țopa este artist de sunet, compozitor și designer. A contribuit la proiecte de teatru de mare succes, cum ar fi „Exil”, regizat de Alexandra Badea, și „Pădurea Spânzuraților”, în direcția artistică a lui Radu Afrim. În plus, a realizat muzica originală pentru „Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls)”, un spectacol de la Excelsior, în colaborare cu Eduard Gabia.

Piesa este adaptată după romanul „A Monster Calls” de Patrick Ness, care se concentrează pe frica unui adolescent de a-și pierde mama suferindă și curajul de a înfrunta realitatea.

Fiecare spectator primește la intrarea în sală căști wireless, care permit o experimentare unică a dialogurilor și acțiunilor actorilor, printr-o instalație audio inovatoare.

Pentru mine, experiența a fost similară cu vizionarea unui film, deși dacă îmi scoteam căștile, aș fi putut auzi clar ce spun actorii. Sunetul a animat acțiunea, amplificând emoțiile printr-o abordare puternică.

Recent, datorită „Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls)”, Călin Țopa și Eduard Gabia au fost nominalizați la premiile UNITER, la categoria „Cea mai bună muzică originală și sound design.”

„Ascultam povești, cântece vechi și sunete venind dintr-o altă lume”

Călin subliniază influența semnificativă a familiei în parcursul său artistic. „Tatăl meu, Dan Țopa, regizor și fondator al două teatre din România, mi-a oferit un mediu în care arta era parte integrantă din viața noastră. „

În copilărie, explora satele din sudul Munteniei, unde discuta cu bătrânii și asculta povești.

„Mă fascina să ascult povești, cântece străvechi și sunete care păreau că provin dintr-o lume deosebită, dar care aveau o forță incredibilă.

– Cum ați defini rolul unui sound designer față de cel al unui compozitor? – Călin Țopa: Compozitorul creează linii melodice și armonii, pe când designerul de sunet construiește spații sonore, interacționând cu efecte și ambianțe pentru a modela percepția publicului. În teatru, sound designul joacă un rol crucial în definirea atmosferei.

– Care a fost parcursul dvs. profesional în acest domeniu?– Am început devreme, la câțiva ani, lucrând la spectacole pentru copii și intrând în studiouri de înregistrare pentru a captura momente din producțiile tatălui meu. Am colaborat aproape 9 ani cu Teatrul Național din București și am urmat un master în sound design la UNATC. Apoi, am simțit nevoia de a avansa și am participat la un workshop la Abbey Road Studios din Londra, unde am dobândit experiență lucrând în West End.

Acolo am avut șansa de a învăța profesia de designer de sunet lucrând alături de nume importante, precum Michael Grandage și Emma Corrin. De asemenea, am colaborat la scurtmetrajul premiat Document 56, dezvoltându-mi abilitățile și în domeniul artelor vizuale.

Lucrările mele au fost expuse în galerii din New York, Veneția, Londra, Los Angeles și la Muzeul de Artă Recentă din București, precum și la Universitatea de Arte din Kentucky.

„Sunetul nu este doar un fundal”

– Care este viziunea dvs. asupra muzicii și rolul ei în viața dvs.?– Pentru mine, sunetul este un limbaj aparte — mai mult decât muzică, reprezintă o modalitate de a traduce emoții, concepte și spații, într-o formă pur senzorială. Nu mă limitez la muzica tradițională, ci experimentez forme sonore și texturi care pot transforma percepția. Sunetul, fie că este folosit în teatru sau în instalații, este un element activ care generează emoție.

– Ați fost invitat să participați la Bienala de la Veneția 2024. Ce tema a instalației sonore și ce emoții doriți să evocați?– Am creat instalația sonoră „Transcendent Renaissance” pentru expoziția Personal Structures – Beyond Boundaries, organizată de Centrul Cultural European Italia (ECC-Italia) la Palazzo Mora în Veneția, între 20 aprilie și 24 noiembrie 2024.

Instalația mea oferă o experiență de 12 minute, combinând compoziții corale originale cu piese contemporane. Folosind șase difuzoare, fiecare reprezentând o voce distinctă, am dorit să recreez atmosfera unui cor de catedrală, facilitând o călătorie muzicală atemporală.

Colaborarea cu dirijorul Radu Mihalache și cu un grup talentat de muzicieni a fost esențială, iar actrița Ada Galeș a contribuit ca narator, aducând un element de inocență la instalație.

„Sunetul transformă percepția unui personaj sau a unei scene”

– Cum influențează sunetul desfășurarea unui spectacol?– Sunetul creează o atmosfera specifică, adaugă un strat emoțional și poate schimba profund percepția asupra personajelor și scenelor.

– Ați lansat un album odată cu „Exil”. Cum a fost acest proces creativ?– Muzica din „Exil” a evoluat natural din dorința de a întări starea spectacolului, abordând teme de dezrădăcinare și căutarea identității.

– „Șapte minute după miezul nopții” include o abordare inovatoare în materie de sunet. Cum a fost să acceptați acest proiect?– A fost o provocare interesantă, deoarece sunetul este centrul experienței. Publicul trăiește spectacolul prin intermediul căștilor, permițându-ne să explorăm o nouă dimensiune a percepției.

– La ce să se aștepte spectatorii de la o astfel de dozare sonore și cum influențează experiența lor?– Aceasta este o experiență extrem de personală și imersivă; distanța dintre spectator și actor se estompează, făcând personajul o prezență intimă. Emoțiile sunt amplificate, iar spectatorii trăiesc acțiunea într-un mod profund.

– Cum poate sunetul să modifice percepția asupra unei scene?– Sunetul poate schimba percepția instantanee asupra unui personaj; de exemplu, o intrare tensionată poate face o scenă misterioasă, pe când o muzică melodramatică adaugă profunzime emoțională.

„Arta este influențată de trăirile indivizilor”

– Ați observat cum sunetul poate influența reacțiile spectatorilor?– Da, multe reacții sunt neprevăzute. Observ dorința de a înțelege cum reacționează publicul, care poate percepe emoțiile diferit față de cum le simt eu.

– Ați avut momente când sunetul a transformat o scenă sau modul în care actorii interpretează rolurile?– Au fost numeroase ocazii. De exemplu, șoapte subtile au modificat complet instictual interpretarea unui actor.

– Cât de relevantă considerați integrarea tehnologiei în teatrul românesc?– Este esențială, aducând îmbunătățiri semnificative, dar resursele și cunoștințele sunt limitate.

Pregătirea profesională este crucială pentru a valorifica inovațiile, iar acest lucru trebuie să fie promovat mai intens în teatrul românesc.

„Inovația rămâne adesea un ideal”

– Cum vedeți deschiderea publicului român față de noi experiențe teatrale?– În general, publicul este receptiv, dar realitatea inovației și resursele sunt limitate.

– Ce părere aveți despre regizorii de teatru? Majoritatea caută să inoveze, dar provocările sunt semnificative.

Din ce în ce mai mulți regizori și echipe tehnice doresc să exploreze posibilități sonore inovatoare.

Teatru versus film

– Cum diferă procesul creativ pentru teatru față de film?– În teatru, sunetul trebuie să fie integrare în timp real cu scenografia și actorii, având un impact semnificativ asupra atmosferei.

În film, procesul este mai riguros, necesită sincronizare precisă cu imaginea, iar sunetul trebuie să completeze narațiunea. Creez o paletă sonoră definită pentru fiecare film.

Instalațiile sonore îmi oferă cea mai mare libertate, sunetul devine o experiență senzorială pură, iar vizitatorii pot explora spațiul la propria interpretație.

– Ce proiecte aveți în lucru?– Lucrez la un performance în aer liber pentru World Stage Design în Emiratele Arabe Unite și la „Secundar” de Alexandra Badea.

În paralel, creez muzica pentru un documentar la Paris și continui colaborările în teatrele din România.