Reportaj din Liban: „Ne sprijinim unii pe alții, sub ruine se află același pământ pe care-l iubim”. Cum încearcă locuitorii unui oraș bombardat să-și revină

„Părinții noștri au revenit de două ori pentru a-și reconstrui viața aici. Această dată e mai complicată, distrugerile sunt fără precedent. Totuși, dacă ei au reușit, putem și noi,” afirmă Fatima Soueid (34 de ani). Ea și surorile sale au redeschis recent restaurantul din Khiam. Situat la doar cinci kilometri de granița cu Israel, orașul a suportat trei ocupații în 1978, 2006 și 2024. După ultima, 80% din infrastructură și 60% din locuințe au fost distruse.
- Corespondența din orașul Khiam din sudul Libanului prezintă perspectivele oamenilor care încearcă să-și refacă viața după o perioadă de bombardamente și ocupație de două luni de către forțele israeliene. Autenticitatea relatării a fost confirmată printr-o solicitare de reacție din partea IDF, care a continuat să opereze în zonă după expirarea termenului anunțat pentru retragere.
Pe 27 noiembrie 2024, s-a semnat un acord de încetare a focului între Israel și Liban, destinat restabilirii păcii după aproape doi ani de conflicte, căror începuturi s-au desfășurat în urma lansării de rachete de către Hezbollah către orașe din nordul Israelului. Ultimele luni de război au avut un impact devastator asupra Libanului.
La 23 septembrie 2024, Israelul a bombardat satele și orașele din sudul Libanului, inclusiv Dahiyeh, suburbia Beirutului, zonă de influență a Hezbollah. O săptămână mai târziu, trupele israeliene au început să pătrundă în sudul Libanului.
Pentru mulți dintre locuitorii din sudul Libanului, războiul a continuat și după 27 noiembrie 2024. Inițial, armata israeliană a fost informată cu privire la o retragere în termen de 60 de zile, dar retragerea efectivă s-a dovedit a fi parțială.
Cei care au încercat să se întoarcă pe 26 ianuarie s-au confruntat cu focuri de armă și tancuri israeliene. Conform Ministerului Sănătății din Liban, în acea zi au fost raportate 24 de decese și 134 de răniți în rândul celor care încercau să se repatrieze.
Într-un răspuns oferit, IDF a declarat că activitățile desfășurate pe 26 ianuarie 2025 au fost conforme cu acordurile dintre Israel și Liban. Aceasta, în ciuda faptului că Beirutul a acceptat să extindă termenul de retragere abia a doua zi. IDF au caracterizat civilii uciși ca fiind „suspecți” ce s-ar fi apropiat prea mult de forțele lor, ignorând semnalele de avertizare.
Între timp, localnicii libanezi au reușit să forțeze retragerea soldaților israelieni din mare parte din zonele ocupate. Pe 18 februarie, odată cu expirarea celui de-al doilea termen, forțele israeliene s-au retras din ultimele localități ocupate, dar au rămas în cinci puncte strategice de-a lungul graniței.
IDF a comunicat că „își vor continua acțiunile conform acordurilor existente cu Libanul, în ciuda încercărilor Hezbollah de a-și reintroduce influența în sudul Libanului.”
Președintele Libanului a catalogat continuitatea prezenței IDF după 18 februarie ca fiind un act de „ocupare”.
„Libanul continuă negocierile cu Statele Unite și Franța pentru a asigura retragerea israelienilor din zonele ocupate în urma conflictului,” a declarat administrația libaneză. Libanul a manifestat, de asemenea, intenția de a solicita Consiliului de Securitate ONU măsuri ce să forțeze retragerea Israelului, afirmând că „avem dreptul de a lua orice măsuri necesare în raport cu Israel.”
Întoarcerea acasă, sub amenințarea armelor
La începutul lunii februarie, războiul s-a încheiat acum două luni, dar drumurile din sudul Libanului sunt acum un labirint, greu de navigat. Google Maps nu a preluat informația despre ocupația israeliană și baricadele armatei libaneze, care limitează accesul civililor. Conexiunea la internet este instabilă din cauza atacurilor ce au avariat turnurile de comunicație. Deci, călătoria de două ore între Beirut și Khiam, situat la cinci kilometri de graniță, durează acum cinci ore.
Pe marginea mașinii închiriate se află un portret al liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah. Cu jumătate de an în urmă, conferințele sale atrăgeau atenția națiunii, temătoare că o declarație de-a sa ar putea să declanșeze un conflict total cu Israelul.
Acea declarație nu a venit niciodată, iar Hassan Nasrallah a fost ucis pe 27 septembrie 2024, printr-o bombă ce a distrus clădiri din Dahiyeh. Totuși, imaginea sa rămâne omniprezentă în sudul Libanului.
Afișarea portretului său pe drumurile din sud asigură că nimeni nu va fi oprit, chiar dacă circulă cu numere de Beirut, „Este un fel de permis,” glumește o jurnalistă libaneză de la fața locului.
După multe ocoluri pentru a evita punctele de control, ajungem, în sfârșit, la intrarea în Khiam, aflat la cinci kilometri de granița israeliană.
Majoritatea dintre cei aproape 30.000 de locuitori s-au evacuate încă din octombrie 2023, când bombardamentele israeliene au început în zonă, ca reacție la rachetele lansate de Hezbollah. Aproape un an mai târziu, ultima parte a populației a părăsit orașul, în fața avansului trupelor israeliene. În timpul ocupației din octombrie 2024 până în decembrie, locuitorii au început să revină în ianuarie, deși primarul îi încuraja să aștepte, avertizând asupra pericolelor din zonă.
IDF a afirmat că „declarațiile privind ocuparea militară a orașului Khiam sunt total nefondate.”
Potrivit IDF, „au fost desfășurate raiduri limitate necesare pentru a asigura protecția Israelului și a cetățenilor săi împotriva Hezbollah, organizație ce se folosește de civilie pentru a-și desfășura activitatea.” IDF a furnizat și dovezi cu privire la „infrastructura teroristă a Hezbollah în Khiam.”
Cu toate acestea, în Khiam, locuințele rămase în picioare evidențiază semne de ocupare de către soldați.
Pe 8 februarie, când am pătruns în oraș, soldații libanezi se pregăteau să dezamorseze o rachetă israeliană neexplodata, găsită într-o clădire din centrul orașului. Scena de întoarcere este marcată de distrugere: case reduse la fundații, mașini distruse. Presa locală raportează că 80% din infrastructură și până la 60% din locuințe au fost afectate de atacurile Israelului.
O sută de mii de oameni migrând în aceeași zi. „A fost un coșmar”
În centrul orașului, câteva clădiri au fost salvate din calea distrugerilor, iar resturile unui balcon atârnă amenințător deasupra. Acolo, două surori, Fatima (32) și Zarah Soueid (27), gătesc pe un grătar portabil, fiind primele care au redeschis un restaurant în Khiam după război.
Ambele profesoare, astăzi doar Zarah predă la școala din Khiam. Numărul elevilor a scăzut drastic comparativ cu perioada antebelică, iar școala este acum un morman de ruine, desigur sălile fiind separate de perdele. „Ne-am unit eforturile pentru a curăța o altă clădire pentru școală,” spune Zarah.
Surorile au locuit un an și patru luni departe de Khiam. „Durerea de a fi departe de orașul nostru a fost enormă. Acum nu există nimic mai valoros decât locul în care te-ai născut,” mărturisește Fatima.
În timpul conflictului, surorile s-au mutat de 12 ori, distanțându-se de linia frontului. Ultima dată a fost pe 23 septembrie 2024, când escaladarea violenței a explodat.
Atunci se aflau în Nabatieh, la o oră de Khiam. „Nu voi uita niciodată acea zi. Bombardamentele se desfășurau peste tot, iar tatăl nostru era mai aproape de linia frontului. Ne-a sunat și ne-a avertizat să părăsim locul imediat,” spune Zarah.
În acea zi, un milion de oameni din sudul Libanului au fost nevoiți să se mute rapid spre nord. „A fost un coșmar. Israelienii bombardau pe traseu. Am văzut oameni cu atacuri de panică, bătrâni leșinând în mașini. A durat șapte ore să ajungem la destinație,” continuă Zarah.
În această călătorie, surorile nu s-au gândit niciodată la renunțarea visului de a deschide un restaurant în Khiam. În aprilie 2023, au inaugurat Tabliyat Waliya, care a prosperat în cele șase luni de activitate înainte de conflict.
„Nu știi cât de bogate sunt oile din România. Am cumpărat de la Roxana,” povestește Ali (35), fratele lor și măcelar de profesie.
Familia a pierdut nu doar restaurantul, ci și abatorul, ferma dintr-o localitate învecinată, și casa părintească, care a devenit adăpost pentru soldați în timpul ocupației.
„Oamenii au nevoie de hrană. Este responsabilitatea noastră să le-o oferim”
Întoarcerea a fost extrem de dificilă, spune Fatima Soueid. „Imagină-ți-vă, dintr-un oraș turistic, acum e un loc care abia adună locuitori. Nu există electricitate, iar apa poate fi obținută doar cu găleata de la rezervoare comunale. Când ne-am întors, am fost șocate. Deși am văzut imagini cu distrugeri, nu ne-am dat seama de amploare decât atunci când am fost aici.”
Restaurantul era complet distrus, dar ne-am spus că trebuie să vedem partea pozitivă. Avem șansa să o luăm de la capăt, spre deosebire de cei care au pierdut totul,” continuă Fatima. Surorile au achiziționat un generator, un rezervor de apă și au început lucrările la restaurant, redeschis la sfârșitul lunii ianuarie.
„Mulți vecini revin, iar oamenii au nevoie de hrană. Este datoria noastră să le-o oferim,” afirmă Fatima, subliniind că motivul revenirii lor este de a reda speranță comunității.
Între timp, casa familiei rămâne devastată. Deși este una dintre puținele încă în picioare, a fost ocupată de soldații israelieni timp de două luni. „Simt frica de fiecare dată când intru în casă. Nu se mai simte ca acasă,” mai spune Zarah.
Dar Fatima subliniază că legătura oamenilor cu pământul este reală, nu cu bunurile materiale. „Când am pătruns în Khiam, am simțit o putere interioară. M-am simțit din nou în siguranță.”
Locuința familiei este o casă albastră din centrul orașului. Din strada lor nu a rămas decât un pământ roșu. Animalele umblă în voie, iar localnicii le evită. „N-au avut ce să mănânce, așa că au ros cadavrele ieșite de sub dărâmături. Acum au gust de carne de om. Mirosim a hrană,” adaugă Zarah.
În fața intrării se află un morman de alimente abandonate de soldați israelieni. „Un prieten a mâncat o ciocolată din acestea și a dormit 24 de ore după aceea,” avertizează Ali. Deci, mesagerii uitați de-a lungul străzii sunt acum șochează cu o reflectare a realității.
Dintr-un răspuns oferit, IDF contestă orice ocupație militară în Khiam, afirmând că raidurile limitate au dus la descoperirea de arme și echipamente militare utilizate de Hezbollah.
La etajul casei se găsesc saltele în fiecare cameră, greu de recunoscut de Zarah. Pereții sunt umpluți cu grafitti în ebraică. „Pe un perete au desenat o hartă a cartierului. În colțul livingului și-au notat numele”, mai spune Zarah.
Deși explozia a distrus doar un perete exterior și stâlpii, fiecare cameră a fost devastată de ocupanți. Obiectele personale sunt împrăștiate, amintind de o viață trecută plină de povești. „În camera mea sunt multe gloanțe. Simt teamă,” concluzionează Zarah.
Revenirea este marcată de amintiri neplăcute. Pe 4 februarie, salvatorii au recuperat patru cadavre de sub dărâmături. “Am pierdut un angajat. A fost omorât împreună cu întreaga sa familie. Am pierdut clienți fideli,” afirmă Fatima.
După 30 de ani, tânăra suferă acum a doua întoarcere într-un oraș marcat de război. „Îmi amintesc momentul întoarcerii după războiul din 2006. Atunci am pierdut oameni și eram în doliu. Dar această situație este incomparabil mai gravă,” concluzionează Fatima.
„Îmi place să trăiesc în Liban, chiar și când e greu”
Pe măsură ce soarele apune peste Khiam, un grup de bărbați se adună în fața restaurantului. Fiecare aduce cu sine povești de pierdere. Mustafa, de exemplu, și-a pierdut fratele și sora într-o singură zi.
Când Mustafa s-a întors acasă, a găsit doar rămășițele fratelui său, extrem de afectate de explozie. Yousef, de 17 ani, lucrează la ambulanță. Recent, și-a pierdut întreaga familie în bombardamente.
Apusul lasă toate acestea în urmă, iar în fiecare colț al orașului, oamenii lucrează pentru a curățat molozul. Se discută despre îmbunătățirea infrastructurii electrice. „Lucrurile se vor îmbunătăți treptat, dar distrugerea este enormă,” afirmă Zarah.
„Îmi place să trăiesc în Liban. Nu vreau să-mi părăsesc țara, chiar dacă este o provocare,” încheie Zarah.
Cu toate acestea, IDF va menține o prezență în apropierea Khiam, pentru a proteja cetățenii de amenințările persistente.