Economist român: Europa și România necesită un antidot urgent

Schimbările dramatice din peisajul geopolitic au prins Europa și România într-o situație delicate. Statele Unite indică nu doar o decuplare geostrategică și militară de Europa, dar și sprijin pentru partidele naționaliste și anti-europene, afectând în acest mod fundamentul păcii și prosperității europene stabilit după cel de-al Doilea Război Mondial, a scris Radu Crăciun pe blogul său.

În acest context, Europa și România trebuie să aibă așteptări optimiste, adică menținerea unei relații strategice cu SUA, dar și să se pregătească pentru cele mai dificile scenarii. Acest lucru implică, pe de o parte, protejarea idealului european de prosperitate prin unitate și integrare și, pe de altă parte, formarea unei alianțe militare strict europene, incluzând și Marea Britanie și Norvegia.

Cu toate acestea, realizarea rapidă a acestor obiective esențiale nu are șanse de succes atâta timp cât societatea, clasa politică și centrele de decizie rămân divizate, făcând orice proces decizional lent și dificil.

Elitele politice europene trebuie acum, mai mult ca oricând, să contracareze discuțiile interminabile și să concentreze eforturile asupra obiectivelor cu adevărat importante, care necesită un leadership puternic. Totuși, o astfel de transformare în modul de a face politică, esențială pentru a face față amenințărilor curente, nu poate fi realizată fără consolidarea cooperării între țările europene care doresc să ducă integrarea lor la un nou nivel.

Construirea unui “nucleu dur” devine o necesitate pentru Europa

În clima actuală, extrem de volatilă și instabilă, devine evident că Uniunea Europeană (UE) nu reușește să ia decizii semnificative într-un mod eficient. De multe ori, atunci când deciziile sunt luate, acestea sunt fie extrem de lente, fie compromise printr-o necesitate de compromis care duce la rezolvări insuficient de ambițioase.

Obiectivul UE de a deveni un actor geopolitic și militar robust nu are nicio șansă de succes fără o integrare mai profundă în plan politic, economic și militar. Totuși, nu toate statele membre sunt pregătite sau percep ca fiind oportună o astfel de mișcare. Prin urmare, un grup reprezentativ de țări trebuie să inițieze un proces de integrare profundă.

Aceasta ar putea duce la o Uniune Europeană cu două viteze. Totuși, este clar că actuala fragmentare a Uniunii Europene o face disfuncțională în fața responsabilităților și provocărilor cu care se confruntă.

O Europă puternică poate fi construită doar pe baza unor relații de încredere mai solide, capabile să sprijine decizii trans-europene adoptate cu majoritate de voturi, permițând astfel uneia din băncile italiene să achiziționeze o bancă germană fără obstacole naționaliste, sau eliminând necesitatea fiecărei țări de a-și produce propriul echipament militar. Doar câteva exemple în acest sens…

Dacă există acum un nucleu de țări suficient de încrezătoare pentru a-și integra deciziile politice, politicile fiscale, economiile, industriile de apărare și armatele, ar trebui să acționeze fără a aștepta consensul tuturor. Timpul pentru discuții a fost pierdut; este nevoie de un exemplu de leadership, iar alții se vor alătura.

Încă se păstrează speranța în format strâns în cadrul UE, dar provocările rămân mari

Semnele de schimbare apar, însă acestea sunt deocamdată timid și ezitant. Există încă o iluzie că Uniunea Europeană va putea răspunde provocărilor actuale prin formate restrânse, improvizate, care, neavând criterii clare de apartenență, generează mai multă confuzie decât claritate.

Un astfel de „antidot” este la fel de valabil și pentru România. Un „nucleu dur” ar presupune o coordonare strânsă și necondiționată a partidelor care susțin integrarea României în spațiul occidental, atât din punct de vedere economic cât și militar.

Primul pas către formarea unei astfel de coaliții de forțe pro-occidentale ar fi sprijinul pentru un candidat unic la alegerile prezidențiale, candidatul pro-european cu cele mai mari șanse de a fi votat de majoritatea românilor. Odată încheiate alegerile parlamentare, motivația partidelor de a-și promova candidații nu mai are justificare. Este un moment în care ambițiile politice și ego-urile trebuie să fie secundare în raport cu obiectivul de a readuce România la statutul de membru respectat și solid al Uniunii Europene și al NATO.

Următoarea etapă, indiferent de rezultatul alegerilor, ar trebui să fie crearea unui guvern de uniune care să reunească toate partidele pro-occidentale. Deși conflictele politice sunt importante pentru o societate democratică sănătoasă, este necesar ca acum toți acești actori să pună deoparte neînțelegerile și să se concentreze pe obiectivele comune, care solicită sprijin politic larg pentru a fi realizate.

Formarea unui guvern pro-european ar transmite un mesaj important către cetățeni: partidele pro-europene prioritizează securitatea și orientarea geostrategică a României, punând aceste chestiuni deasupra altor diferențe de opinie legate de politică internă. Însă acest lucru ar depăși cu mult simpla simbolistică.

România are o nevoie urgentă de a obține fonduri pentru a-și crește bugetul de apărare, cu scopul de a-l dubla comparativ cu suma alocată în prezent. Într-un context de deficit bugetar considerabil, corectarea acestuia rapid, împreună cu prioritizarea cheltuielilor de apărare, va necesita soluții mai puțin populare, care pot fi implementate doar cu un sprijin politic larg.

Într-un NATO cu o prezență diminuată a SUA, țărilor mari vor avea un rol tot mai important

De asemenea, România va trebui să își asume responsabilități în creștere, inclusiv costurile aferente. Solidaritatea reală funcționează întotdeauna în ambele sensuri; România nu poate beneficia de securitate fără a contribui la furnizarea acesteia. Aceasta implică luarea de decizii dificile și alocarea de resurse substanțiale, necesare pentru care e nevoie de un consens politic.

În cele din urmă, se poate naște întrebarea: care sunt perspectivele României de a face parte dintr-un nucleu dur al Europei?

Pe termen scurt, șansele sunt mai degrabă limitate. Deși dimensiunea poate fi un avantaj, nu este suficientă; alte abilități vor fi necesare. Dimensiunea și soliditatea economiei vor conta, un criteriu la care România nu excelează, având o vulnerabilitate majoră din cauza deficitului bugetar record și a incapacității de a absorbi fonduri europene.

Dispoziția de a accepta deciziile bazate pe majoritate în structurile integrate ale nucleului dur va fi, de asemenea, esențială; un astfel de sistem decizional este crucial pentru eliminarea blocajelor în procesele de decizie europene. Are societatea românească capacitatea de a acționa în acest sens?

Respectarea valorilor democratice europene și liberale, cum ar fi democrația, separarea puterilor în stat, independența justiției și lupta împotriva corupției, vor constitui, de asemenea, criterii fundamentale de evaluare. În prezent, nu mai există timp și răbdare pentru a acționa ca garant al democrației într-o Românie sau în alte țări europene; acestea sunt mai probabile a fi excluse dintr-un nucleu dur care promovează democrațiile consolidate.

Calitatea liderilor va avea o importanță deosebită. Pe măsură ce țările europene se unesc, în special în cadrul unui nucleu dur, relațiile dintre lideri vor deveni tot mai personale și informale, iar comunicarea va fi mai directă și mai eficientă. Aceasta presupune lideri cu competențe și calități similare, care să se respecte reciproc și să colaboreze pe principii de egalitate.

Fără formarea unor nuclee consolidate împotriva naționalismului și izolaționismului, precum și a atacurilor asupra valorilor liberale, Europa și România nu vor reuși să se apere și să devină mai puternice. Dificultatea de a atinge astfel de obiective în ceea ce privește guvernarea este pe măsura provocărilor pe care acestea le implică.