O renumită companie italiană, reprezentantă a economiei și culturii din Italia, achiziționată de un investitor din Hong Kong

Bialetti, binecunoscut producător al celebrei cafetiere recunoscute în majoritatea gospodăriilor din Italia și apreciate global, cu o unitate de producție și în România, a finalizat un acord de vânzare către o firmă deținută de un magnat chinez, conform surselor Reuters, The Guardian și Coffee Intelligence. Aceasta veste a generat tristețe în rândul unor italieni pe rețelele sociale.
Fondată în 1933 de Alfonso Bialetti, un inginer care a realizat primele cafetiere într-un atelier din Crusinallo, Piemont, Bialetti urmează să fie cumpărată de NUO Capital, un holding de investiții înregistrat în Luxemburg, care va achita 53 de milioane de euro pentru 78,6% din acțiuni.
NUO Capital este condusă de Stephen Cheng, parte a uneia dintre cele mai înstărite familii din Hong Kong.
Finalizarea tranzacției este așteptată până la finalul lunii iunie, înainte de organizarea unei licitații pentru restul acțiunilor, la un preț minim de 0,467 euro fiecare, înainte ca compania să fie retrasă de pe bursa din Milano.
Achiziția necesita aprobarea autorităților de reglementare, inclusiv o examinare conform legislației care permite guvernului italian să blocheze sau să impună condiții pentru preluările de companii, conform The Guardian.
Această tranzacție reflectă o tendință extinsă. Multe companii din China continentală achiziționează participații la importante companii italiene, printre care se numără producătorul de anvelope Pirelli și fabricantul de iahturi Ferretti.
Bialetti deține o fabrică în România, situată la Plopeni, în județul Prahova.
O istorie italiană
Povestea Bialetti a început în 1933, când Alfonso Bialetti a inventat cafetiera moka, un produs care a devenit un simbol cultural și un aparat functional pentru milioane de italieni.
Cafetiera a democratizat consumul de espresso, aducând cafea de calitate în gospodăriile comune ale italienilor, prin intermediul acestui dispozitiv octogonal, accesibil dar elegant.
„Este o metodă de preparare tipic italiană, apărută în anii 1930 și profund legată de ritualurile cafelei de acasă și de la birou,” a explicat Massimo Battaglia, Research Coffee Leader la Accademia del Caffè Espresso.
Bialetti a întâmpinat dificultăți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial din cauza lipsei de aluminiu, dar a fost revitalizată ulterior de fiul său, Renato.
Renato a transformat cafetiera într-un simbol global, împrumutându-și și imaginea, devenită o caricatură pe partea laterală a căptierei.
Deși alte branduri au replicat cafetiera, un studiu din 2010 a arătat că 90% dintre gospodăriile italiene dețineau un dispozitiv marca Bialetti.
Designul, influențat de curentele Art Deco și Futurism, a rămas aproape neschimbat de-a lungul timpului.
Cafetiera, realizată în peste 320 de milioane de unități, este compusă din patru componente din aluminiu sau oțel, o garnitură și un mâner. Numele „moka” provine de la orașul portuar Mokha din Yemen, un important centru de export pentru cafea către Occident.
Produsul a obținut recunoaștere internațională și este inclus în colecția permanentă a Triennale di Milano și MoMA din New York.
Renato a decedat în 2016, cenușa sa fiind îngropată în interiorul unei cafetiere moka maiestuoase.
Între dificultăți
În anii 1990, compania a fost preluată de Francesco Ranzoni, care a listat-o la bursă în 2007 și a încercat să o extindă în alte sectoare, diversificându-se cu ustensile de gătit și electrocasnice.
Bialetti a avut probleme în ultimii ani din cauza investițiilor insuficiente și a concurenței din partea espressoarelor cu capsule.
Espressoarele cu capsule, fabricate de giganți precum Nespresso și Lavazza, au oferit comoditate și varietate, ceea ce a fost atractiv pentru consumatorii tineri. Ritualul mai lung de preparare a cafelei cu dispozitivul Bialetti și-a pierdut din atractivitate pentru mulți, conform informațiilor de la Coffee Intelligence.
Tendința reflectă o schimbare către confort și personalizare, brandurile cu capsule oferind o gamă variată de arome și amestecuri care fac față gusturilor moderne – deși acestea sunt contestate de puriști. Lavazza, Illy și Nespresso domină acest segment, oferind aparate elegante și porții adaptate preferințelor actuale.
Ironia este că cafetiera „Made in Italy” a fost de ani de zile fabricată în mare parte în China, asamblarea finală având loc în Italia. Această strategie a propulsat compania Bialetti să reducă costurile, însă i-a afectat și percepția de brand premium.
Între timp, concurenți ca Alessi, care produce un espressor pentru aragaz din gama superioară, au câștigat popolaritate printre acei consumatori dispuși să plătească mai mult pentru produse artizanale italiene.
Bialetti a încercat să se expandă prin deschiderea de magazine în centre comerciale, dar afacerile au avut de suferit din cauza pandemiei Covid, iar inițiativa de a vinde ustensile de bucătărie s-a dovedit a fi un eșec.
În 2024, compania a raportat o pierdere de 1,1 milioane euro și a încheiat anul cu datorii financiare nete de 81,9 milioane EUR.
Egidio Cozzi, care va rămâne director executiv al Bialetti post-achiziție, a declarat: „Astăzi, Bialetti este o companie mai solidă, cu o viziune strategică bine definită și un brand recunoscut pe plan internațional.”
Sentimente mixte în Italia
Anunțul tranzacției a fost acoperit pe larg de presa italiană, care a reunit titluri melancolice.
La Repubblica a publicat titlul „Adio Bialetti, micul om cu mustață va prepara cafea pentru chinezi.”
Un emoticon trist a fost cea mai utilizată reacție la un alt articol postat pe pagina de Facebook a publicației.
Unii comentatori au exprimat nemulțumiri. „Italia este moartă”, a afirmat unul dintre ei.
„Un alt simbol al „Made in Italy” dispare, dar am dat putere în guvern celor care proclamă „Made in Italy” la fiecare cinci cuvinte”, a comentat altcineva.
Care sunt intențiile investitorului chinez
Ce beneficii aduce această achiziție pentru Hong Kong? Răspunsul este o combinație de strategie și oportunități economice. Regiunea Asiei de Est caută acces la o piață premium, prin valorificarea brandurilor europene, conform infromațiilor de la Coffee Intelligence.
Brandurile italiene de lux au o prezență puternică în China, în special în Shanghai. Conform companiei de consultanță Luxeco, Bulgari, Gucci și Bottega Veneta sunt printre cele mai solicitate mărci italiene, urmate strâns de Fendi, Max Mara și Valentino.
Prin achiziționarea acestor mărci italiene, companiile chineze pot câștiga acces la piețe stabilite, la o bază de clienți loiali și la o reputație de calitate pe care mărcile chineze încă încearcă să o construiască. Companiile italiene beneficiează, în schimb, de capital și de rețelele de distribuție din China, ceea ce le permite extinderea pe piețele asiatice ale clasei de mijloc, în continuă expansiune.
Italia, cu un accent pe artizanat și lux, reprezintă o țintă esențială pentru investitorii chinezi care doresc să se asocieze cu produse de calitate superioară. Sectorul cafelei se dovedește a fi deosebit de atractiv.
Consumul de cafea a crescut rapid în China, iar Shanghai este un oraș cu un număr semnificativ de cafenele și magazine dedicate cafelei.
Tendința este cu atât mai accentuată în zonele urbane, unde tinerii adoptă cultura cafelei și stimulează cererea atât pentru cafeaua instant, cât și pentru metodele de preparare superioare.
China ține un potențial semnificativ pentru mărci italiene. De exemplu, Illy își îndreaptă atenția către piața chineză, iar Lavazza aspiră să deschidă în jur de 1.000 de cafenele în China până în 2028.
Aspecte politice și de afaceri
Achiziția acestei mărci italiene are loc într-un moment delicat pentru prim-ministra Italiei, Giorgia Meloni, după cum a explicat Wolfango Piccoli, copreședinte al departamentului de consultanță privind riscul politic la Teneo, o agenție de cercetare din Londra.
Meloni va avea o întâlnire cu Donald Trump la Washington, având ca scop relansarea dialogului SUA-UE, în contextul unui război comercial. Totuși, relația Italiei cu China ar putea fi problematică.
„Pe de o parte, ea caută o reconfigurare blândă a relației cu China, având în vedere retragerea Italiei din inițiativa „Belt and Road”, în timp ce, pe de altă parte, se gândește să se poziționeze ca partener preferat al Europei pentru președintele Trump,” a adăugat Piccoli pentru The Guardian.
Donald Trump, implicat într-un război comercial cu diversitate globală, a suspendat multe taxe, păstrându-le pe cele aplicate Chinei, ceea ce ar putea aduce China și Europa mai aproape.
Premierul spaniol Pedro Sanchez s-a întâlnit recent cu președintele chinez Xi Jinping la Beijing, pledând pentru o cooperare mai strânsă cu China, în vederea contracarării „actelor unilaterale de intimidare”.
Totuși, Roma a adoptat o poziție rezervată.
„Conflictul în curs nu este între SUA și Europa, ci una între SUA și China,” a declarat ministrul italian al apărării, Guido Crosetto, într-un interviu pentru Reuters.
Meloni este mai precaută în legătură cu relația cu China, percepând-o ca pe un rival strategic al Occidentului. Anul acesta, ea a retras oficial Italia din Inițiativa chineză Belt & Road, un proiect emblematic inițiat de Xi Jinping pentru dezvoltarea infrastructurii internaționale.