INTERVIU Perspective asupra utilizării fondurilor europene: Progrese și Inechități

INTERVIU Perspective asupra utilizării fondurilor europene: Progrese și Inechități
Centru de distribuire a hranei în tabăra de refugiați construită cu fonduri europene pe insula Samos din Grecia, ianuarie 2022. Foto: Nicolas Economou/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Conform unui studiu recent, mai mult de un miliard de euro din fonduri europene au fost canalizați către proiecte care, contrar scopului intenționat, accentuează segregarea și discriminarea în Uniunea Europeană. România este inclusă în această analiză. Florin Botonogu, de la Fundația Policy Center for Roma and Minorities, dezvăluie unde se opresc intențiile binevoitoare ale Uniunii Europene și cum arată realitatea din teren.

Fondurile europene sunt menite să diminueze disparitățile și să promoveze incluziunea socială. Totuși, un studiu recent bazat pe datele oferite de 8 ONG-uri din mai multe țări UE, inclusiv România, arată că peste un miliard de euro au fost investiți în proiecte ce încalcă drepturile comunităților vulnerabile, conform unei publicații citate de The Guardian.

Raportul FURI (EU Funds for Fundamental Rights) analizează impactul a 63 de proiecte finanțate de UE în șase țări, inclusiv România, ce au avut efecte nefaste asupra incluziunii. Exemplele includ construcția de locuințe pentru romi la marginea orașelor, fără facilități de bază, și sprijinirea unor școli speciale care izolează copiii cu dizabilități.

“Folosirea fondurilor europene pentru a amplifica discriminarea este inacceptabilă,” afirmă Ines Bulic de la European Network on Independent Living, citată de The Guardian.

Problema principală? „Lipsa unei înțelegeri clare a drepturilor fundamentale” la nivelul autorităților, atât naționale, cât și locale.

În România, un caz notabil este un centru rezidențial pentru copii cu dizabilități, finanțat cu 2,5 milioane de euro, unde copiii sunt izolați de familiile lor în loc să fie integrați.

Eșecurile sunt atribuite unor „înțelegeri superficiale ale drepturilor fundamentale” și mecanismelor ineficiente de monitorizare. Deși Comisia Europeană poate să intervină în proiecte contrare valorilor UE, aceste acțiuni sunt rar aplicate.

Publicarea raportului se alătură discuțiilor privind viitorul buget al Uniunii Europene, care va intra în vigoare în 2028. Autorii concluzionează că doar prin implicarea efectivă a societății civile și respectarea drepturilor omului, fondurile UE vor reuși să îmbunătățească viața celor vulnerabili.

Discuția cu Florin Botonogu, de la Policy Center for Roma and Minorities, se axează pe experiențele din România și motivele pentru care intențiile bune ale Europei eșuează în teren.

Florin Botonogu subliniază: „Nicio integrare nu e posibilă când fizic ești separat de societate.”

Exemplele din raportul FURI (EU Funds for Fundamental Rights) ilustrează cum fondurile europene au susținut, deseori fără voia lor, practicile de segregare. Acest lucru reflectă nu doar implementarea în România, ci și înțelegerea limitată la nivel local a integrării sociale. Lipsa unei strategii coerente de acțiune stă la baza acestor probleme.

Copiii romi sau cu dizabilități sunt adesea separați de restul, sub pretexte aparent valide, în timp ce instituțiile susțin public intenția de integrare.

Fără o apropiere fizică de comunitate, integrarea rămâne imposibilă. Acest fenomen este evident la niveluri diferite, fie prin școli separate, cartiere distincte sau clase izolate.

Pe lângă aspectul fizic, există și bariere simbolice. Copiii pot fi în aceeași clasă dar sunt tratați diferit, iar distincția între ghetoizare și sărăcie urbană este mai mult simbolică decât fizică.

Deși planificarea națională e bine concepută cu interdicții clare asupra segregării educative, la nivel local se manifestă incoerență în aplicare.

Două cauze principale sunt identificate: neînțelegerea conceptului de incluziune și prejudecățile persistente ale funcționarilor despre integrarea grupurilor vulnerabile.

La nivel comunitar, există sute de așezări informale neremarcate de autorități, fapt ce blochează orice strategie de dezvoltare locală eficientă.

„Finanțările pot încuraja continuarea discriminării”

Un caz emblematic este al școlii din Păltinoasa, unde elevii romi au fost mutați într-o sală de sport lipsită de facilități sanitare. CNCD a sancționat instituția, dar fondurile europene au continuat să fie acordate.

Lipsa unui mecanism de control a permis astfel de practici să continue. E nevoie ca CNCD să joace un rol mai activ în asigurarea respectării drepturilor omului, astfel încât scorul de conformitate să devină un factor esențial în accesarea fondurilor europene.

Pentru a preveni pierderea de bani în favoarea discriminării, o sancțiune din partea CNCD ar trebui să impacteze acordarea de granturi.

Răspunderea pentru proiectele ce afectează comunitățile vulnerabile

Aproximativ 15 milioane de euro au fost deviate către proiecte detrimentale pentru grupurile vulnerabile. Pentru cei responsabili cu gestionarea acestor fonduri, se resimte o lipsă profundă de responsabilitate pentru respectarea și protejarea drepturilor umane.

Fonduri europene și provocarea sărăciei uriașe

Absența unor mecanisme eficiente de evaluare și monitorizare a respectării drepturilor umane reprezintă o problemă majoră. Printre soluțiile posibile se numără creșterea conștientizării și educației asupra drepturilor fundamentale pentru toți cei implicați în gestionarea fondurilor structurale.

Societatea civilă trebuie să devină mai implicată în semnalarea deficiențelor către MIPE, cu o colaborare mai strânsă între MIPE și CNCD.

Deși strategia națională pentru incluziunea romilor are obiective bine conturate, rezultatele lasă de dorit. Discrepanța dintre planurile oficiale și realitate trebuie analizată și rezolvată urgent.

„Autostrăzi și clădiri construite, schimbările sunt vizibile; în domeniul social, progresele sunt mai lente”

De ce problema utilizării fondurilor europene pentru incluziunea socială este rar discutată în public? Procesul birocratic de implementare a fondurilor europene în România duce la prioritizarea documentației mai degrabă decât a impactului real.

În infrastructură, progresul este evident, dar în sectorul social schimbările necesită timp și trebuie monitorizate atent chiar și după finalizarea proiectelor.

Lipsa unui interes jurnalistic pentru aceste subiecte reflectă absența unui dialog societal asupra problemelor reale. Raportarea unor cifre mari nu echivalează cu rezolvarea problemelor de integrare socială.

Abordarea acestor probleme cu seriozitate și curiozitatea necesară pentru a explora impactul acestora este esențială.

Anchete jurnalistice ar putea influența negativ imaginea implementatorilor și chiar poate duce la pierderi de finanțare dacă se constată nerespectarea condițiilor de finanțare.

Sprijin pentru intervenția societății civile

După raport, care sunt pașii următori? Există un plan concret pentru a transforma aceste constatări în schimbări reale? Desigur, etapele următoare includ instruirea directă a instituțiilor implicate în gestionarea fondurilor europene și a discriminării.

MIPE și CNCD și-au exprimat deja dorința de cooperare și recunosc importanța subiectului.

Întărirea rolului societății civile în observarea și semnalarea impactului fondurilor europene este crucială, ei fiind adesea primii care identifică efectele acestor proiecte la nivel local.

Recomandari
Show Cookie Preferences