Între afaceri și putere: o lume în care totul se vinde și se cumpără

În cartea „O lume de vânzare. Despre bani, putere și traderii resurselor planetare”, Javier Blas și Jack Farchy, foști colaboratori la Financial Times, descriu o călătorie plină de pericole cu un mic avion privat, coborând spre o regiune conflictuală din Libia, unde apele calm ale Mediteranei au fost înlocuite de deșertul arid al nordului Africii. În interiorul avionului, pasagerii, inclusiv Ian Taylor, directorul executiv al gigantului Vitol, cel mai mare comerciant de petrol din lume, resimteau tensiunea momentului.

Aceasta nu era o călătorie obișnuită pentru Taylor, cunoscut pentru abilitățile sale de a naviga piețele riscante de-a lungul celor patru decenii de experiență în domeniu. Cu sediile sale stabilite în diverse regiuni tumultoase, vizita sa în Benghazi, în mijlocul unui război civil, reprezenta o provocare unică.

Privea pe fereastră și observa drona care îi însoțea avionul, iar gândul de a solicita un avion de luptă pe cale aeriană pentru escortă, în cazul unei situații critice, îi traversa mintea.

Rebelii libieni se confruntau cu o criză de combustibil

În 2011, pe fondul unui val masiv de revolte cunoscut sub numele de „Primăvara Arabă”, rebelii libieni au preluat controlul asupra orașului Benghazi, fundamental în opoziția față de dictatura lui Muammar Gaddafi.

Cu toate acestea, această armată rebelă făcea față unei mari provocări: lipsa combustibilului. Aveau nevoie urgentă de motorină și benzină pentru vehiculele de luptă, dar și de păcură pentru centralele electrice, deoarece rafinăriile din Libia erau inactive din cauza conflictului.

În această situație, Ian Taylor era dispus să-și asume riscul de a furniza armată rebelă în mijlocul unui război sângeros.

Taylor, un lider vizionar inclusiv prin stilul său de abordare, a transformat Vitol dintr-un distribuitor de dimensiuni moderate într-un colos al comerțului cu petrol, demonstrând curajul de a merge în locuri unde alții ezitau să pășească.

La apariția oportunității de a colabora cu rebelii libieni, Taylor nu a pierdut timpul. Echipa sa din Orientul Mijlociu a fost contactată de guvernul Qatarului, care devenise un susținător major al rebelilor, facilitându-le accesul la resurse.

Decizia rapidă a lui Taylor în fața oportunității oferite de Qatar

Transferul combustibilului într-o zonă de conflict depășea capacitățile Qatarului, necesitând suportul unui comerciant de mărfuri. Qatarul i-a cerut lui Taylor un răspuns într-un interval de 4 ore cu privire la livrarea motorinei, benzinei și păcurii în Benghazi.

Răspunsul lui Taylor a venit în doar 4 minute, cu un „Da!” hotărât.

Rebelii, însă, nu aveau fonduri, ceea ce a dus la un acord în care Vitol urma să fie plătită prin livrări de țiței din puțurile controlate de aceștia. Vitol a livrat combustibil în Benghazi, în timp ce primea țiței printr-o conductă dinspre Tobruk.

Taylor a căutat suport și din partea guvernului britanic, având legături cu Partidul Conservator. După o întrevedere cu prim-ministrul britanic la Downing Street nr. 10, a facilitat înființarea unei „celule a petrolului” secrete în Ministerul de Externe, pentru a împiedica regimul Gaddafi să obțină combustibil.

Deși sprijinit de Londra și Washington, Taylor a fost avertizat că în cazul în care lucrurile nu ar decurge conform planului, ar fi pe cont propriu.

Benghazi, un centru istoric al industriei petroliere libiene, avea în apropierea sa cele mai valoroase rezerve de petrol, aflate în zone neexplorate ale deșertului.

Impactul livrărilor Vitol asupra războiului din Libia

Asigurarea de combustibil a fost esențială pentru victoriile din deșertul nord-african. De exemplu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata lui Erwin Rommel a suferit un colaps din lipsă de combustibil.

Până la vizita lui Taylor din 2011, rebelii controlau doar regiunile estice și o fâșie de coastă, dar scopul lor era să captureze orașele petroliere aflate sub controlul loialiștilor lui Gaddafi.

Primele livrări de combustibil de la Vitol au culminat cu căderea orașului Marsa al-Brega pe 17 iulie, iar în săptămânile următoare, rebelii au obținut controlul asupra Ras Lanuf și Es Sider, avansând spre câmpurile petroliere din interiorul țării.

Până în octombrie, rebelii avuseseră succes în înghesuirea loialiștilor lui Gaddafi într-o mică zonă la vest de Sirte. Într-o zi, Taylor a fost martor la captura lui Gaddafi, un moment istoric surprins și difuzat pe plan global.

Acest control asupra resurselor le-a permis comercianților de mărfuri să devină actori politici influenți, având un impact asupra cursului istoriei. De asemenea, trebuie să ne amintim că acești traderi, deși adesea se prezintă ca apolitici, joacă un rol crucial în politica globală.

De-a lungul timpului, comercianții de mărfuri au susținut diverse regimuri și conflicte, inclusiv în Irak sau Cuba, ceea ce subliniază interconexiunea dintre comerț, politică și economie la nivel mondial.