Analiză critică după apelul lui Liiceiu privind luciditatea majorității românilor, comentariu asupra mențiunii despre ghinionul lui Bolojan.

Theodor Paleologu a reacționat cu ironie la eseul de opinie semnat de Gabriel Liiceanu, publicat în spațiul public de idei și ulterior redistribuit, sugerând că paralela dintre România condusă de Bolojan și poporul evreu în pustiu reprezintă un nou val de exaltare din partea autorului.

Afirmă, în continuare, că Liiceanu exagerează în modul în care îl laudă pe Bolojan, apropiindu-l de figuri istorice, în timp ce spune clar că îl apreciază pe actualul premier pentru integritate și profesionalism, dar nu dorește să-l cinstească prin ditirambe care riscă să-l ridice prea sus.

Au fost și situații similare în istorie

Fostul ministru al Culturii notează că nu este pentru prima oară când Liiceanu alimentează elogii disproportionate față de diverse personalități politice sau culturale.

El menționează exemple din trecut, cum ar fi Ion Ioanid asociat cu Soljenițin, Patapievici cu Kierkegaard și, în alt registru, laudele aduse lui Isărescu în 2000 sau ridiculizările adresate lui Dan Barna în 2019.

La postarea lui a reacționat scriitorul Stelian Tănase, afirmând pe scurt că gestul seamănă cu o reacție stomacată și amintind de ditirambii dedicate lui Petrov alias Băsescu.

„După cum știi, nu suntem pe aceeași lungime de undă în această chestiune: nu-l voi reduce pe Traian Băsescu la rolul de Petrov și nu regret voturile din 2004 și 2009, în lipsă de alternative mai bune” — a declarat Paleologu.

Potențialul pe care Liiceanu îl vede în Bolojan

Pasajul de deschidere al eseului lui Liiceanu se sprijină pe un citat din Exodul, unde evreii îi reproșează lui Moise că i-a scos din Egipt, deși nu aveau siguranța zilei de mâine.

„…căci este mai bine pentru noi să fim robi egiptenilor decât să murim în pustiu”; alte referințe completează ideea despre motivele pentru care nu li s-a permis să moară în Egipt în timp ce se bucurau de mâncare.

„Îndrăznesc să afirmăm că, împreună cu guvernarea Bolojan, suntem într-o situație asemănătoare: nu vom atinge pământul făgăduinței dacă nu înțelegem că esența reformei de redresare a României după ani de dezastre este una administrativă, axată pe cifre și contabilitate.”

Ulterior, Liiceanu își exprimă convingerea că Bolojan poate deveni una dintre marile personalități ale istoriei României dacă i se oferă libertatea să-și facă treaba.

„În final, o întrebare: ați întâlnit vreun om politic din rândul marilor figuri istorice precum Kogălniceanu, Brătianu, Carol I, Regina Maria, Maniu sau Coposu care să pună ca valoare civică supremă slujirea țării? Nu vă grăbiți să mă acuzați de exaltare, pentru că mă refer la potențialul lui Ilie Bolojan să ajungă în același rang, dacă i se dă spațiul necesar” — a scris Liiceanu.