Originea numelui celui de-al 14-lea copil al lui Elon Musk: Seldon Lycurgus

Elon Musk, antreprenor de succes și consilier apropiat al unui fost președinte american, a devenit tată pentru a 14-a oară. Nou-născutul, un băiat pe nume Seldon Lycurgus, este rezultatul relației sale cu Shivon Zilis, directoare executivă la compania Neuralink, cu care Musk mai are deja trei copii.

Semnificația numelui Seldon Lycurgus

Musk, cunoscut pentru pasiunea sa pentru science fiction, a ales prenumele Seldon în onoarea personajului principal din seria Fundația de Isaac Asimov, Hari Seldon. Acesta este un profesor de matematică care creează psihoistoria, o disciplină ce combină matematica cu sociologia pentru a anticipa comportamentul viitor al populațiilor.

Psihoistoria are rolul de a prezice evoluția societății pe baza unor metode probabilistice. Seldon anticipează o perioadă întunecată de 30.000 de ani, dar el concepe „Planul Seldon” pentru a reduce această criză la doar 1.000 de ani, prin fondarea Fundației, un rezervoar de cunoștințe destinat menținerii și reconstrucției civilizației.

Seldon își face prima apariție în romanul Fundație din 1942 și își extinde povestea în lucrările prequels, precum Prelude to Foundation (1988) și Forward the Foundation (1993). Provenit de pe planeta Helicon, el arată abilități matematice remarcabile încă din copilărie și devine profesor la Universitatea Streeling din Trantor, unde îmbunătățește teoria psihoistorică.

Chiar dacă Seldon apare doar pe scurt în povestea principală, el transmite adesea mesaje înregistrate în momentele de criză cunoscute sub denumirea de „Seldon Crize”, oferind îndrumare generațiilor viitoare.

Numele său secundar, Lycurgus, se referă la legiuitorul legendar din Sparta antică, considerat a fi fondatorul sistemului juridic spartanic și răspunzător pentru transformarea orașului într-o putere militară de temut.

Controversa cu privire la existența sa persistă, unii istorici considerându-l o figură fictivă.

Istoricul Roderick Beaton susține că Lycurgus nu ar fi existat în realitate, în timp ce Ernie Bradford, în lucrarea sa „Thermopylae”, afirmă că existența lui este discutabilă, subliniind că spartanii au adoptat cu mult înainte de invaziile persane un cod de legi care i-a diferențiat.

Cercetătorii moderni care nu cred în relatarea istorică a lui Lycurgus consideră că legile Spartanei au fost rezultatul evoluției sociale și nu ale acțiunii unui singur bărbat.

Plutarh, în „Vieți paralele”, subliniază incertitudinea cu privire la veridicitatea relatărilor despre Lycurgus, legiuitorul Spartanei.