„Pe măsură ce ne apropiem periculos de distrugerea nucleară, unde sunt vocile care avertizează asupra pericolului?”

O recentă hotărâre luată de Rusia intensifică, fără doar și poate, competiția nucleară deja febrilă în Europa și Asia, în timp ce liderii americani și ruși se provoacă reciproc, subliniază Simon Tisdall, un specialist în afaceri externe, într-un articol pentru The Guardian. El avertizează că „acest drum duce în mod inevitabil la extincție”.

• „Ticăitul sinistru al Ceasului Apocalipsei, ajuns periculos de aproape de un dezastru la doar 89 de secunde de miezul nopții, este întâmpinat cu un calm greu de înțeles.”

Rivalitatea dintre SUA și Rusia ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru o societate oarecum nepăsătoare privind riscurile care, în multe privințe, sunt chiar mai mari decât în timpul Războiului Rece. Arsenalul nuclear, amenințarea sa mortală, trecutul sumbru și potențiala sa expansiune sunt din nou sub lupă, remarcă Simon Tisdall, fost editor la The Observer și corespondent la Casa Albă, în editorialul său din publicația britanică.

Simon Tisdall discută despre decizia recentă a Rusiei de a se retrage din tratatul INF din 1987, care interzice rachetele nucleare cu rază medie, considerată o piatră de temelie pentru controlul armamentului global.

„Acest pas va stimula și mai mult cursa nucleare de înarmare deja alarmant de activă din Europa și Asia, în timp ce liderii americani și ruși continuă să profileze ca niște rivali infantili”, observă el.

„Rusia și preocupările sale față de extinderea NATO”

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a lansat de multe ori amenințări cu arme nucleare împotriva Occidentului în contextul conflictului său din Ucraina, notează Tisdall.

Simon Tisdall menționează faptul că în noiembrie anul trecut, Rusia a lansat racheta hipersonică Oreshnik, cu capacitate nucleară și rază medie, spre Dnipro. „Aceasta se mișcă ‘precum un meteorit’, cu o viteză de zece ori mai mare decât viteza sunetului și poate lovi orice oraș european, a declarat Putin - o afirmare care, dacă este adevărată, ar încălca Tratatul INF”, scrie el.

Moscova consideră că gesturile ostile ale NATO sunt motivul retragerii sale din tratat, deși Rusia a încălcat deja de mult timp acordul prin desfășurarea de rachete în regiunea Kaliningrad și Belarus.

„Totuși, temerile Rusiei legate de NATO nu sunt fără temei. Când Donald Trump a retras, în 2018, primul tratatul INF, s-a intensificat producția și desfășurarea de rachete și arme nucleare, în principal americane, în statele NATO din Europa, ceea ce a agitat, justificat, Moscova. Europenii ar trebui de asemenea să fie îngrijorați”, notează comentatorul.

Tisdall remarcă faptul că în anii ’80, desfășurarea rachetelor Pershing și a celor de croazieră americane a generat proteste masive în întreaga Europă. „Astăzi, în schimb, suntem în fața ticăitului înfricoșător al Ceasului Apocalipsei, la doar 89 de secunde de catastrofă, întâmpinat însă de o liniște nefirească”, avertizează el.

„Responsabilitatea generației Războiului Rece de a avertiza asupra extincției iminente”

Simon Tisdall subliniază că atunci când Donald Trump a declarat că a apropiat submarinele nucleare americane de Rusia, a fost ca răspuns la amenințările fostului președinte rus Dmitri Medvedev, loial lui Vladimir Putin.

„Deși înfiorătoare, această încăierare copilărească are potențialul să trezească atenția publicului european asupra riscului iminent de conflict nuclear. Poate că oamenii au devenit dezinteresați sau că guvernele nu sunt transparente, precum cel britanic, care s-ar putea să ascundă prezența bombelor nucleare americane la o bază din East Anglia”, scrie Tisdall.

El accentuează că indiferent de situație, cei care au trăit Războiul Rece – descendenții protestatarilor anti-bombă și militanții neobosiți ai Campaniei pentru dezarmarea nucleară (CND) – „trebuie să strige în gura mare că acest drum duce la distrugere.”

„De unde această lipsă de alte voci care să tragă un semnal de alarmă? Istoria se repetă, dar de această dată miza este mai mare, iar toată planeta este vulnerabilă. Dacă aceste arsenal nuclear de astăzi, mult mai puternic, scapă de sub control, întreaga lume riscă să devină un câmp de luptă. Recentele comemorări ale bombardamentelor de la Hiroshima și Nagasaki ar trebui să servească atât ca avertisment, cât și ca lecție istorică”, este de părere Simon Tisdall.

„O reacție în lanț de neoprit este posibilă”

El continuă spunând că proliferarea nucleară în Europa avansează rapid, cu SUA stocând deja arme nucleare în mai multe țări europene, iar Marea Britanie participând la achiziții de avioane nucleare. NATO extinde, de asemenea, infrastructura militară în Polonia și România, iar țările membre se implică în exerciții de „control” al Mării Baltice.

Conform lui Tisdall, „toate acestea sunt efectuate sub pretextul apărării împotriva amenințărilor din partea Rusiei”. De asemenea, decizia de a crește cheltuielile pentru apărare la nivel național reflectă preocupările crescânde ale alianței internaționale.

El subliniază că în 2023, țările ca Marea Britanie, China, Franța și altele, au cheltuit o sumă impresionantă pentru arme nucleare, ceea ce indică o creștere semnificativă comparativ cu anii anteriori.

„Știm cu toții unde duc aceste evoluții. Pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece, regiunile precum Europa și Asia sunt la risc de a deveni terenuri de conflict nuclear. Bombele nucleare și rachetele nu mai sunt doar mijloace de intimidare, ci au potențial ofensiv. Proliferarea armelor tactice ar putea transforma un posibil conflict nuclear într-o realitate. Dacă depășim această linie roșie, vom fi martorii unei reacții în lanț de neoprit”, susține Tisdall.

„Există încă speranță”

Simon Tisdall subliniază și riscurile cauzate de prăbușirea acordurilor de control al armamentului, cum este cazul Tratatului de reducere a armelor strategice, care va expira în 2026, subminând siguranța internațională:

„Există un angajament de dezarmare la nivel de tratat, dar realitatea arată că țările semnatare reîncep să se înarmeze. Dezvoltarea sistemelor bazate pe inteligență artificială ar putea crește riscul unui război nuclear accidental. Statele necooperante, cum ar fi Israelul și Coreea de Nord, împing limitele. Impulsurile lui Trump și comportamentul imprevizibil al lui Putin amplifică simțământul nesiguranței.”

„Chiar dacă situația este critică și rezultatul incert, cineva, undeva, trebuie să oprească această nebunie. Există speranța că, spre deosebire de trecutul îngrozitor din 1945, primatul rațiunii și deciziilor înțelepte va predomina” concluzionează el.