Radu Theodoru, identificat ca negaționist al Holocaustului într-un document oficial din 2004, este acum implicat într-un dosar de trădare națională.

Joi, DIICOT a reținut șase indivizi într-un dosar legat de trădare, conform unui comunicat oficial. Gruparea operase într-o structură organizată cu caracter militar, iar generalul maior în retragere Radu Theodoru se află printre cei vizați.

Radu Theodoru, fost lider al Partidului România Mare și cunoscut de mulți ani ca un negaționist al Holocaustului, este subiectul unor declarații critice în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Studierea Holocaustului din România din 2004, condusă de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel.

Detalii din Raportul prezidențial:

Raportul menționează că „niciun alt autor român nu a susținut negaționismul cu aceeași intensitate și devotament ca Radu Theodoru.” Acesta, fost ofițer de aviație și membru fondator al PRM, a fost exclus din partid după un conflict cu liderul acestuia. Într-un articol din 1995, Theodoru se declara adept al școlii revizioniste, menționându-l pe R. Faurisson ca o victimă a presiunilor pentru că a contestat existența camerelor de gazare. De asemenea, a inclus o listă cu negaționiști occidentali și argumente care subliniau că adevăratul genocid a fost provocat de atacurile anglo-americane și nu de evenimentele de la Auschwitz.

Viziunea lui Theodoru asupra școlii revizioniste era că aceasta dovedea, prin comparația dimensiunilor camerelor de gazare cu numărul presupus de victime, că „totul este o minciună odioasă.” El argumenta că această școală oferă o bază pentru revizuirea procesului de la Nürenberg, care, în opinia sa, ar duce la contestarea „datoriilor” plătite de Germania postbelică, inclusiv compensațiile către Israel.

Articolul scris de Theodoru era menit să anunțe o carte intitulată „Lumea, România și evreii”, care a fost publicată în 1997 sub un alt titlu, „România ca o pradă”, și a avut parte de o reeditare în anul 2000.

În 2000, Theodoru a publicat „Nazismul sionist”, unde susținea că Holocaustul a devenit o „afacere profitabilă” pentru cei care s-au autoproclamat martori și care au dramatizat condițiile din lagăre. El observa că produsele acestei narațiuni au dus la crearea de filme de documentare și congrese care au contribuit la consolidarea unei imagini distorsionate despre trecut.

Theodoru considera că reacțiile curajoase ale „demnității umane” la această situație sunt parte a mișcării revizioniste, adăugând că istoricii revizioniști au fost țintiți de atacuri de diverse naturi, inclusiv teroare fizică și presiuni din partea mass-media.

Analiza revizionistă a procesului de la Nürenberg a fost caracterizată de Theodoru ca un act de răzbunare al învingătorilor și o acțiune împotriva „nazismului arian”, descriind-o ca o răfuială rasistă.