Recenzie de carte: Religia clandestină în documentele serviciilor secrete
Volumul "Religia clandestină în documentele serviciilor secrete. O istorie în imagini", publicat în 2024 de editura Humanitas, cu editori Anca Șincan și James Kapaló, aduce o perspectivă inedită asupra acestui subiect.
Lucrarea reunește contribuțiile a zece autori, atât români, cât și internaționali, experți în istoria României din secolul XX, inclusiv Ionuț Biliuță, Iuliana-Cindrea Nagy, Roland Clark, Ágnes Hesz, James Kapaló, Dumitru Lisnic, Gabriela Nicolescu, Iemima Ploscariu, Anca Șincan și Tatiana Vagramenko, care oferă texte esențializate și concentrate.
Metodele de combatere a rezistenței religioase
Cartea este structurată în șapte capitole, incluzând o introducere care clarifică obiectivele și metodele cercetării, un mini-studiu ce definește conceptul de "religie clandestină", și alte cinci capitole cu analize specifice. Acestea abordează personalitățile din religia clandestină, contribuția femeilor în cultele nerecunoscute, specificitățile literaturii religioase de tip samizdat și metodele prin care poliția secretă a acționat pentru a supraveghea și controla aceste culte.
Studiul se bazează pe cercetări detaliate în arhivele fostelor instituții secrete, Siguranța și Securitatea Statului. Noutatea lucrării constă în evidențierea valorii mărturiilor materiale existente, care ilustrează cum autoritățile române, atât sub regimul burghez, cât și comunist, au urmărit activitatea acestor culte considerate ilegale. Autori ai cărții examinează diverse mișcări religioase disidente și lideri ai acestora, inclusiv enoriași obișnuiți. Mărturiile sunt formate din imagini, înscrisuri, carnețele cu rugăciuni, fotografii și obiecte de cult.
Autorii prezintă o varietate de astfel de mărturii, inclusiv fotografii cu mașini de scris și aparate de fotografiat confiscate. Aceste dovezi provin din România de astăzi, dar și din Basarabia, Bucovina și Transnistria, incluzând culte ale căror membri comunicau nu doar în limba română, ci și în maghiară sau germană. Aceste probe au fost folosite în operațiunile de expunere și acuzație, subliniind distorsionarea semnificației și importanței lor pentru combaterea rezistenței religioase.
Regimul burghez a acordat o atenție semnificativă Bisericii ortodoxe pe stil vechi, arhangeliștilor și sectelor neo-protestante radicale. Liderii clandestini și activitățile acestora au fost adesea asociate cu organizațiile legionare, în special în perioadele în care acțiunile lor contravin autorităților regale. De asemenea, personalități carismatice precum Petrache Lupu nu au fost uitate.
Unele acțiuni represive efectuate de instituțiile de stat au fost fundamentate pe necesitatea de a întări unitatea națională după 1 decembrie 1918, evidențiind complexitatea acestui proces, care nu a fost atât de simplu cum sugerează istoriografia naționalistă.
Activitatea Securității comuniste a fost și mai complexă și mai agresivă, având ca țintă principală cultele neoprotestante, în special Martorii lui Iehova, și Biserica greco-catolică, care a avut o activitate clandestină începând cu anii '70. Organele de represiune erau preocupate de identificarea noilor lideri religioși și a locurilor de cult secrete. De asemenea, volumul vorbește despre o controversată operațiune din anii '80, când un număr considerabil de Biblii primite din străinătate au fost reciclate în hârtie igienică.
