Trecerea în neființă a lui Ion Iliescu și momentele cheie care au marcat România

Ion Iliescu s-a stins din viață marți, 5 august, la venerabila vârstă de 95 de ani. După ce s-a retras din lumina reflectoarelor de mai mulți ani, el a rămas în istorie ca primul președinte al României postcomuniste, după Revoluția din 1989. Peste trei decenii mai târziu, a fost pus sub acuzare pentru infracțiuni împotriva umanității.

Fostul lider a fost spitalizat pe 9 iunie la secția de Terapie Intensivă a Spitalului SRI „Agrippa Ionescu” din București. O săptămână mai târziu, unitatea medicală a anunțat că Ion Iliescu suferea de cancer pulmonar.

Ion Iliescu a fost o figură centrală în evenimentele care au marcat primii ani ai României postdecembriste, odată cu preluarea puterii în zorii Revoluției.

Pe parcursul a trei mandate, din 22 decembrie 1989 până în 1992, din 1992 până în 1996 și apoi din 2000 până în 2004, Ion Iliescu a fost președinte al României. Ultima sa apariție publică a avut loc în martie 2017, când a fost chemat la Parchetul General în dosarul Revoluției, în care figura ca inculpat pentru infracțiuni contra umanității.

În ianuarie 2025, Ion Iliescu a fost inculpat în procesul Mineriadei, relansat de Parchet. Era acuzat că, alături de Petre Roman, ar fi orchestrat o strategie de reprimare a civililor din capitală.

Mesajul public final al lui Ion Iliescu

Ultimul său mesaj public, transmis pe 19 mai, a fost adresat lui Nicușor Dan, căruia i-a urat succes pentru câștigarea alegerilor prezidențiale.

„Transmit cele mai calde felicitări pentru încrederea pe care poporul român v-a oferit-o alegându-vă în cea mai înaltă funcție a națiunii. Victoria dumneavoastră reflectă profunda dorință a cetățenilor pentru o conducere corectă, onestă și progresistă”, a scris Ion Iliescu pe blogul personal.

„România se confruntă cu o perioadă deosebit de complexă, plină de provocări economice, sociale și geopolitice majore. De aceea, este crucial ca toate forțele politice democratice să colaboreze și să sprijine instituția prezidențială”, a continuat Iliescu, adresându-i urări de succes lui Nicușor Dan.

Ion Iliescu: traseul politic înainte de Revoluție

La inceputurile sale, Iliescu a fost un activist activ în cadrul tineretului comunist, făcând parte din Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc în 1949. A condus grupul studenților români în URSS, unde a urmat cursurile Institutului de Energetică de la Moscova.

Ca membru al Biroului și secretar al CC al UTM, și președinte al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști, el a luat parte la acțiuni împotriva studenților protestatari de la finalul anilor '50.

În acea perioadă, Iliescu, liderul studenților comuniști, a condamnat pacifismul exagerat printre studenți și a criticat profesorii pentru lipsa de pregătire teoretică pe ideologie marxist-leninistă, asigurând măsuri împotriva elementelor ostile și implicându-se activ în exmatriculări.

După o ascensiune politică semnificativă ca șef de secție al CC al PCR și ca ministru pentru problemele tineretului, Iliescu a fost repede marginalizat în 1971, fiind trimis ca secretar cu propaganda în Timiș. La sfârșitul anilor '70, el a fost prim secretar în Județul Iași și președinte al Consiliului Național al Apelor. În 1984, a intrat într-o perioadă de dizgrație, ocupând funcția de director la Editura Tehnică până la căderea regimului comunist.

Decembrie 1989: „cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”

Considerat un potențial succesor al lui Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu este recunoscut după 1989. La 22 decembrie, după fuga dictatorului, a apărut la Televiziunea națională, asumându-și rolul de lider organizator.

În noaptea de 22 decembrie a fost pusă bazele Consiliului Frontului Salvării Naționale.

Proclamația a fost difuzată la TVR și s-a anunțat componența Consiliului, cu Ion Iliescu menționat „pentru ultima oară pe listă, dar cu permisiunea dumneavoastră”.

La sfârșitul lunii ianuarie 1990, Iliescu a devenit unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naționale (FSN), și a fost ales președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională între 9 februarie 1990 și 20 iunie 1990, cu rol de parlament provizoriu.

El a condus țara ca președinte între 20 mai 1990 și 29 noiembrie 1996 și din nou între 20 decembrie 2000 și 20 decembrie 2004.

În 20 mai 1990, Ion Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale cu un scor de 85,07%, fiind inaugurat oficial ca șef de stat pe 20 iunie 1990, devansând contracandidații Radu Cîmpeanu și Ion Rațiu, care au obținut 10,6%, respectiv 4,2%.

13-15 iunie 1990: recunoașterea minerilor pentru „curățirea” Pieței Universității

La puțin timp după, între 13-15 iunie, Bucureștiul a fost martor al unor ciocniri violente care au încheiat protestul anticomunist din Piața Universității, unde demonstranții au fost numiți de Ion Iliescu drept „golani”.

Pe 12 iunie 1990, o întâlnire la Scroviștea, purtată cu prezența lui Iliescu, a schițat planurile pentru încheierea manifestațiilor din Piața Universității, inclusiv aducerea minerilor, a declarat generalul Dan Voinea, procurorul dosarului Mineriadei.

„Iliescu a comandat personal răspunsurile din 14-15 iunie. La o întâlnire secretă la Scroviștea au fost prezenți inclusiv Chițac și Roman, iar acțiunile din Piața Universității au fost detaliat planificate,” a dezvăluit Dan Voinea.

În dimineața de 13 iunie 1990, poliția a dispersat brutal protestatarii din Piața Universității, iar muncitorii de la IMGB s-au alăturat ulterior autorităților. Balconul Pieței a fost apoi redeschis.

Pe 14 iunie, aproximativ 10.000 de mineri din Valea Jiului au sosit înarmați în București, iar Iliescu le-a solicitat să reia Piața Universității. Urmarea a fost o serie de violențe care au afectat Universitatea, Facultatea de Arhitectură și sediile partidelor și ziarelor.

Iliescu a lăudat minerii pentru „demonstratie” și „exemplul de disciplină civică”.

Statisticile oficiale indică șase pierderi de vieți omenești, peste 1.000 de răniți și sute de arestări, dar organizațiile victimelor susțin că numărul morților depășește 100.

În urma acestor evenimente, Iliescu și-a apărat acțiunile, declarând ulterior că nu este responsabil pentru acțiunile minerilor și că nu a planificat represiunea din iunie.

În disputa electorală din 27 septembrie 1992, Iliescu a câștigat președinția din partea FDSN după un al doilea tur de scrutin.

Adevăratul duel electoral: Ion Iliescu versus Emil Constantinescu în 1996

În alegerile din noiembrie 1996, Iliescu a candidat cu PDSR, dar a pierdut în fața lui Emil Constantinescu, candidatul CDR, aceasta fiind o confruntare memorabilă.

Rămâne remarcabil momentul din dezbaterea televizată în care Emil Constantinescu l-a întrebat pe Ion Iliescu despre credința sa în Dumnezeu.

De asemenea, Iliescu a candidat pentru un loc în Senat, iar după alegeri a condus grupul parlamentar al PDSR.

În ultimul său mandat: România în NATO și în curs de aderare la UE

După un guvern CDR marcat de dificultăți economice și instabilitate politică, PDSR a triumfat în alegerile din 2000, iar Iliescu a revenit ca președinte, obținând 66,83% din voturi.

În 2002, sub conducerea sa, România a fost invitată să se alăture NATO la summitul de la Praga.

De asemenea, în timpul președinției sale, România a încheiat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Pe 10 decembrie 2006, a fost numit președinte de onoare al PSD prin consens unanim.

Cazul Revoluției: Ion Iliescu sub investigație

În Dosarul Revoluției, Ion Iliescu a fost pus sub acuzare pentru fapte împotriva umanității. Acest caz a fost trimis în judecată în 2021, dar a fost returnat la parchet. În august 2022, dosarul a fost retrimis instanței.

Procurorii afirmă:

• Ion Iliescu a implementat înmod voit ocampanie de dezinformare pentru a obține susținerea publică și pentru a-și menține poziția de putere politică, începând cu 22 decembrie 1989. Acțiunile sale au provocat o psihoză teroristă larg răspândită, rezultând în numeroase decese și răniri.
• Acțiunile sale au determinat un climat de frică și pericol pentru o parte însemnată a populației civile din România, pe parcursul perioadei de 22-30 decembrie 1989.

În ianuarie 2025, Parchetul a redeschis Dosarul Mineriadei din iunie 1990, iar Iliescu continuă să fie inculpat pentru dirijarea represiunii împotriva civililor, alături de alți oficiali din acea perioadă.