Ai observat că literele și spațiile dintre rânduri sunt mai mici în cartea nou achiziționată? Inflația ar putea fi vinovată

Ai observat că literele și spațiile dintre rânduri sunt mai mici în cartea nou achiziționată? Inflația ar putea fi vinovată
Imagine ilustrativă / Shutterstock

Acum câțiva ani, un editor de revistă mi-a povestit despre o creștere drastică a prețurilor la tipografie, ceea ce l-a pus în dificultate. Pentru a menține prețul abonamentului pentru cititori, singura opțiune era fie să folosească hârtie inferioară, fie să reducă dimensiunea textului.

Dacă ai cumpărat cărți recent, ai observat că această practică nu este izolată; majoritatea marilor edituri iau măsuri similare. Unele companii, conștiente de costurile ridicate, reduc spațiile albe dintre litere și marginile paginilor, conform unui articol din The Economist.

De exemplu, în cazul romanului „În căutarea timpului pierdut” de Proust, există posibilitatea de a elimina o cantitate semnificativă de spațiu. Totuși, pentru volumele mai scurte, acest lucru nu funcționează întotdeauna.

În piață, observăm că, având aceleași resurse financiare ca anul trecut, putem achiziționa mai puține produse.

Dacă săptămâna aceasta varza costa 6 lei pe kilogram, iar săptămâna viitoare prețul crește la 7 lei/kg, mintea ta asociază prețul normal cu cel de 6 lei/kg. De ce ai plăti un leu în plus la fiecare kilogram?

Exemple de hiperinflație și cauzele lor

După Războiul Civil din SUA, un soldat confederat le-a scris părinților săi că, înainte de război, mergea la piață cu banii în buzunar, însă acum își aducea cumpărăturile în buzunarul plin de bani. Aceste realități au dus la o abordare a inflației ca fiind principalul inamic al băncilor centrale, inclusiv în România.

Hiperinflația a fost adesea rezultatul abuzurilor guvernamentale sau al finanțării de războaie.

1. Germania (1921-1923) – Hiperinflația din Republica de la Weimar

Cauze:

Datorii de război: Germania a fost obligată să plătească despăgubiri semnificative prin Tratatul de la Versailles.

Tipărirea excesivă de bani: Guvernul german a început să emită bani fără acoperire economică.

Devalorizarea mărcii: Valoarea mărcii s-a prăbușit, ducând la prețuri ridicate. Mărcile de pe piață nu mai valeau nimic aproape.

Rezultate: Prețurile se dublau la câteva ore, iar oamenii foloseau bancnotele ca material pentru foc. Criza economică a destabilizat societatea și a dus la ascensiunea nazismului.

2. Zimbabwe (2007-2009) – Hiperinflația generată de reformele agricole eșuate

Cauze:

Reforma agrară eșuată: Guvernul lui Mugabe a confiscat fermele fără un plan economic viabil.

Tipărirea continuă de bani: Guvernul a continuat să emită bani pentru a acoperi deficitul.

Corupție și disfuncționalități economice: Aceste probleme au exacerbaten criza.

Rezultate: Rata inflației a ajuns la 89,7 sextilioni procente pe lună în noiembrie 2008. Moneda națională a devenit nefuncțională, iar oamenii au început să utilizeze alte valute.

3. Ungaria (1945-1946) – Cea mai mare hiperinflație din istorie: 41,9 trilioane %

Cauze: Economia distrusă postbelică a dus la tipărirea de bani pentru acoperirea cheltuielilor.

Pierderea resurselor: După război, Ungaria a pierdut teritorii productive.

Rezultate: Rata inflației a atins 41,9 trilioane % în iulie 1946, iar moneda a fost înlocuită pentru stabilizare.

4. Venezuela (2016-prezent) – Hiperinflație continuă

Cauze:

Dependenta de petrol: Fluctuațiile prețurilor petrolului au afectat grav economia.

Tipărirea masivă de bani: Aceasta a continuat fără suport economic.

Sancțiuni și corupție: Acestea au agravat situația.

Rezultate: Rata inflației a depășit 1.000.000% în 2018, determinând folosirea monedelor străine.

5. Iugoslavia (1992-1994) – Hiperinflația în context de război

Cauze:

Conflictele au afectat grav economia.

Tipărirea masivă de bani: Aceasta a fost folosită pentru a finanța războiul.

Rezultate: Inflația a atins 313 milioane % în ianuarie 1994, iar moneda locală a fost abandonată.

6. Argentina (1989-1990) – Hiperinflația din criza datoriilor

Cauze: Datoria externă a fost copleșitoare.

Tipărirea excesivă de bani: Folosită pentru a face față deficitului.

Instabilitate politică: Schimbările frecvente în guvern.

Rezultate: Inflația a ajuns la 3.000% în 1989, contribuind la criza economică.

Pentru băncile centrale, inflația este o problemă majoră. Aceasta ridică întrebări despre cauzele realității economice și măsurile necesare.

Principiul războiului: „Cunoaște-ți inamicul”, o provocare în economia actuală

Edificatorii economici, precum Daniel Tarullo, recunosc că nu există o teorie funcțională pentru a gestiona inflația în timp real.

Imaginează-ți banca centrală ca pe un bucătar ce încearcă să gestioneze flacăra aragazului. Dacă economiile nu răspund adecvat, flacăra trebuie ajustată.

Dinamica prețurilor nu este uniformă; un coș de bunuri reflectă evoluții diferite, de la tehnologie la cheltuieli.

Percepțiile despre inflație sunt variate. Cei mai afectați sunt adesea cei cu venituri mici, care suportă cea mai mare parte a costurilor vieții.

Valentin Lazea, economist-șef BNR: Alți indicatori merită analiză

În România, un procent semnificativ din populație consideră inflația o frică majoră, după cum a menționat economistul BNR, Valentin Lazea.

El subliniază că oamenii se concentrează prea mult pe inflație, neglijând alți indicatori economici relevanți.

Privind comparativ administrațiile din SUA și Franța, Lazea a evidențiat creșterea economică și stabilitatea socială, în ciuda accentului pus pe inflație.

Ecuația votului nu reflectă întotdeauna progresul economic, se concentrează pe perceperea impactului costurilor.

De ce inflația captează mai multă atenție decât altele?

Oamenii percep inflația ca o problemă mai directă din următoarele motive:

1. Impact vizibil: Inflația are un efect imediat asupra vieții cotidiene.

2. Erodarea economiilor: Aceasta afectează valoarea banilor, generând temeri de instabilitate.

3. Efect psihologic: Creșterea prețurilor determină anxietate prin amenințarea stabilității financiare.

4. Atenția mass-media: Inflația primește un interes sporit în discursul public.

5. Complexitatea altor indicatori: Alții, precum PIB-ul sau inegalitatea, necesită mai mult context pentru a fi înțeleși.

Recomandari
Show Cookie Preferences