Cum ar trebui să arate un sistem de pensii ideal? Funcționarea fondurilor private din Europa

În România, structura pensiilor se bazează pe trei piloni: Pilonul Întâi, sistemul de stat cu contribuții obligatorii, Pilonul Doi, un sistem privat cu contribuții obligatorii, și Pilonul Trei, bazat pe contribuții opționale. Majoritatea contribuțiilor angajaților sunt direcționate către sistemul public, Pilonul Întâi, cu un procentaj de 20,25% din salariul brut. Pilonul Doi primește 4,75% din salariul brut, iar pentru Pilonul Trei, un angajat poate contribui până la 400 EUR anual, beneficiind de o reducere de 10% la impozitul pe venit dar achitând încă contribuții sociale.

Această cifră a fost ultima dată actualizată în 2009. Între timp, inflația acumulată a depășit 90%, iar salariul mediu brut a crescut semnificativ, de la 1845 lei la 9187 lei. Pentru a menține puterea de cumpărare, s-ar impune dublarea sumei deductibile fiscal.

Performanța celor două sisteme obligatorii de pensii

În cazul Pilonului Întâi, potrivit analizelor CFA România, contribuabilii nu reușesc să-și recupereze suma contribută în sistemul de pensii publice. Dacă reușesc să trăiască peste 92 de ani, rata de recuperare este de doar 5%, în timp ce statul se împrumută cu peste 7%.

Printre beneficiarii sistemului public de pensii, unii pensionari speciali obțin câștiguri substanțiale. Este paradoxal că, în timp ce o pensie specială de 11,000 lei este considerată mică, guvernul apreciază pensiile obișnuite de 3,000 lei ca fiind mari, ceea ce le expune la impozitare. Aceasta conduce la o participare redusă pe piața muncii în România, deoarece populația percepe sistemul public de pensii ca fiind inechitabil.

Pe măsură ce populatia saturatiei anilor 1960 ajunge la vârsta pensionării în deceniul 2030, susținerea Pilonului Întâi va deveni tot mai dificilă. În prezent, pentru fiecare angajat sunt 0.8 pensionari, dar se preconizează că raportul va crește la un pensionar per angajat. Contribuția la Pilonul Întâi este de 20,25% din salariul brut, iar fără subvenții de la stat, pensia ar reprezenta doar 20% din salariul brut. Potrivit Eurostat, datoria României asociată pensiilor publice va atinge 385% în anul 2024.

Influența politică asupra Pilonului I

Pilonul Doi de pensii a debutat efectiv în 2008, obligând persoanele cu vârsta până în 35 de ani să contribuie, și fiind opțional pentru cei cu vârste între 35 și 45 de ani. Randamentul fondurilor din Pilonul II a fost de peste 260% de la înființare, ceea ce corespunde unui randament mediu anual de 7.8%. În același interval, inflația cumulată a fost de 107%, oferind astfel un randament mediu anual real de 3,5%.

Pilonul II vs Pilonul I: O analiză a avantajelor

Analizând contribuțiile, Pilonul I primește 20.25% din venituri, față de doar 4.75% pentru Pilonul II, ceea ce arată că majoritatea resurselor sunt direcționate către sistemul public. Cu toate acestea, Pilonul II produce randamente mai mari, însă nivelul contribuțiilor scăzut reduce suma finală acumulată.

O soluție pentru creșterea pensiilor ar fi transferul unei părți mai mari din contribuțiile Pilonului I către Pilonul II. Deși legislația prevede o creștere a contribuției până la 6% din salariul brut, aceasta nu a fost implementată din diverse motive.

Esențial este să decidăm asupra unui sistem de pensii care să fie echitabil și eficient. Ar trebui să fim deschiși la un echilibru între pilonul public și cel privat, pentru a asigura stabilitatea și eficiența sistemului.

Pentru a dezvolta Pilonul II, acesta trebuie să ofere venituri stabile și pe termen lung pentru pensionari.

Există inițiative legislative pentru plata pensiilor private, care accentuează flexibilitatea și controlul privat asupra administrării fondurilor.

Propunerile legislative includ:

• Opțiunea de a retrage 25% din suma acumulată la pensionare.
• Opțiuni pentru a primi rente viagere.
• Posibilitatea de programare a plăților pentru 10 ani, cu o valoare minimă de aproximativ 1300 lei lunar.

Un exemplu comparativ din Europa

Retragerea de 25% este similară cu media înregistrată în alte țări europene.

Deși în unele țări această sumă este considerată redusă procentual, precum Germania și Olanda, care au un plafon de 0% și, respectiv, de 10% din anul următor, alte țări permit retrageri mai mari, de 15% în Croația sau 30% în Italia.

În alte state, limita se bazează pe sumă, cum este cazul Irlandei, care oferă o excepție fiscală pentru retrageri de până la 200,000 EUR. Alte state condiționează retragerea de anumite cheltuieli, ca în Franța, ori permit retrageri de 100%, precum în Belgia și Grecia.

Însă, legătura dintre procentul retragerilor și impozitare este esențială. În general, cât mai mică este suma retragabilă, cu atât impozitul este mai prietenos, în timp ce retragerile totale sunt supuse impozitelor standard.

Strategii guvernamentale și impactul asupra beneficiarilor

Abordările guvernelor sunt de multe ori în avantajul lor, utilizând resursele până când acestea devin obligații. Adesea, banii sunt investiți în obligațiuni de stat, contribuind la bugetul public.

În România, fondurile pensiilor private vor continua să investească predominant în titluri de stat, având un impact semnificativ asupra deficitului bugetar provocat de politici fiscale improprii.

Este critic ca un eventual withdraw limitat să fie scutit de taxe, evitând astfel o selecție unilaterală a abordărilor care neconvine financiar.

Suprataxarea angajaților atât în timpul perioadei active cât și când se pensionează reprezintă o problemă. Un raport detaliat ilustrează cât de previzibil sunt taxate retractările sumei acumulate.

Retragerea poate fi făcută pe parcursul a 10 ani, iar în acest timp, se va beneficia de dobânzi.

Sistemul de funcționare al pensiilor private

Planurile de plată sunt mapate pe perioade de până la 10 ani, asigurându-se o aliniere a plăților cu scadența titlurilor de stat, un proces cunoscut în managementul activelor şi pasivelor.

De exemplu, randamentul curent la titlurile de stat este peste 7%, iar administratorii planurilor de pensii anticipă un randament net de 6% după deducerea costurilor de operare.

Beneficiarii pot estima si individual rata aproximativă de creștere a investiției.

În eventualitatea decesului beneficiarului, moștenitorii vor continua să primească plățile programate.

Rentele viagere sunt furnizate de companii de asigurări, iar acestea suportă riscul de longevitate al beneficiarului. În cazul în care se dorește protecția moștenitorilor, trebuie combinată o asigurare, dar aceasta va diminua valoarea rentei viagere.

Accesul la aceste produse financiare avansate ar aduce beneficii importante și pe piața românească.

Rolul statului în dezvoltarea pieței financiare

Guvernul ar putea stimula piețele prin emiterea de instrumente precum Treasury Inflation Protected Securities (TIPS), care ajustază valoarea nominală a titlurilor de stat cu inflația.

Astfel, se asigură protecția benefactorului împotriva pierderilor de putere de cumpărare, având în vedere istoricul inflaționist al României.

În România, inflația ridicată este exploatată pentru acoperirea deficitelor bugetare, cauzând pierderi de putere de cumpărare pentru deținătorii de obligațiuni.

O altă prioritate pentru stat ar trebui să fie actualizarea deducerilor fiscale la Pilonul III. Creșterea contribuției totale deductibile ar putea face aceste fonduri mai competitive.

Având în vedere inflația de la ultima modificare, suma deductibilă ar trebui să crească la cel puțin 800 EUR pe an sau chiar mai mult, în raport cu modificările salariale.

Pilonul II oferă constant randamente superioare inflației și protejează astfel contribuabilii.

Pe măsură ce generația

Importanța conformării la reglementările OECD

Intrarea României în OECD aduce beneficii importante pentru participanții la Pilonul II, prin deschiderea pieței de capital naționale pentru investiții externe și extinderea universului investițional către toate țările membre OECD.

Accesul la piețele OECD, cum este și piața americană, cunoscută pentru performanțele sale, va permite randamente mai bune pentru fondurile de pensii.

O reglementare mai clară și diversificarea investițională pot oferi protecție împotriva riscului de depreciere a obligațiunilor românești.

Concluzionând, pentru a dezvolta un sistem de pensii echitabil și sustenabil, România ar trebui să aducă un echilibru între contribuțiile publice și cele private și să îmbunătățească randamentele fondurilor de pensii.

Starea actuală a fondurilor de pensii private din Europa

Observațiile sunt oferite de Adrian Codirlasu, specialist în domeniul financiar cu o vastă experiență în piețele bancare și managementul riscurilor.