Un scenariu surprinzător înaintea întâlnirii cruciale: Dacă predicțiile lui Trump sunt corecte?

Donald Trump și-a început mandatul promițând încetarea conflictului dintre Rusia și Ucraina în doar 24 de ore. Declarația sa a fost primită cu scepticism, fiind dificil de înțeles dacă se baza pe o relație personală cu Putin sau pe o strategie de a forța Ucraina să cedeze în fața Rusiei. Întâlnirea din Biroul Oval va rămâne un moment de referință în istoria relațiilor internaționale, analizată de generații viitoare în cursurile de politică externă americană.

În martie, Trump a exercitat presiuni asupra lui Zelenski pentru a accepta un armistițiu necondiționat. Problema însă s-a dovedit a fi Vladimir Putin, nu președintele ucrainean. În cele din urmă, Trump a înțeles acest aspect și în iunie a început să-și exprime public nemulțumirile față de liderul de la Kremlin.

Această schimbare de atitudine a dus la un comportament și mai imprevizibil din partea lui Trump, care a amenințat cu sancțiuni suplimentare țările ce achiziționau petrol rusesc. Pe 14 iulie, Trump l-a somat pe Putin să înceteze războiul, amenințându-l cu măsuri drastice. Ulterior, a ajustat data-limită pe 28 iulie, stabilind termenul final pentru 8 august.

Înainte cu două zile de acest ultimatum, Trump a impus o taxă de 25% asupra importurilor de petrol rusesc din India, în schimb, China a fost scutită de aceste măsuri. Această decizie ar fi fost influențată de teama de a nu complica relațiile cu China, principalul rival al SUA în Asia și un important cumpărător de petrol rusesc. Finalmente, pe 8 august, nu au fost anunțate măsuri suplimentare împotriva Rusiei.

În loc să activeze sancțiunile anunțate, Trump a confirmat o întâlnire cu Putin, văzută ca pe o favoare făcută liderului rus, după atacurile asupra Ucrainei, programată să aibă loc în Alaska. Locația nu este întâmplătoare, fiind o regiune achiziționată de la Rusia în secolul XIX, și subiectul a multă mândrie patriotică pe posturile de televiziune rusești.

Confuzia emisarului american Witkoff

Schimbarea de poziție a fost rezultatul întâlnirii dintre emisarul Steve Witkoff al lui Trump și Putin. În cadrul acestei discuții, Putin ar fi propus cedarea provinciilor Donețk și Lugansk de către Ucraina pentru un armistițiu, iar câteva ore mai târziu, Trump a menționat o potențială schimbare de teritorii. Presa americană a speculat că ar putea fi vorba de retrageri din Herson și Zaporojie de către ruși, și din Donețk și Lugansk de către ucraineni.

Poziția exprimată de Putin în cadrul întâlnirii este ambiguă și confuză, mai ales că emisarul american nu are cunoștințele necesare despre Rusia pentru a înțelege profund contextul și mesajele transmise. Publicația germană Bild sugerează că Witkoff a interpretat greșit un mesaj rusesc, percepând o retragere pașnică ucrainiană ca pe o concesie a Rusiei.

Acest scenariu de neînțelegere între emisarul american și liderii ruși pare susținut de discuțiile haotice dintre Washington și alte capitale europene. Fiecare dintre reprezentanți părea să aibă o altă viziune asupra situației. Witkoff, necunoscător al contextului teritorial al Ucrainei, a fost totuși ferm în a cere ca europenii să nu fie implicați.

Interacțiunile repetate ale emisarului cu Putin au dus mai ales la neînțelegeri. Fără interpreți sau consilieri proprii, majoritatea mesajelor erau eronat înțelese. Putin a respins ideea unei încetări totale a focului sau a unei întâlniri trilaterale cu Trump și Zelenski.

Ucraina – un teritoriu de negociere?

Un comentariu răspândit pe rețelele sociale îi atribuie lui Trump o viziune asupra Ucrainei similară cu cea a unui teren de golf, aceasta fiind inspirată de o declarație recentă. Trump a afirmat că este deranjat de faptul că Zelenski strigă după aprobări constituționale pentru schimburi de teritorii, descriindu-le ca tranzacții de terenuri.

Analogii cu achizițiile teritoriale istorice ale SUA au fost invocate pentru a explica perspectiva americană asupra teritoriului. De la Louisiana și Floride până la Alaska, Statele Unite au extins granițele prin cumpărări importante. Însă esența criticii la adresa lui Trump este că, prin declarațiile sale, pare să accepte și să răspândească narațiunile Kremlinului despre agresiunea în Ucraina.

Comparația este cu atât mai problematică în condițiile în care Trump își arată astfel sprijinul pentru Putin, aspect care afectează imaginea liderului american pe plan internațional. În același timp, retorica sa alimentată de surse discutabile, continuă să submineze relațiile diplomatice ale SUA.

Și dacă Trump are dreptate?

Comportamentul lui Trump, mult criticat de adversari, poate fi văzut de susținători ca fiind singura cale rezonabilă de a determina Rusia să oprească conflictul, prin oferirea de concesii tactice. Influențele externe ar putea explica parțial acțiunile sale, fiind semnalată o posibilă colaborare informală cu Lukașenko, liderul Belarusului.

Cotidianul Time a publicat un articol în care Lukașenko susține că, în calitate de intermediar, a facilitat comunicarea dintre Washington și Moscova. Conform acestuia, liderul belarus a încercat să vândă o viziune în care pacea este un obiectiv comun, iar summit-ul Trump-Putin ar fi fost o idee împinsă de aceste interacțiuni.

Scepticii văd, în schimb, asocierea cu Lukașenko ca pe o dovadă suplimentară a haosului din diplomația americană sub Trump. Totuși, unii susținători consideră că aceste manevre ar putea fi singura cale de a-și asigura un rol predominant în negocieri.

Deși parerile sunt împărțite, tensiunea economică din Rusia ar putea, în teorie, să-l determine pe Putin să accepte un armistițiu temporar. Totuși, recentele acțiuni militare ale Rusiei indică intenții clare de continuare a ostilităților, contrar afirmațiilor lui Lukașenko către americani.

Ambițiile nemodificate ale Kremlinului

La o întâlnire cu Witkoff în aprilie, Putin a arătat că intențiile sale agresive rămân neschimbate, chiar dacă SUA au propus ridicarea sancțiunilor. În agenda sa, condițiile de pace includ multiple cedări teritoriale din partea Ucrainei și o schimbare a drumului său geopolitic.

Liderul rus a cerut o nouă ordine mondială și a presat pentru retragerea Ucrainei din mai multe regiuni. De asemenea, a insistat ca Ucraina să renunțe la ambițiile NATO, angajându-se în demilitarizare și alte schimbări politice fundamentale care ar favoriza Rusia.

Oricare ar fi planul Moscovei, dorința de a atrage Ucraina în sfera sa de influență este evidentă. Deși înaintarea militară rusă a fost temporar oprită, ambițiile teritoriale ale lui Putin sunt mult mai mari, iar alicea ofensivă ar putea tulbura în continuare stabilitatea regională.

Acțiunile lui Trump pot fi văzute ca o încercare de a forța Rusia să obțină un avantaj fără lupte, însă se confruntă cu scepticism din partea Ucrainei care, sprijinită de presiunile externe, refuză să cedeze fără impunerea unor condiții clare.

Putin încearcă să manipuleze situația pentru a-și atinge scopurile – fie prin intimidare, fie prin alianțe formale care să-i legalizeze pretențiile.

Ce urmărește Putin în continuare?

Prioritatea lui Putin este să forțeze Ucraina să cedeze pozițiile fortificate din regiunea Donețk, inclusiv punctele strategice cheie care sunt greu de cucerit militar. Aceasta a fost una dintre propunerile sale principale în discuțiile cu Witkoff.

Pentru forțele ruse, sistemul defensiv al Ucrainei în această regiune a fost un obstacol semnificativ, construit și consolidat pe parcursul a mai multor ani. De această dată, Putin speră să obțină o cedare fără confruntare directă, ceea ce ar însemna o victorie majoră pentru Rusia și o slăbire strategică profundă pentru Ucraina.

Cedarea fără luptă a acestor poziții ar pune Ucraina într-o postură defensivă extrem de vulnerabilă. Chiar și cu resurse disponibile, relieful nu permite construirea unor noi linii defensive eficiente, lăsând deschis posibilitatea unor viitoare atacuri rusești.

Fără măsuri puternice de protecție, vulnerabilitatea Ucrainei ar crește exponențial, la fel și riscul ca Rusia să pună în aplicare un nou plan de ofensivă.

Zile cruciale în Donbass

În cadrul conferinței de presă, Trump și-a expus obiectivele privind abordările sale diplomatice, doar pentru a fi ulterior contrazis de evoluțiile rapide de pe teren. Trupele ruse au făcut progrese semnificative, avansând pe teritoriul ucrainean prin breșele descoperite în apărarea acestuia.

Analizele OSINT au confirmat că rușii au intrat adânc în teritoriul controlat de Ucraina, îndreptându-se spre Kramatorsk și spre frontiera cu Dnepropetrovsk. Această ofensivă creează o presiune enormă asupra pozițiilor ucrainene, punând în pericol zone întărite strategice.

Gravitatea situației și ritmul rapid al avansării rusești subliniază necesitatea iminentă a unei susțineri diplomatice și militare pentru Ucraina. Rămâne totuși de văzut dacă schimbările politice și strategice vor permite menținerea liniei de apărare.

Alaska: Un potențial nou acord de pace?

În următoarele zile, viitorul Ucrainei ar putea fi definitivat de discuțiile din Alaska. Este esențial să se stabilească un echilibru între independența și suveranitatea Ucrainei și posibilele concesii teritoriale, menținând totodată integritatea statului și perspectivele sale euroatlantice.

Oricare ar fi rezultatul discuțiilor, este puțin probabil ca un compromis să dureze în fața angajamentului cunoscut al Rusiei de a exploata orice fereastră de oportunitate. Situația geopolitică rămâne tensionată, iar susținerea comunității internaționale este fundamentală pentru a preveni viitoare invazii.

• Acest articol este o versiune revizuită și extinsă a unui text anterior publicat în revista 22, intitulat „Strategia lui Witkoff la Moscova”, datat 12 august 2025. Versiunea curentă a fost inițial publicată pe Contributors.