Ofițere sub acoperire utilizează joggingul pentru a captura hărțuitorii stradali: 18 suspecți au fost reținuți

Un proiect pilot inovator lansat în comitatul Surrey din Regatul Unit și-a propus să educe și să descurajeze comportamentul infracțional. Conform surselor guvernamentale, polițistele care au acționat sub acoperire au întâmpinat claxoane și remarci ofensatoare la scurt timp după ce au început să alerge.

Forțele de ordine britanice din Surrey au organizat o operațiune inedită, trimițând polițiste deghizate să facă jogging pentru a surprinde pe făptașii care apelează la hărțuirea femeilor. Aceasta s-a încheiat cu 18 rețineri pentru infracțiuni variate, de la hărțuire la agresiuni sexuale și furturi.

Conform inspectorului Jon Vale, responsabil cu combaterea violenței asupra femeilor și tinerelor în Surrey, hărțuirea în public este prea des întâlnită, afectând chiar și polițistele în momentele lor libere.

Vale a subliniat un sondaj care arată că aproape jumătate din femeile care aleargă în anumite zone ale comitatului evită să denunțe incidentele de hărțuire la poliție.

Deși hărțuirea verbală nu este considerată o infracțiune specifică, aceasta poate evolua în fapte mai grave de natură sexuală.

Operațiunea a avut ca obiectiv principal descurajarea agresorilor

În cadrul inițiativei de o lună, polițiste în civil au alergat în echipament sportiv, susținute de echipe de intervenție pregătite să acționeze rapid în cazul unor incidente de hărțuire.

De asemenea, polițiștii în uniformă colaborează cu diverse grupuri comunitare pentru a difuza informații referitoare la eforturile de combatere a violenței împotriva femeilor.

Într-un interviu acordat postului LBC, Vale a menționat că operațiunea are ca scop prevenirea comportamentului infracțional: „Polițistele noastre au fost claxonate în mai puțin de zece minute de activitate, iar în câteva momente situații similare s-au repetat – aceasta este frecvența la care ne confruntăm cu astfel de incidente.”

„Acțiuni precum încetinirea unui vehicul, strigarea sau chiar aruncarea privirilor pot avea un impact semnificativ asupra vieții femeilor, împiedicându-le să se bucure de activități banale precum alergatul. E imperios necesar să ne întrebăm dacă situația ar putea să degenereze și să gestionăm riscurile înainte de a fi prea târziu”, a afirmat oficialul.

Vale subliniază că, în multe dintre cazuri, intervențiile polițiștilor au constat în educație și avertismente asupra comportamentelor necorespunzătoare ale indivizilor.

„În situațiile în care se înregistrează recidive sau comportamente mai serioase, ne asigurăm că infractorii sunt trași la răspundere legală. Suntem conștienți de importanța acestei probleme și vom continua să monitorizăm zonele de alergare frecvent”, a conchis Vale.

Provocările zilnice ale femeilor

Abby Hayward, o polițistă care a participat la misiune sub acoperire, menționează că a experimentat direct dificultățile cotidiene cu care se confruntă femeile.

„Comportamentul hărțuitor este adesea ori o manifestare a unei atitudini mai periculoase, ori o lipsă de înțelegere care poate fi corectată. Este esențial să intervenim pentru a preveni escaladarea sau pentru a educa persoanele, arătându-le că astfel de gesturi sunt inacceptabile”, a declarat Hayward.

Operațiunea a atras și critici, potrivit unor surse mass-media.

Un grup pentru libertatea de exprimare a caracterizat inițiativa ca fiind un „experiment socio-psihologic neobișnuit”, sugerând că poliția ar trebui să se concentreze pe aplicarea legilor existente și prevenirea criminalității grave, cum ar fi atacurile armate sau furturile.

Totuși, alte regiuni din Regatul Unit au început să adopte măsuri similare.

Poliția din capitală a alocat ofițeri care să se alăture femeilor din cluburile de alergare din Londra, ca răspuns la îngrijorările privind hărțuirea.

Un studiu al Universității din Manchester arată că peste două treimi dintre femeile din nord-vestul Angliei au fost hărțuite în timp ce făceau jogging, raportând acte de agresiune verbală și alte abuzuri.

Deși aceste incidente devin o normă, multe victime nu le mai comunică autorităților, considerându-le „o parte a cotidianului”.