Cum hamsiile au impulsionat economia Peruană timp de 40 de ani și cum intervenția unui chimist german a schimbat totul
Hamsiile au constituit fundamentul prosperității economice a Perului în mijlocul secolului al XIX-lea, nu prin exporturi directe, ci prin rolul lor în industria guano-ului, un fertilizator de mare valoare, bogat în nitrați și fosfor. Aceasta nu doar că fertiliza solul, ci și servea ca materie primă la fabricarea prafului de pușcă, alături de glicerina obținută din nuca de cocos.
Guano-ul provenea din excrementele păsărilor marine, precum cormoranii, de pe insulele din apropierea coastei Pacificului. Hamsiile, care populează zona datorită curentului Humboldt, bogat în nutrienți, constituiau hrana principală a acestor păsări, așa cum explică economistul Ha-Joon Chang în lucrarea sa "Edible Economics".
Perioada „Era Guano” (1840-1880) și impactul său asupra economiei peruviene
Guano era crucial nu doar pentru Peru, ci și pentru alte state. În 1856, Congresul Statelor Unite a adoptat Legea Insulelor Guano, care permitea cetățenilor americani să revendice insulele bogate în guano la nivel mondial, consolidând astfel influența SUA în comerțul global. Regatul Unit, Franța și alte națiuni au ocupat, de asemenea, insule populare datorită resurselor de guano.
Însă, prosperitatea bazată pe guano a fost efemeră, iar după trei decenii, exporturile au început să scadă din cauza supraexploatării.
După descoperirea zăcămintelor de salpetru în anii 1870, care putea fi utilizat ca fertilizator și praf de pușcă, economia peruană a fost afectată grav în urma Războiului Pacificului (1879-1884), când teritoriile bogate în guano au fost preluate de Chile.
Totuși, în 1909, chimistul german Fritz Haber a descoperit o metodă prin care azotul din atmosferă putea fi convertit în amoniac, permițând astfel dezvoltarea îngrășămintelor artificiale.
Invenția lui Haber-Bosch și impactul său revoluționar
Haber a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Chimie în 1918, însă inițiativele sale în domeniul armamentului chimic din Primul Război Mondial îi umbrește succesul inițial.
Tehnologia sa a fost pusă în aplicare de Carl Bosch, un alt om de știință german, și a dus la procesul Haber-Bosch, care a revoluționat producția de îngrășăminte artificiale, înlocuind astfel guano ca standard în acest domeniu. De asemenea, producția de nitrați extrasi natural a scăzut drastic în întreaga regiune.
Inovațiile tehnologice și impactul asupra economiilor mondiale
Descoperirea coloranților sintetici în Marea Britanie și Germania a distrus industria coloranților naturali, afectând state precum Guatemala, care depindea de cochineal, un colorant foarte apreciat.
Cochinealul este obținut din insecta Dactylopius coccus, un tip de "gândac" care servea la obținerea celebrei nuanțe roșii utilizate în vopsirea diverselor produse.
Prin inovarea sa în fabricarea alizarinei din gudron de cărbune în 1868, BASF a transformat economia globală a coloranților.
De asemenea, BASF a dezvoltat tehnologia pentru obținerea indigo-ului artificial, ceea ce a afectat profund industria tradițională din India.
La mijlocul anilor 1970, economia Malaeziei s-a văzut amenințată de dezvoltarea cauciucului sintetic, dar s-a diversificat rapid în alte industrii.
Provocările venite din partea eficienței producătorilor
Până în anii 1880, Brazilia deținea monopolul asupra cauciucului, însă britanicii au reușit să dezvolte culturi eficiente de arbori de cauciuc în alte regiuni.
De la începutul anilor 2000, Vietnamul a devenit al doilea cel mai mare exportator de cafea, influențând semnificativ piețele internaționale.
Astfel, inovațiile tehnologice au avut puterea de a distruge piețele naturale (precum guano-ul) și de a genera altele noi, precum îngrășămintele chimice.
Dacă o națiune dezvoltă tehnologii avansate, va reuși să depășească limitările impuse de resursele naturale. De exemplu, Olanda, cu o densitate mare a populației, a devenit al doilea cel mai mare exportator agricol, folosind tehnologii avansate precum agricultura de seră și metodele hidroponice.
Astfel, capacitățile de producție îmbunătățite prin industrializare permit națiunilor să se adapteze și să prospere, demonstrând modul în care progresul tehnologic poate susține standarde de viață ridicate în mod sustenabil.
