Cum să creștem băieți afectuoși și încrezători într-o societate care promovează masculinitatea „dura”? Psiholog: „Bărbații conectați emoțional sunt mai echilibrați psihic și au relații sănătoase”

De-a lungul generațiilor, băieții au fost învățați un mesaj simplu: a fi vulnerabil înseamnă slăbiciune, iar afecțiunea este o formă de debilitate. Dar ce se întâmplă când aceștia devin adulți și nu știu cum să ofere iubire, să-și exprime sentimentele sau să construiască relații sănătoase? Cum putem să formăm băieți afectuoși, empatici și siguri în ei, în timp ce societatea favorizează bărbații „duri”? Psihologul Viorica Păun discută despre ce înseamnă o masculinitate sănătoasă și cum o putem dezvolta încă din copilărie.

„Băieții nu trebuie să plângă!” „Fii tare, nu arăta slăbiciune!” „Ești un bărbat sau ce?!”. Ne aflăm într-o cultură în care băieții sunt învățați să fie duri, reținuți, și să nu solicite ajutor. Însă, tot mai mulți părinți recunosc că acest model nu mai este funcțional. Observă că micuții lor devin frustrați, furioși sau retrași și se întreabă cum pot să-i învețe să fie puternici fără a le reprima emoțiile.

„Nu putem să ne educăm copii după metoda folosită de părinții noștri, deoarece aceștia ne-au îndrumat pentru o lume care nu mai există”, afirmă psihologul Viorica Păun, clinician principal specializat în consilierea psihoterapeutică. Psihologul subliniază importanța rescrierii acestui tipar, sugerând că putem începe să facem schimbări chiar din relația tată-fiu.

Masculinitatea nu implică absența emoțiilor

„Emoțiile trebuie incluse în modelul parental ca surse de putere, nu ca slăbiciuni de ascuns”, explică expertul. Băieții trebuie să învețe că este normal să fie triști, supărați sau frustrați. Ei pot fi blânzi și totodată curajoși. „Trebuie să îi sprijinim pe băieți să-și exprime afecțiunea și empatia, deoarece un suflet bogat are mult de oferit”, adaugă Viorica Păun.

Masculinitatea reală nu este opusul sensibilității, ci o completează. „A fi mascul și a fi capabil de afecțiune reprezintă o adevărată curaj”, menționează psihologul. Deși această afirmație pare contraintuitivă în cultura noastră, cercetările confirmă că bărbații care sunt capabili să se conecteze emoțional au o stabilitate mentală mai bună și relații sănătoase.

Un studiu din American Journal of Men’s Health (2018) sugerează că bărbații care refuză normele tradiționale de masculinitate, cum ar fi stoicismul și autosuficiența extremă, au o empatie mărită, flexibilitate cognitivă și satisfacție în relații. În contrast, cei care urmează aceste norme cu strictețe au o incidență mai mare a anxietății, depresiei și izolării sociale.

Mai mult, cercetările în domeniul neuroștiinței arată că afectiunea exprimată de tați reduce riscul de tulburări de comportament la copii. Un tată care își îmbrățișează fiul nu îl face doar să se simtă iubit, ci reglează efectiv reacția biologică a acestuia la stres, conform Harvard Center on the Developing Child.

Reconceptualizarea masculinității: curajul de a arăta blândețe

Viorica Păun sugerează o reconceptualizare a masculinității prin schimbarea atitudinii în familie. „Cum își dezvoltă un băiat masculinitatea? Încurajându-l să-și exprime opiniile, să ia decizii și să-și susțină părerile, dar fără agresivitate verbală sau comportamentală”, explică psihologul. Nu avem nevoie de băieți supuși și retrași, ci de tineri care învață că respectul se obține prin autenticitate, nu prin frică.

Această schimbare nu înseamnă slăbirea caracterului, ci întărirea lui pe baza cooperării, responsabilității emoționale și echilibrului. Băieții trebuie să audă că pot fi curajoși și atunci când spun „nu știu”, „îmi e frică” sau „am nevoie de ajutor”. În comunitățile în care modelele masculine sunt variate și emoțional disponibile, tinerii învață că pot excela fără a deveni autoritari sau insensibili. A le permite să-și exprime îngrijorările nu îi face mai puțin bărbați, dimpotrivă, îi pregătește pentru relații sănătoase și o viață interioară echilibrată.

Pe termen lung, un băiat care a învățat să fie sincer cu sentimentele sale nu va deveni un bărbat care se apără prin atacuri sau care suferă în tăcere. El va deveni un adult capabil să-și regleze emoțiile, să comunice clar și să experimenteze empatia – trăsături esențiale într-o societate matură.

Să nu ne temem de exprimarea afecțiunii copiilor

„Părinții simt adesea presiunea emocțională din partea copiilor lor”, spune psihologul. În loc să ignorăm sau să minimizăm acest lucru, trebuie să-l vedem ca o oportunitate de conectare.

Mulți dintre noi, însă, avem traume nerezolvate: „Un tată care nu a avut un atașament sănătos în copilărie și a crescut într-un mediu agresiv tinde să evite intimitatea emoțională. În loc să se conecteze cu propriul copil, își proiectează nevoia de control și validare asupra altor aspecte, precum bunurile materiale sau cariera, căutând acolo sens și recunoaștere. În aceste condiții, copilul se va simți nevăzut și neîmplinit”, explică Viorica Păun.

„Confruntarea cu trecutul personal îi ajută pe tați să își înțeleagă copiii, dar nu poate înlocui acțiunea”

Aceasta este o observație esențială. Vindecarea emoțională individuală este importantă, dar nu este suficientă fără a urma acțiuni conștiente în relația cu copiii.

Cum putem ajuta fiii noștri să nu perpetueze traumele noastre? Prin gesturi mici și consecvente. „Ajutați copilul să învețe să își exprime emoțiile atunci când aveți tendința de a-i spune cum să reacționeze: «nu te supăra», „fii calm””, ne sfătuiește psihologul.

Este crucial să nu controlăm reacțiile lor, ci să îi întrebăm ce simt și să-i încurajăm să reflecteze asupra reacției lor în raport cu situația. De asemenea, este important să le oferim criterii morale, nu ordine.

„Evitați să priviți copiii ca pe un proiect personal sau ca pe o oportunitate de a realiza propriile ambiții”

Copiii noștri nu sunt trofee sau extensii ale dorințelor noastre. Ei sunt ființe în formare care necesită părinți nu perfecți, ci autentici. Nu trebuie să fim distanți, ci prezenți; nu trebuie să fim rigizi, ci suficient de curajoși pentru a le arăta că emoțiile nu sunt dușmani, ci conexiuni valoroase, subliniază Viorica Păun. Expertul recomandă părinților să „evite să își construiască perspectivele asupra copiilor pe baza propriilor aspirații sau realizări”.