Astronomii descoperă o planetă gigantică neobișnuită în jurul unei stele pitice

O stea mică, având doar o cincime din masa Soarelui, a surprins cercetătorii prin găzduirea unei planete gazoase uriașe, denumită TOI-6894b, un fenomen considerat de mult timp aproape imposibil, conform SciTechDaily.

Această descoperire, bazată pe datele obținute de la misiunea TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) și confirmată prin utilizarea unuia dintre cele mai mari telescoape la nivel global, pune la încercare teoriile fundamentale privind formarea planetelor.

TOI-6894 este o pitică roșie de mici dimensiuni, având doar 20% din masa Soarelui. Stelele de acest tip sunt frecvente în galaxie, dar de regulă nu sunt considerate potrivite pentru a găzdui planete gigantice. Oamenii de știință au susținut mult timp că aceste stele cu masă mică nu generează condițiile necesare pentru formarea sau întreținerea planetelor mari.

Totuși, o descoperire surprinzătoare publicată în revista Nature Astronomy a relevat semnătura distinctă a unei planete uriașe, denumită TOI-6894b, care orbitează această stea mică.

Planeta a fost identificată în cadrul unui studiu amplu bazat pe datele colectate de misiunea TESS a NASA, dedicată identificării exoplanetelor prin monitorizarea luminozității stelelor. Proiectul, condus de dr. Edward Bryant de la Universitatea din Warwick și de la Mullard Space Science Laboratory al University College London (UCL), s-a concentrat pe găsirea planetelor gigantice în jurul stelelor mai mici.

O descoperire semnificativă în domeniul exoplanetelor

Dr. Edward Bryant, bursier al Warwick Astrophysics Prize și autor principal al studiului, a declarat că „această descoperire ne-a umplut de entuziasm”. „Am examinat inițial observațiile TESS asupra a peste 91.000 de stele pitice roșii cu masă mică, căutând planete gigantice”, a explicat el.

„Apoi, folosind observații realizate cu VLT-ul ESO, unul dintre cele mai mari telescoape din lume, am identificat TOI-6894b, o planetă gigantică care tranzitează steaua cu cea mai mică masă cunoscută ce găzduiește o astfel de planetă. Nu ne-am așteptat ca planete de acest tip să se formeze în jurul stelelor cu masă așa de mică”, a precizat Bryant.

„Această descoperire va reprezenta un punct de referință pentru înțelegerea extremelor în formarea planetelor gigantice”, a adăugat cercetătorul.

Mistere ale formării planetare

Conform teoriilor actuale, procesul de formare a planetelor gigantice este considerabil mai complex în jurul stelelor cu masă redusă, deoarece cantitatea de gaz și praf din discul protoplanetar (materia de bază pentru formarea planetelor) este insuficientă pentru a permite formarea unui nucleu suficient de greu care să declanșeze procesul rapid de acumulare.

Totuși, existența lui TOI-6894b – o planetă gigantică care orbitează o stea extrem de ușoară – sugerează că acest model este incomplet și necesită teorii alternative.

Dr. Edward Bryant a adăugat:

„În funcție de masa planetei, TOI-6894b s-ar fi putut forma printr-un proces intermediar de acumulare a nucleului, unde o protoplanetă se formează și acumulează gradat gaz, fără a deveni suficient de masivă pentru a activa acumularea rapidă”.

O altă posibilitate este ca planeta să fi apărut dintr-un disc instabil gravitațional. În anumite circumstanțe, discul din jurul stelei devine instabil din cauza forței gravitaționale pe care o exercită asupra sa. Aceste discuri se pot fragmenta, iar gazul și praful pot colapsa formând o planetă.

Cu toate acestea, echipa de cercetare a constatat că nicio teorie nu explică complet formarea TOI-6894b pe baza datelor disponibile, ceea ce lasă originea acestei planete gigantice ca o întrebare deschisă.

Observații viitoare prin Telescopul Spațial James Webb

Atmosfera planetei TOI-6894b urmează să fie analizată cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST) în termen de 12 luni. Aceste observații ar putea ajuta astronomii să determine dacă una dintre teoriile existente poate explica formarea acestei planete neașteptate.

Cercetătorul asociat Dr. Andrés Jordán, de la Millennium Institute of Astrophysics și profesor la Universitatea Adolfo Ibáñez, a declarat:

„Acest sistem reprezintă o nouă provocare pentru modelele de formare a planetelor și constituie o țintă foarte interesantă pentru observații viitoare, care vor contribui la caracterizarea atmosferei sale.”