Interviu: muzica unui violoncel in sala de clasa poate inspira profund elevii; mesajul unei tinere dirijoare remarcate catre profesori si parinti

Ea subliniaza ca vibratiile instrumentelor pot fi extrem de intense nu doar auditiv, ci si fizic, iar efectul acestor sunete asupra corpului poate fi cu adevarat impresionant. Dirijoarea promitatoare din Generatia noua europeana vorbeste despre interactiunile cu elevii ca despre unele dintre cele mai captivante momente ale carierei sale. In prezent se afla in Bucuresti, unde ia parte la Festivalul George Enescu 2025.

Nu este doar o figura interesanta a segmentului de varsta actual al dirijorilor din Europa; exemplul ei demonstreaza cum talentul autentic, sustinut de disciplina si curiozitate artistica, poate transforma o cariera intr-una solida intr-un domeniu frecvent ghidat de traditie. A inceput sa faca muzica in copilărie, a studiat vioara si a cantat in corul copiilor al Operei de Stat Bavareze din München. A studiat dirijatul la Weimar si la Conservatorul din Zürich, beneficiind de indrumarea unora dintre cei mai respectati mentori din Europa — Johannes Schlaefli, Peter Eötvös, David Zinman, Paavo Järvi.

In martie 2022 a castigat premiul Orchestrei si a primit o bursa de doi ani la Academia La Maestra. Creat in 2019 de Paris Mozart Orchestra si Philharmonie de Paris, Concursul International La Maestra pentru dirijoare are ca scop valorificarea si oferirea de oportunitati profesionale femeilor dirijoare din intreaga lume, fara limita de varsta.

Tot in 2022 artista a colaborat cu François-Xavier Roth la noua productie Lohengrin a Operei de Stat Bavareze, precum si la spectacolul Flautul fermecat de la Theatre des Champs-Elysées, alaturi de Les Siècles, o orchestra tinara care utilizeaza instrumente istorice si aduce o perspectiva proaspata asupra catorva secole de creatie.

In prezent, Dubitsky activeaza ca dirijoare asistenta la Gürzenich Orchester Köln. Are o cariera variata si o paleta ampla de repertorii, reflectata prin multiple prezențe in marile centre culturale europene, de la Paris si Geneva pana la Porto si Zürich.

In palmares figureaza dirijari la Gürzenich Orchester Köln, Philharmonie Luxembourg, Orquestra Sinfônica do Porto Casa da Música, Orchestra din Paris, Ensemble Modern, Deutsche Kammerakademie Neuss, Orchestra Naționala a Provinciei Avignon, Orchestra Naționala de la Cannes, Paris Mozart Orchestra si Dresdner Filharmonie, iar recent a incheiat un turneu international cu concerte in Paris, Geneva, Berna si Zürich, lucrand cu violoncelisti ca Sol Gabetta si Xavier Philippe si cu Les Siècles, intr-un program axat pe muzica franceza.

Ceea ce o distinge cu adevarat este modul in care imbina rigoarea repertoriului clasic cu o energie contemporana, lipsita de rigiditate, dar puternic ancorata in structura. Ea viseaza un recital plin de emotie si inspiratie pentru public si pentru muzicienii cu care lucreaza.

In stagiunile viitoare, Ustina Dubitsky isi va face debutul alaturi de Orchestra Filarmonica din Odense si de Orchestra Konzerthaus din Berlin, urmand sa reia colaborarea cu Porto Casa da Música, Ensemble Moderne, Ensemble Intercontemporain si Les Siècles.

Cariera sa a debutat in Romania in cadrul Festivalului International George Enescu, unde dirijeaza ansamblul Les Siècles pe 3 septembrie, la ora 17:00, la Ateneul Roman. Repertoriul include Concertul pentru vioara in re major op. 61 de Ludwig van Beethoven si Simfonia fantastica op. 14 de Hector Berlioz, ambele interpretate cu instrumente de epoca.

• Cea de-a XXVII-a editie a Festivalului International George Enescu se va desfasura intre 24 august si 21 septembrie, iar tema din acest an — Aniversari / Celebrations — aduce omagii pianistilor si momente-cheie din istoria unor ansambluri de prestigiu. Evenimentul marcheaza 70 de ani de la moartea lui George Enescu si omagia creatori emblematici ai secolului XX: 150 de ani de la nasterea lui Maurice Ravel, 100 de ani de la nasterea lui Pierre Boulez sau 50 de ani de la moartea lui Dmitri Șostakovici. In Bucuresti, timp de 29 de zile, vor urca pe scena peste 4000 de artisti din 28 de tari, in peste 95 de concerte, desfasurate la Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Auditorium a MNAR, Sala Radio, Teatrul Odeon, MINA, Opera Nationala Bucuresti si Teatrul National I.L. Caragiale.

Este o viata solitara. Cel mai important lucru este sa fim mereu blanzi cu noi insine.

Cum ați ajuns să urmați o carieră de dirijoare? A fost un moment definitoriu care v-a schimbat calea si v-a dus pe podium? – Ustina Dubitsky: as spune ca a fost mai mult o combinatie de decizii mici, incepand cu decizia parintilor mei de a-mi oferi lectii de vioara cand eram copil, pana la decizia de a studia dirijat. Dar nu am avut niciodata visul de a deveni dirijoare – dimpotiva. Mereu am crezut ca nu voi reusi sa o studiez pentru ca nu sunt deloc o pianista buna si, in majoritatea locurilor unde te poti perfectiona la dirijat, cer sa fii foarte buna.

Lumea dirijatului ramane, si astazi, profund marcata de traditii masculine. Cum ati reusit sa va construiti o voce distincta si respectata intr-un domeniu in care aparitia femeilor pe podium este inca rara? – Ei bine, nu sunt sigura ca pot oferi un raspuns definitiv. Cum as putea sa stiu cu adevarat ca am o voce distincta si respectata si, mai important, ca, daca da, acest lucru tine de faptul ca sunt femeie? Nu exista posibilitati de masurare, deoarece totul este subiectiv, nu?

Care credeti ca sunt calitatile esentiale pe care un dirijor trebuie sa le aiba pentru a avea succes la nivel international? – Cand vorbim despre calitatile esentiale pentru succes in carierele noastre, viata profesionala este foarte particulara, definita in mare parte de incertitudini, cel putin asa o vad eu. Trebuie sa fim foarte flexibili in toate — de la repertoriul pe care il invatam, la cum reactionam la fiecare orchestra si la calatoriile noastre. De asemenea, este crucial sa putem trai bine cu noi insine, pentru ca aceasta este o viata adesea solitara — ceea ce poate parea surprinzator. In afara repetitiilor si a concertelor, cand parasim cladirea suntem singuri, in orase si tari straine, adesea fara familie. Suntem singuri si cu experientele noastre din repetitii sau concerte. Poate cel mai important lucru este sa ramanem mereu blanzi cu noi insine, poate cea mai importanta lectie pe care am invatat-o de la profesorul meu.

Pentru mine, sunt doar eu, cu muzica mea in mine, fara sa analizez stilul sau scopul meu.

Vă simțiți susținută de alte femei din domeniu? Exista forme de solidaritate sau mentorat între dirijoarele femei? – Da, exista programe care sprijina femeile. Am participat la competitia La Maestra de la Paris, creata de dirijoarea Claire Gibault acum cativa ani. Este o competitie pentru dirijoare, dar beyond, ofera fiecărei semifinaliste o bursa de doi ani dupa competitie, cu masterclassuri, concerte si alte oportunitati. In plus, Marin Alsop contribuie mult. La nivel personal exista si schimb intre colege, dar in principal pentru ca suntem prietene si nu doar femei care dirijeaza.

Cum va definesti locul tau in peisajul muzicii clasice de astazi? In ce moduri simti ca poti contribui la reimprospatarea repertoriului si la evolutia limbajului interpretativ contemporan? – Nu cred ca voi avea vreodata un raspuns clar. Aceste lucruri tind sa fie mai usor de inteles din exterior. Pentru mine inseamna doar eu, cu muzica mea in mine, fara sa analizez obsesiv stilul sau scopul personal. Vreau doar sa ofer publicului si muzicienilor cu care lucrez un concert plin de emotie si inspiratie. In ceea ce priveste repertoriul, este un subiect separat; ma intereseaza sa creat o conexiune intre piesele din program, astfel incat sa aiba relevanta nu doar din punct de vedere muzical, ci si tematic, creand o dramaturgie a serii. Alegerea programului este un proces de durata, gandit intens, si deja m-a purtat spre descoperiri personale.

Muzica imi permite intotdeauna sa fiu foarte conectata cu orchestra.

Ce simtiti cand urcati pe scena si incepeti sa dirijati? Cum influenteaza muzica aleasa starea dumneavoastra interioara? – De obicei, sunt plina de entuziasm. Muzica exercita o influenta uriasa asupra mea. Cu cat stiu mai multe despre lucrarile respective — contextul, sensul intern, viata compozitorului — cu atat ma simt mai conectata la ele si mai clara in viziunea mea asupra muzicii. Uneori este usor sa las muzica sa curga prin corp, alteori este mai dificil. In general, cred ca muzica imi permite intotdeauna sa fiu foarte conectata cu orchestra.

Ce mesaj ati avea pentru o tanara ce viseaza sa devina dirijoare? – Sa o faca, dar sa aleaga cu grija profesorii.

Ce pregatiti pentru Festivalul George Enescu 2025? – Vom interpreta Concertul pentru vioara in re major de Beethoven, cu Isabelle Faust, si Simfonia fantastica de Berlioz, toate pe instrumente de epoca.

In lumea rapida si fragmentata de azi, ce rol mai are muzica clasica in societate? Cum credeți ca poate ramane relevanta si vie pentru noile generatii? – In experienta mea cu concertele pentru copii de la scoala, acestia au fost intotdeauna inspirati de ceea ce am cantat pentru ei. In mare parte depinde de modul in care vorbim despre muzica si despre temele din muzica, dar este important si sa simti instrumentele aproape, cum ar fi in sala de sport a scolilor. Uneori uitam cat de puternice sunt vibratiile noastre, doar fizic, si cat de impresionant este impactul asupra corpurilor copiilor. Daca aceste bucu vi au sansa sa auda un violoncel direct in sala de clasa, poate avea un impact foarte mare. Apoi incurajeaza curiozitatea, permite intrebarile fara tabu despre activitatea noastra. Este cu adevarat interesant sa asculti ce au de spus in aceste momente. Iar pentru mine, acest schimb este cheia pentru a face muzica relevanta pentru toate generatiile.