Gabriel Liiceanu, după votul din turul 2: „A venit momentul să pășim cuviincios în rândul umanității civilizate”

„Este esențial să ne eliberăm, chiar și în acest moment istoric, de utopia interbelică a „țării mândre ca soarele de pe cer”, care ne-a servit drept balsam pentru rănile orgoliului nostru afectat”, afirmă Gabriel Liiceanu.

„O țară normală care își asumă pe deplin umanitatea și bunătatea, nu una purificată, este ceea ce avem cu adevărat nevoie, într-un demers de îmbunătățire constantă”, subliniază Gabriel Cercel, într-un articol publicat pe Contributors.

Cercel, doctor în filozofie și fost student al lui Gabriel Liiceanu, mentionează că „purificarea de balcanic reprezintă o obsesie profundă și persistentă în cultura română.”

„Este necesar să revenim la echilibrul natural al culturii noastre: fără fatalisme mioritice, dar și fără excesele patologiei”, completează Cercel.

„Singura modalitate de a ne vindeca orgoliile rănite și de a ne revendica demnitatea este să ne ridicăm, împăcați cu noi înșine și cu ceilalți, în spiritul european și universal, acceptând toate stigmatele specificității noastre”, scrie filozoful.

„Cum dorim să ne definim ca români?”

Opinia sa reprezintă „un cadou neprevăzut” de ziua lui Gabriel Liiceanu, care îi răspunde printr-o scrisoare deschisă.

„Cuvintele tale sunt un dar valoros pentru cititorul român, inspirându-ne la o introspecție privind identitatea noastră ca națiune. Cum dorim să ne definim cu adevărat ca români?”, se întreabă Gabriel Liiceanu, referindu-se la „suveranismul” nostru întemeiat pe un complex mioritic vast.

„Ce-ar fi să ne desprindem irevocabil de o utopie lamentabilă?”, întrebă Liiceanu.

„Ceea ce ne transmiți, dragă Gabi, este să ne rupt din această utopie interbelică a „țării mândre ca soarele de pe cer”, cu care ne-am îmbrăcat orgoliile afectate, să renunțăm la tacticile de a ne masca originea modestă și de a crea genealogii inventate cu strigăte de mărire. Este timpul să pășim cu demnitate în soarele umanității civilizate și „să ne ridicăm, împăcați cu noi și cu ceilalți, într-un context european și universal, cu toate stigmatele apartenenței noastre”.