Macron propune extinderea umbrelei nucleare franceze în Europa. Eficiența acesteia în raport cu Rusia rămâne însă o întrebare deschisă.

În prezent, Franța nu poate înlocui capacitatea de descurajare nucleară pe care o oferă Statele Unite, conform analizelor realizate de The Conversation și Center for Strategic and International Studies. Totuși, inițiativa Parisului, în contextul incertitudinii relației transatlantice, a provocat reacții negative în Moscova.

Într-un discurs plasat pe un ton grav, președintele francez Emmanuel Macron a menționat că va aborda cu aliații europeni posibilitatea de a utiliza capacitățile nucleare ale Franței pentru a apăra Europa de amenințările rusești, în contextul temerilor legate de o posibilă retragere a Statelor Unite din alianță.

Macron a caracterizat Rusia ca pe o „amenințare la adresa Franței și a Europei” și a declarat că a decis să inițieze o discuție strategică privind protecția partenerilor europeni prin intermediul descurajării nucleare.

Acțiunea lui Macron a fost influențată și de un mesaj recent de la Friedrich Merz, câștigătorul alegerilor din Germania, care a cerut o discuție despre „partajarea nucleară” cu Franța.

Rusia a reacționat rapid la propunerea Parisului, exprimându-și temerile legate de o posibilă extindere a umbrelei nucleare franceze.

Critici la adresa acestei inițiative s-au ridicat și din interiorul Franței, majoritatea venind din partea partidelor de extremă dreapta și stângă.

Experții subliniază că situația nu este deloc simplă, iar în prezent, Franța nu are capacitatea de a înlocui descurajarea nucleară oferită de SUA.

Acest demers, destinat să asigure liniștea aliaților europeni, ar putea totodată genera riscuri.

Franța și Marea Britanie: singurele state europene cu arsenale nucleare.

Franța a dezvoltat inițial arsenalul său nuclear ca răspuns la amenințările sovietice și pentru a evita dependența de SUA, explică Benoît Grémare, cercetător asociat la Institutul pentru Studii de Strategie și Apărare, Universitatea Jean Moulin Lyon 3.

Conform doctrinei, liderii politici din Franța susțin că statul poate folosi arsenalul său strategic în cazul unui atac asupra intereselor sale vitale.

Franța și Marea Britanie sunt singurele țări europene ce dispun de arme nucleare. Franța are aproape 300 de focoase nucleare, ce pot fi lansate din avioane sau submarine.

Marea Britanie deține aproximativ 250 de focoase nucleare; însă, spre deosebire de Franța, care are un arsenal suveran, Marea Britanie depinde de tehnologia americană.

Aceasta conferă Parisului o libertate considerabilă în definirea doctrinei sale nucleare și îi permite să vorbească în numele Uniunii Europene.

Descurajarea nucleară a SUA: credibilitate scăzută.

Extinderea umbrelei nucleare nu implică o implicare a altor state în deciziile legate de utilizarea acesteia.

Ministrul Apărării, Sébastien Lecornu, afirmă că disuasiunea nucleară „este franceză și va rămâne franceză”, subliniind că deciziile vor fi luate de președintele francez.

Sugestiile lui Macron pentru o dimensiune europeană a descurajării nu sunt complet inedite.

Ceea ce este nou, potrivit specialiștilor în apărare, este că, pentru prima dată, alte state europene manifestă interes pentru acest subiect.

„În trecut, când Franța a formulat propuneri în această direcție, alte țări erau reticente să răspundă”, a declarat Pierre Haroche, de la Universitatea Catolică din Lille.

„Nu doreau să transmită un mesaj de neîncredere în SUA și NATO”, a adăugat el.

„Dar Trump a schimbat această dinamică”, a concluzionat Haroche.

„Deși nu sunt discuții despre eliminarea descurajării nucleare americane, credibilitatea acesteia nu mai este la fel de puternică”, a notat el.

Modalități posibile de extindere a umbrelei nucleare franceze.

Cum ar putea funcționa o forță de descurajare nucleară europeană, provenită din Franța sau Marea Britanie, rămâne neclar.

O sugestie ar fi plasarea avioanelor franceze cu arme nucleare în alte state europene, precum Germania sau Polonia.

Dreptul de a da ordin pentru utilizarea acestora ar aparține președintelui Franței, dar prezența lor ar genera un simbol puternic.

Alternativ, bombardierele ar putea efectua patrule la frontierele europene, precum fac deja în mod regulat în Franța.

Raportul de forțe între Franța și Rusia.

Raportul de forțe arată clar că, fără sprijinul SUA, Franța se confruntă cu provocări majore. Are 290 de focoase nucleare în raport cu circa 1.600 desfășurate și aproape 2.800 stocate de Rusia.

Chiar dacă focoasele termonucleare franceze, împreună cu racheta balistică M51, ar putea distruge orașe importante din Rusia, este în continuare similat cu estimările făcute la televiziunea rusă privind rapiditatea de reacție a armelor lor.

Așadar, chiar și cu arsenalele britanic și francez, situația de securitate nu ar fi îmbunătățită semnificativ.

Necesitatea unui efort susținut pentru înlocuirea descurajării extinse a SUA.

În momentul de față, forțele nucleare ale Franței și Marii Britanii completează descurajarea extinsă a SUA, fără a putea înlocui aceasta eficient.

Dimensiunea arsenalei acestor două state este adaptată pentru apărarea intereselor lor vitale, astfel încât nu va putea fi un substitut veritabil în cazul retragerii americane.

De asemenea, rachetele americane stocate în Europa sunt aeropurtate, în timp ce Franța deține un arsenal nuclear aeropurtat.

Implementarea unei descurajări extinse în agricultura sa actuală ar necesita contribuții considerabile din partea aliaților europeni.

În plus, cele două mari puteri nucleare europene nu au doctrine compatibile pentru extinderea descurajării prin desfășurarea armelor în alte state.

Unii analiști afirmă că, datorită neclarității deja prezente în strategia nucleară a Franței, o lipsă de claritate ar putea în sine să constituie o formă de descurajare.

Totuși, Haroche susține că este esențial să comunice clar că Franța este pregătită să își folosească arsenalul pentru a apăra alte state.

Provocarea de a implementa o umbrelă nucleară franceză în Europa de Est.

Protejarea Europei cu ajutorul armelor nucleare implică o dezbatere strategică pentru a stabili puterea dorită, interesele de apărat și modul de comandă asupra acestora.

Evoluția infrastructurii nucleare europene necesită creșterea capacităților de descurajare și extinderea arsenalului francez pentru a răspunde amenințărilor din întreaga Uniune Europeană.

Aceasta ar necesita crearea de stocuri suplimentare de materiale fisionabile și reactivarea uzinelor închise în anii '90.

De asemenea, paradigma privind dimensiunea unui arsenal suficient trebuie reevaluată, având în vedere că puterile nucleare majore au condiții diferite de apărare.

Aspecte financiare și temporale.

Amenințările sporite necesită un buget considerabil pentru creșterea numărului de rachete și a avioanelor destinate transportării armelor nucleare.

Costurile revizuirii infrastructurii europene ar putea depăși 10 miliarde de euro anual, fără a număra costurile de întreținere și logistică.

Aceasta reprezintă o deliberare complexă, în special în contextul în care perspectivele pentru un sistem de apărare nucleară extinsă variază des în funcție de circumstanțele geopolitice.

Până acum, Germania a văzut Franța ca pe un partener complementar în politica de descurajare a SUA, dar teama de o posibilă retragere americană din Ucraina a ridicat semnificativ riscurile.

Macron a indicat că Franța ar putea să își prepoziționeze forțele nucleare în Europa de Est ca răspuns la provocările de securitate.

Prezența acestor avioane în Europa de Est ar putea descuraja Rusia să desfășoare atacuri, dat fiind costurile posibile unui răspuns nuclear din partea Franței.

Riscuri asociate extinderii umbrelei nucleare.

Chevreuil subliniază riscurile expansiunii umbrelei nucleare franceze, cu un impact direct asupra mediului geopolitic complex.

Încălcările dreptului internațional de către Rusia și criticile Chinei la adresa disuasiunii SUA complică și mai mult situația.

O astfel de mutare ar putea provoca efecte în lanț. Regiuni influente ar putea considera această variantă ca o justificare pentru a-și întări propriile capacități nucleare.

Președintele ucrainean a sugerat deja explorarea posibilității de a dobândi arme nucleare, în absența unei aderări la NATO.

Declarațiile oficialilor din Arabia Saudită, Coreea de Sud și Japonia reflectă preocupările globale cu privire la proliferarea tehnologiilor nucleare. Aceasta este o preocupare semnificativă în politica extinsă de descurajare întreprinsă de SUA.