Muzica clasică nu mai este destinată unei elite; poate fi ascultată acasă sau pe Spotify și YouTube – interviu cu Lahav Shani, unul dintre dirijorii remarcabili ai generației actuale

La 36 de ani Lahav Shani deține simultan două dintre cele mai influente poziții de conducere din peisajul dirijat european: director muzical la Israel Philharmonic Orchestra și dirijor principal la Rotterdam Philharmonic Orchestra. A fost prezent recent în București, în cadrul Festivalului Enescu, oferind un dialog publicului prezent la festival. El afirmă că muzica clasică nu mai este destinată elitelor și că oricine poate începe să o asculte pe Spotify sau YouTube pentru a-și forma o opinie.

• Mi-ar plăcea să existe o educație muzicală mai amplă în comunitate, o preocupare pe care Lahav Shani o subliniază în dialogul cu publicul festivalului.

Lahav Shani s-a născut în Tel Aviv în 1989 și a început studiul pianului la vârsta de șase ani. A urmat Școala de Muzică Buchmann-Mehta, unde a studiat pianul cu Arie Vardi și contrabasul cu Teddy Kling, fost prim-contrabasist al Israel Philharmonic Orchestra.

Ulterior, și-a continuat studiile la Academia de Muzică Hanns Eisler din Berlin. În 2013, la vârsta de 24 de ani, a câștigat Premiul I la Concursul Internațional Gustav Mahler din Bamberg, o distincție ce i-a propulsat rapid cariera. Trei ani mai târziu, în iunie 2016, a debutat cu Orchestra Filarmonicii din Rotterdam în calitate de dirijor și solist, iar în septembrie 2018 a devenit cel mai tânăr dirijor principal din istoria acestei orchestre.

În paralel, Shani a fost dirijor principal invitat al Vienna Symphony Orchestra în stagiunea 2017–2018. Începând cu 2020, a preluat funcția de director muzical al Israel Philharmonic Orchestra, continuând moștenirea lăsată de Zubin Mehta, care a condus instituția timp de 50 de ani. În 2023, a fost anunțat ca viitor Chief Conductor al Munich Philharmonic, funcție pe care o va ocupa începând cu sezonul 2026–2027.

Pe lângă activitatea dirijorală, Shani este un pianist activ, susținând concerte solo și adesea prezent în formulă dirijor și solist alături de orchestre de prim rang, inclusiv Staatskapelle Berlin și Orchestra Philharmonia.

Este, de asemenea, prezent în repertoriul de muzică de cameră, unde a participat la festivaluri precum Verbier, Aix-en-Provence sau Jerusalem Chamber Music Festival și a colaborat cu muzicieni ca Martha Argerich, Renaud Capuçon și Kian Soltani. Colaborările sale recente și viitoare includ ansambluri precum Berliner Philharmoniker, Wiener Philharmoniker, Royal Concertgebouw Orchestra, London Symphony Orchestra, Tonhalle-Orchester Zürich, Boston Symphony Orchestra, Orchestre de Paris și multe altele.

• La București, în cadrul Festivalului Enescu, Lahav Shani a dirijat alături de Orchestra Filarmonică din Rotterdam două concerte, pe 4 și 5 septembrie. Pe 5 septembrie, la Ateneu, a dirijat Intermezzi pentru coarde op. 12 de George Enescu, Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră op. 102 de Dmitri Șostakovici și Simfonia nr. 3 în mi bemol major op. 55, Eroica, de Beethoven. Cea de-a XXVII-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu se desfășoară între 24 august și 21 septembrie, iar tema anului este Aniversări / Celebrations, un omagiu adus marilor muzicieni și momentelor definitorii din istoria unor ansambluri de prestigiu. Evenimentul marchează 70 de ani de la moartea lui George Enescu și evocă repere ale secolului XX, precum 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, 100 de ani de la nașterea lui Pierre Boulez sau 50 de ani de la dispariția lui Dmitri Șostakovici. În București, timp de 29 de zile, peste 4000 de artiști din 28 de țări vor susține peste 95 de concerte în sălile Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Auditorium a MNAR, Sala Radio, Teatrul Odeon, MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, precum și la Opera Națională București și Teatrul Național I. L. Caragiale.

N-am fost niciodată sigur dacă dirijatul va deveni profesia mea

Ați început studiul pianului la vârsta de șase ani, apoi ați învățat contrabasul și dirijatul. Ce v-a atras la dirijat și când ați simțit că acesta este drumul profesional? Atractia a venit din experiența de a face parte dintr-o orchestră, și din sentimentul de a crea muzică alaturi de mulți muzicieni pe scenă. Tatăl dvs. este dirijor, iar această tradiție v-a orientat spre această vocație. Nu ați fost niciodată sigur dacă veți deveni dirijor sau pianist, dar ați încercat și ați avut noroc.

În cariera dvs. apăreți adesea în postura de pianist. Ce diferențe observați între a comunica prin gesturi când dirijezi și a conduce prin sunetul propriului instrument? Când dirijezi, rezultatul depinde de înțelegerea și încrederea reciprocă cu orchestra; dacă există o legătură reală, apar momente de comunicare autentică. Când interpretați la pian, aveți o legătură directă cu sunetul și puteți ajusta imediat. Nu înseamnă ca pianul oferă mai multă plăcere decât dirijatul; este o experiență diferita. Totuși, este extrem de stimulant să lucrați cu o orchestră de excepție și să împingeți colegii să dea mai mult; acest tip de schimb nu poate fi obținut în modul în care o faceți cu un singur instrument.

Cum se potrivește această dublă activitate – dirijatul și interpretarea la pian – și care dintre ele îți este mai aproape? Ambele gradează sufletul în mod profund, iar repertoriul este atât de vast încât nu vreau să aleg. Îmi doresc să înregistrez toate sonatele lui Prokoffiev la pian și să dirijez toate simfoniile lui Bruckner, Mahler și Prokofiev. Dacă pot face amândouă, o voi face.

Respectul se câștigă atunci când orchestra simte că poate avea încredere în tine

Din 2020 ești director muzical al Israel Philharmonic Orchestra, iar din 2026 vei prelua poziția de dirijor principal la Munich Philharmonic. Ce calități sunt esențiale pentru ca un dirijor să fie eficace și respectat în secolul XXI? Esențial este să clădești o relație de încredere cu orchestra: să știi ce faci, să respecți muzica și colegii, iar muzica să fie în centrul activității, nu ambiția ta. Dacă încerci să te ridici pe basm de puterea ta, vei pierde respectul; dacă rămâi cu adevărat dedicat muzicii și oamenilor care o realizează, pot apărea rezultate semnificative.

Colaborezi cu orchestre de top din Europa, Statele Unite și Asia. Cum diferă relația cu o orchestră în funcție de cultura sau tradiția acesteia? Fiecare orchestră are particularități: în Germania există mai multe formații de clasă mondială, iar în Franța ai orchestre renumite în Paris. În America, fiecare orchestră are propriul charismă. Așadar este dificil să generalizezi la nivel de continent; uneori există o compatibilitate facilă, alte ori nu. La fel, două oameni pot avea perspective total diferite în același oraș.

Începe pur și simplu de undeva și îți vei găsi calea

Cum percepiți modul în care generațiile tinere se raportează azi la muzica clasica? Este încurajator să vezi că tinerii sunt atrași în unele zone, dar există și temeri ca nu li se potrivește sau nu înțeleg destul. Încerc să atrag oamenii să participe: merg la concerte pentru tineri, sau ascultă acasă pe platforme, iar apoi își pot cultiva gustul treptat.

Trebuie să te întrebi ce îți place: piese scurte sau simfonii lungi, complexitate sau simplitate, energie sau relaxare. Fiecare are preferințe; cu timpul, dacă ești cu adevărat curios, vei descoperi suficiente piese, vei compara interpretări și vei identifica versiunea care te impresionează cel mai mult.

Nu există bine sau rău; există doar repere personale. E ca în cazul vinului: fiecare își are preferința. Totul depinde de experiență și de curiozitate. Dacă ești interesat, pornește de undeva și îți vei găsi drumul.

Crezi că muzica clasică rămâne percepută ca un domeniu rezervat elitei? Cum o putem face mai accesibilă pentru un public larg? Nu, nu este destinat doar elitelor; de la începuturi până astăzi, muzica clasică poate fi ascultată de toată lumea. Cu cât înțelegi mai mult despre ea, cu atât te vei implica mai profund, însă aceasta nu înseamnă că nu poți să te bucuri de ea chiar dacă încă înveți. Am ascultat multe piese în tinerețe fără să știu despre biografia compozitorului sau povestea din spatele lucrării, dar am iubit muzica oricum, iar asta demonstrează ca nu este exclusivist.

Asta contează la final, ceea ce fac oamenii, nu ceea ce face muzica

Ai o carieră impresionantă la o vârstă relativ tânără. Cum vezi evoluția muzicii clasice în următorul deceniu? Este greu sa anticipezi exact viitorul, dar rămâi optimist datorita curiozității tinerilor, talentului emergent și a dirijorilor dinamici. Însă îmi doresc o creștere a educației muzicale, pentru ca expunerea timpurie la muzică consolidează înțelegerea ei, dezvoltă relațiile interumane, colaborarea și gândirea complexă. De exemplu, înțelegerea contrapunctului și a vocilor might ajuta foarte mult.

Crezi că muzica, în special cea clasică, poate uni comunitățile și stimula schimbarea în modul în care oamenii gândesc? Da, poate influența perspectivele, dar schimbarea reală vine din acțiunile oamenilor. Unii folosesc muzica în scopuri politice sau sociale, alții doar creează muzică. În final, contează ce fac oamenii, nu ceea ce face muzica.

Pentru cei care nu au ascultat niciodată muzică clasica și vor să înceapă, ce compozitor sau lucrare recomandați? Privind programul festivalului, orice concert din oraș poate fi o sansă de a descoperi; sălile au o acustică superbă iar Enescu aduce cele mai bune orchestre, dirijori și soliști. Începe cu elemente de bază: încearcă diverse stiluri și epoci, de la Mozart la Ceaikovski, Mahler sau Shostakovich, și vezi ce te atinge cel mai mult.

In era de continut rapid si facil de acces, cum putem stimula rabdarea si profunzimea necesare pentru a aprecia cu adevarat muzica clasica? Este o provocare majora: asteptam semaforul verde si ne aruncam la telefon. Nu putem sa ne permitem sa oprim aceasta repetitie. Cand mergi la un concert si asculti efectiv o simfonie de 40 de minute, te poti regime intr-o experienta profunda. In vremuri trecute operele erau lungi si oamenii discutau in pauze despre ceea ce au auzit. Aceasta practica stimuleaza concentarea, in special la tineri, iar toata lumea are nevoie sa asculte cu atentie, nu doar in fundal. In felul acesta muzica se dezvăluie cu adevarat, la modul activ.