Am mers să-mi reînnoiesc viza și am aflat că, din păcate, mi s-a interzis intrarea pe viață. O istorie despre cum o relație toxică poate schimba cursul vieții.

Peste 25.000 de persoane figurează în evidențele oficiale ale condamnaților pentru trafic de droguri, iar această realitate include oameni cu cazier curat. Simona face parte dintre ei.

Simona a fost condamnată pentru trafic de droguri de risc, deși în prima instanță fusese achitată. La apel, instanța a stabilit o pedeapsă de doi ani cu suspendare, 60 de ore de muncă în folosul comunității și trei ani de probațiune.

Cazierul Simonei a fost curatificat în iunie 2025, după ani lungi de încercări.

În 2018 s-a aflat în locul nepotrivit, într-o relație toxică; iubitul său îngrijea în casa lui două plante de cannabis. Între ei obișnuiau să fumeze ocazional, însă nu erau comercianți.

În dimineața descinderii forțelor de ordine, se afla în casa iubitului. Inițial a fost martor, apoi suspect, iar în final inculpat. Amprentele sale de pe pungile sigilate cu iarbă au fost decisive pentru condamnare, iar hotărârea a arătat clar vinovăția.

Pedeapsa nu a fost doar juridică: a lăsat traume, nopți nedormite, depresie și anxietate.

Ulterior s-a mutat la mama ei, dormind până la trei luni în patul acesteia. Îi era frică să iasă în stradă, temându-se să nu repete un pas greșit și să se confrunte cu repercusiuni mai mari. Din cauza condamnării, nu mai poate călători în SUA, unde mergea des la o prietenă; încercând să își reînnoiască viza, a primit interdicția pe viață.

Își amintește cum s-a temut să pornească la drum cu mașina după ce a luat ibuprofen, temându-se să nu fie oprită de poliție și să revină în rolul de infractor.

În prezent lucrează de ani buni într-o firmă de marketing, este activă în viața socială, are propria firmă și a înființat o familie.

La condamnarea din 2019, instanța a subliniat un nivel înalt de educație și integrarea completă în societate, iar fapta pare să fi fost izolată și influențată de factori externi.

Sentința a lăsat-o cu o frică persistentă și i a redus semnificativ șansele de adopție, pentru că traficul de droguri este tratat ca o infracțiune gravă.

Trei ani de supraveghere au însemnat 60 de ore de muncă în folosul comunității la o grădiniță, vizite regulate la ofițerul de probațiune (la început lunar, apoi mai rar), obligația de a anunța orice plecare peste cinci zile și de a-și actualiza frecvent datele despre muncă și venituri, plus participarea la consiliere psihologică.

„Am respectat totul ca la carte”, spune Simona.

Însă, din perspectiva autorităților române, Simona rămâne identificată drept persoană asociată cu trafic de droguri.

„Este o poveste fără sfârșit”, spune ea, neîncrezătoare în eficiența registrului în prevenirea recidivei.

Își dorește să demareze un program de reabilitare pentru a ieși din registru și pentru a-și recâștiga demnitatea.

Povestiri similare despre oameni aflați în situații asemănătoare pot fi întâlnite în relatări ulterioare.