Românii contribuie cu peste 30% din cheltuielile pentru sănătate din propriul buzunar, în timp ce banii din CASS acoperă mai puțin de jumătate din costurile sistemului

Anual, pacienții din România suportă mai mult de 30% din totalul cheltuielilor sistemului de sănătate prin plăți directe atunci când au nevoie de servicii medicale. Aceasta este una dintre concluziile studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, realizat de Academia de Studii Economice (ASE) cu sprijinul Rețelei de Sănătate Regina Maria.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a declarat că acest procent este „foarte-foarte mare” și conform criteriilor OMS, plasează pacienții români într-o „zonă de vulnerabilitate”, afectând în cele din urmă accesul la servicii medicale.

Deși contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS) este principala sursă de finanțare a sistemului de sănătate, banii colectați acoperă mai puțin de 50% din cheltuielile totale ale sistemului, respectiv 42,66%, conform datelor studiului.

Totuși, contribuția la asigurările de sănătate este plătită doar de 35% dintre români. Studiul a constatat un dezechilibru între numărul de contribuabili și proporția celor scutiți de plata acesteia.

A doua sursă de finanțare importantă provine din plățile directe făcute de pacienți (Out-of-pocket - OOP), estimate la 30,05% din totalul cheltuielilor.

Cheltuielile pentru sănătate în România și sursele de finanțare

În anul 2023, cheltuielile curente totale pentru sănătate s-au ridicat la 99,2 miliarde lei, echivalentul a aproximativ 20 de miliarde de euro, reprezentând în jur de 6,18% din PIB. Aceasta duce la o cheltuială medie de circa 1.051 de euro pe cap de locuitor.

De-a lungul analizei perioadei 2013 – 2022, România s-a situat constant la mai puțin de jumătate din media Uniunii Europene în ceea ce privește procentul din PIB alocat sănătății (media UE fiind de 10,9%). În comparație, Germania alocă 12,9%, Austria 12,1% și Franța 12,3%.

Chiar și după pandemia din 2020, care a dus la majorarea cheltuielilor pentru sănătate în majoritatea țărilor, România continuă să se afle printre națiunile cu cele mai mici alocări financiare pentru sănătate din Europa.

Structura surselor de finanțare a sistemului de sănătate din România:

• CASS (contribuția la asigurările sociale de sănătate) – 42,66%
• Plăți directe ale pacienților (Out of pocket) – 30,05%.
• Bugetul de stat – 20,48%
• Taxa clawback – 4,54%
• Abonamente de sănătate (clinici private) – 0,98%
• Bugetele locale ale Unităților Administrativ Teritoriale – 0,65%
• Asigurări private – 0,46%
• Alte scheme – 0,19%.

Contrar percepției generale că sistemul de sănătate este susținut în principal din fonduri publice, analiza sugerează că finanțarea privată are un impact semnificativ mai mare decât se considera.

Cheltuielile publice pentru sănătate se ridică la 67,9 miliarde lei, reprezentând 68% din total, în timp ce cheltuielile private sunt de aproximativ 31,3 miliarde lei, adică 32%.

Studiul ia în considerare doar plățile directe oficiale, excluzând eventualele plăți informale pentru medici sau personal medical.

În ceea ce privește asigurările de sănătate, sistemul de contribuții prezintă o „problemă de sustenabilitate”, conform autorilor studiului.

Dintre cei 16.970.960 de asigurați înregistrați de CNAS, doar 35% din populația României plătește în acest moment contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS).

Aproape 54% din populație nu contribuie la CASS, ceea ce înseamnă peste 10 milioane de români care beneficiază de drepturile asiguraților, iar 11% dintre români nu sunt asigurați și au acces la un pachet minimal de servicii medicale.

Categoriile de români scutiți de plată

Iată categoriile sociale scutite de la plata contribuției la asigurarea de sănătate:

• Copii, elevi și studenți (<26 ani) – 4.523.361 de persoane.
• Co-asigurați (soțul, soția, părinți fără venituri) – 654.244 de persoane.
• Persecutați politic, deportați, veterani – 149.221 de persoane.
• Persoane cu handicap – 171.460 de persoane.
• Persoane fără venituri incluse în Programe naționale – 60.682 de persoane.
• Femei însărcinate și lăuze fără venituri – 24.623 de persoane.
• Persoane aflate în concediu pentru creșterea copilului – 133.362.
• Șomeri care primesc indemnizație – 38.612 persoane.
• Persoane cu pedeapsă privativă de libertate – 19.567.
• Beneficiari de ajutor social – 239.309.
• Personal monahal – 2.515.
• Pensionari – 4.287.274 (inclusiv 430.786 cu pensii de invaliditate și 15.161 instituționalizați).
• Cetățeni străini și alte categorii scutite de plata CASS – 25.739.

Îmbunătățirea colectării fondurilor – soluția propusă de ministrul sănătății

Alexandru Rafila consideră că pacienții români se află într-o „zonă de vulnerabilitate” din cauza procentului ridicat de plăți directe, care afectează accesul la servicii de sănătate. Acesta a fost prezent la lansarea studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, realizat de ASE, cu sprijinul Rețelei de Sănătate Regina Maria.

„Procentul de 30% reprezintă o sumă semnificativă pe care românii o plătesc din buzunar. Acest nivel este îngrijorător și pune în pericol accesul la servicii de sănătate”, a declarat Rafila.

Ministrul a sugerat că pentru a asigura o alocare mai mare de fonduri pentru sistemul de sănătate, este necesar să se îmbunătățească metoda de colectare a fondurilor la bugetul de stat.

Fără o astfel de îmbunătățire, creșterea bugetului pentru sănătate ar putea continua să fie lentă sau chiar să nu se producă.

Referitor la categoriile scutite de plată, Rafila a afirmat că nu se pot impune taxe asupra elevilor și a menționat că pensionarii sunt scutiți datorită pensiilor lor mici.

Recomandările autorilor studiului

Una dintre principalele propuneri ale autorilor studiului este ca „casele de asigurări ar trebui să trateze toți furnizorii, fie publici, fie privați, în mod egal”, asigurându-le pacienților accesul la servicii medicinale integral decontate.

Printre recomandările pentru diversele entități din domeniu se numără:

• planificarea bugetară să fie multianuală, legată de obiectivele din documentele strategice naționale și regionale;
• pachetele de servicii să includă tehnologii medicale necesare și cost-eficace;
• contractarea serviciilor cu furnizori adecvați, în funcție de nevoile populației;
• mecanismele de plată să sprijine comportamente pozitive ale furnizorilor și să fie ancorate în costurile reale;
• resursele umane și tehnologice să fie disponibile și distribuite conform necesităților.